Ada-Kaleh - Orientul scufundat in Dunare

Ada-Kaleh - Orientul scufundat in Dunare | Autor: adriuta

Link direct la acest mesaj

Unii parinti si bunici din zona Severinului si a Banatului de Sud, inca isi mai amintesc cu drag de mireasma cafelei la nisip, a rahatului si a dulcetii de trandafir. De glasul turcului ce chema la rugaciune cele 500 de suflete in rasaritul diminetii, de mireasma trandafirilor, de umbra maslinilor si siluetele falnice ale chiparosilor. O bucatica de pamant de aproape 70ha, ravnit de multi in trecut si presarat cu istorie cat pentru o lume intreaga. Acum ne-au ramas doar amintirile, si cele cateva imagini ale Paradisului de sub apele Dunarii.

Zilele trecute am dat din pura intamplare peste acest articol:http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1219619-ada-kaleh-orientul-scufundat-dunare.htm
Mi-am amintit atunci de copilarie, cand aveam doar cativa ani . Bunicii obisnuiau sa-si ia cate un sejur mic la B-Herculane cam de cateva ori pe an. Era mare bucurie pe mine ca treceam pe la Orsova si, desi insula era deja istorie noi mancam rahat turcesc, smochine si dulceata de trandafiri in locuri bine stiute de cei "mari". Bunicii si-au schimbat inclinatiile turistice si anii au trecut. Dulceata de trandafir n-am mai mancat, smochinele nu au mai avut niciodata acelasi acelasi gust iar rahatul turcesc si halvita aduse de mama tocmai de la Istambul... heee dupa ani de Comunism, cand cele bine cunoscute de la Alimentara era singurele disponibile,i-am zis mamei asa:
Vai mama, asta nu-i rahat mami, sta nu-i halvita!
La care ea intreaba uimita :
De ce?
Pentru ca sunt bune
Dar tot nu erau ca si cele mancate in coplarie .
Da ...inca imi mai aminteam

Un alt articol care mi-a placut mult pentru ca reflecta realitatea:
http://www.formula-as.ro/2003/565/societate-37/societate-4085
Descrie drama adevarata a celor 500 de suflete. Povestea vietii unor oameni ramasi fara tara, fara identitate.
Urmatoarele 2 filmulete sunt de pe vremea comunista si nu reflecta intr-u totul adevarul. Insula Simian nu este Noul Ada Kaleh nici pe departe si in afara a cateva ruine totul a fost inghitit de apa. Dar merita totusi sa vedeti cateva imagini facand abstractie de unele comentarii.
http://www.youtube.com/watch?v=mospFA64MFg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=tRTD8GUGBsI&feature=related

Ce s-a ales din Micul orient de pe Dunare...:http://alexisphoenix.org/adakalehnew.php

Astept impresii dar si povestiri de la voi.


Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns AB spune:

foarte frumoase filmele ... si foarte trist totul...

Multumesc pentru ca ne-ai luat de mana sa ne arati

Reconstructia pe Simian cum zicea articolul aduce a neom. Seaca, fara nimic din constructiile din jur care parca o animau in filme. A fost o perioada in care se "refacea/reconstruia" fara suflet. Am vazut-o in reconstructia Mitropoliei Targovistii. Vechea avea vreo cinci turle si era zvelta ca o jupanita cu rochie infoiata, "reconstructia" facuta ca sa fie acolo arata...hmmm ca o savarina trantita pe masa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eunice78 spune:

Multumesc pentru topic. Mi-a facut placere sa citesc si sa vizionez cele postate de tine, desi mi s-a facut stomacul ghem gandidu-ma la drama celor stramutati..

Baietzii mei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zozela spune:


Trist!Dureros!
Adriuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luny spune:

foarte interesant...nu stiam despre asta..cretini pana in adancul rarunchilor comunistii, bietii oameni stramutati..

Iubirea mea, MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

am vazut doar filmuletele.....foarte frumos, ce pacat....nu stiam mare lucru despre Ada Kaleh.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maitreyi spune:

multumim si noi ...recunosc cu rusine ca nici nu stiam ca a existat

-------


mamica fericita de Alexandra


-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihutza11 spune:

Adriuta .. nici eu nu stiam despre Ada Kaleh..


Mihaela, mamik fericit de Andra - 29 martie 2008

Ratusca mea mih1 si mih2 www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=ratusca%20din%20viata%20mea&page=10" target="_blank">aici
Pozici
www.onetruemedia.com/shared?p=88ed9962aab40888261d95&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Primul anisor
Povestea americancei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns manon spune:

din pacate...a fost un sacrificiu necesar atunci cand s-a construit hidrocentrala de la portile de fier.

Citat:
citat din mesajul lui luny

foarte interesant...nu stiam despre asta..cretini pana in adancul rarunchilor comunistii, bietii oameni stramutati..

Iubirea mea, MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anya spune:

Sacrificii de genul acestaau mai existat. Un exemplu ar fi oamenii din satul Cincis, pe valea Cernei, jud. Hunedoara. Ani de zile din apa s-a mai vazut turla bisericii, iar acum 2 ani cand apa lacului a scazut se mai vedea vatra satului. Chiar si astazi, spre coada lacului mai sta in picioare o biserica pe jumatate inundata. Desi eram copil, tin minte si acum senzatia ciudata de-a te plimba cu barca prin biserica...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danutz spune:

Stramutarile de felul asta au fost destul de dese pe vremea comunistilor.
Eu stiu de Colibita, jud. Bistrita Nasaud. Fostul sot, bistritean de origini,imi povestea de lacul care a acoperit vatra satului vechi si cum ei, copii fiind, se plimbau cu barca pe lac cand apa era mai scazuta, printre casele scufundate. Si ca unele erau inca mobilate in parte, odata a vazut chiar o masa cu un fier de calcat uitat pe ea.
Trist, dar atunci cand se construiau hidrocentrale, de multe ori se 'decidea' mutarea unui sat intreg.

Mergi la inceput