Povestea unei minuni

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Povestea unei minuni | Autor: gigelica20

Buna tuturor,
M-am hotarat sa va spun si povestea mea, sau mai degraba povestea unei minuni pe nume Victor-Andrei.
M-am casatorit cu sotul meu (parca ma puteam casatori cu vecinu') in 2002. Modul in care ne-am cunoscut e desprins din povestirile acelea siropoase ce par clar a fi inventate: in tren, in drum spre casa, in vacanta de iarna...Culmea e ca suntem din acelasi oras si locuim la o distanta de 5 minute unul de celalalt. Dar stiti cum e, cand e sa se intample, se intampla.
Tocmai terminasem masterul amandoi, abia ne angajasem, asa ca nu eram prea grabiti sa devenim parinti. Si tot asa pana prin 2005, cand ni s-a naruit si visul de a emigra legal in Marea Britanie (nu stiu daca va mai amintiti scandalul vizelor, care intre timp s-au scos definitiv). Din acel moment am zis ca destinul ne-a harazit sa traim in aceasta minunata tzara de care sunt satula pana peste urechi si scarbita mana in ultima celula (nu ma judecati gresit de la inceput, asteptati sa imi ascultati povestea si apoi veti intelege de unde atata "lipsa de patriotism").
Asa ca ne-am decis ca e vremea sa devenim parinti. Sincera sa fiu, cred ca mai mult eu eram decisa, sotul meu inca mai copilarea.
Primele luni din 2005 mi le-am petrecut cu o teribila infectie cu E-choli. Faceam tratament, imi trecea, dupa o luna o luam de la capat. totul a luat o turnura urata pe la jumatatea anului si am ajuns internata la Spitalul de Urologie Panduri, singura solutie fiind perfuzii cu antibiotice ...si am scapat iarasi de problema.
Doctorul urolog al tatalui meu (care are cancer la vezica, dar traieste si e ok acum - am descoperit in faza 0 spre 1 si asta l-a salvat) care a avut grija si de mine in acea perioada cat am stat internata, mi-a spus sa imi aduc sotul la un control: il banuia ca are el infectia si ca eu ma fac sanatoasa, apoi sotul imi da din nou virusul. Bine inteles ca al meu nici nu a vrut sa auda despre asa ceva. Asta si pentru ca dr vroia sa il consulte la prostata, ceea ce insemna sa ii bage degetul in....
Trecuse deja un an de cand incercam sa raman insarcinata. Eram permanent dezamagita de singura liniuta ce aparea pe testul de sarcina. Dar inca nu deznadajduiam.
Pentru ca prietena mea de la birou avea o prietena medic rezident la Giulesti, am zis ca e timpul sa incepem investigatiile si sa vedem care e cauza pentru care nu am ramas insarcinata dupa 1 an de incercari.
Primul lucru pe care ni l-au cerut a fost spermaograma sotului. A iesit...dezastruoasa(astenoteratospermie). Nu doar ca erau lenesi dar erau f bolnavi si prezentau anomalii in dezv. L-au pus sa isi faca si spermocultura. Ce credeti? Infectie in sperma cu E-choli. Daca l-ar fi ascultat pe dr urolog...
A urmat o perioada de tratamente pentru el, s-a chinuit vreo 4 luni pana a scapat de infectie si apoi treptat s-a imbunatatit si calitatea spermei. Sotul meu si-a spalat pacatele prin cate probe de spermocultura sau spermograma a dat. Mi-a fost mila de el de fiecare data, dar am apreciat ca nu a crancit niciodata.
Mai mult, dupa experienta "proba sperma" la Giulesti, intr-un asa-zis cabinet miserabil si infect, pe un scaun ruginit, cu o chiveta care picura...am mers cu el la Medlife. Credeam ca e ca in filme. L-au trimis cu recipientul in buda, dimineata, cand femeia de serviciu vroia sa faca curat, usile nu se puteau inchide cu iala pe dinauntru si desupra exista comunicatie intre compatimentele de WC. Deci, de unde intimitate? Pe femeia de serviciu am tinut-o eu fortat sa nu mai intre si nu am lasat pe nimeni sa se aporpie de buda pana cand nu a terminat sotul meu. Apoi am ajuns acasa si...le-am facut reclamatie celor care se pretindeau ca ofera "servicii medicale de 5 stele". Nimeni nu vine sa dea proba de placere, iar stresul e maxim, asa ca putin confort nu ar stica. Cand am revenit in clinica cu aceeasi problema aveau amenajat un cabinet special, cu pat, scaun, material video si reviste de specialitate, incat sotul meu a propus cu zambetul pe buze sa isi ia liber o zi de la birou caci acum totul era "de 5 stele".
Am facut 3 inseminari la Giulesti si una la Medlife. La prima inseminare am avut un sentiment neplacut de "vaca la monta". In ciuda faptului ca acea dr rezident mergea cu mine mereu, tot am beneficiat de "amabilitatea" personalului de la Giulesti. Totul se face acolo pe banda si fara pic de sentiment. Nu exista vorba buna, nu exista incurajare, totul e robotizat.
La Medlife conditiile au fost excelente, dar implicarea medicului si rezultatul identic cu cel de la Giulesti: negativ. De ce spun implicare? Pai am ales modelul dubla inseminare: inainte si dupa ovulatie. Am mers la monitoruzare si...trebuia sa vin dupa 32 ore pentru prima inseminare...iar dr mi-a zis sa vin peste 3 zile. I-am telefonat si i-am cerut explicatii...si pana la urma m-am dus fix la 32 ore...ma rog, nu mai intru in detalii. Cert e ca apoi tot la Giulesti m-am dus.
Am facut histerosalpingografie: trompele erau ok, dar aveam endometrioza si chisturi pe ovare...si un fibromas mic pe uter.
Am facut si laparoscopie, au decorticat ovarele, au gasit 2 fibroame pe care le-au scos...totul era ok.
Desi la fiecare stimulare pentru inseminare faceam cate 2 foliculi, rezultatul era acelasi: 1 liniuta roz.
Am facut si histeroscopie ...unde au mai gasit un fibrom si in interiorul uterului.
In tot acest timp devenisem cumplit de depresiva. Plangeam inclusiv la reclamele ce contineau femei graivde sau bebelusi. Nu mai spun ca ma puneam pe plans si pe strada, cand treceam pe langa o viitoare sau proaspata mamica. Sotul meu era terminat, nu mai stia cum sa ma mai linisteasca. Cred ca isi dorea enorm sa ma ajute si suferea in tacere pentru ca nu reusea sa imi aduca un strop de liniste. Cand imi venea menstruatia eram terminata, cadea cerul pe mine. Nu mai suportam sa fac nici un test de sarcina, nu mai puteam sa vad doar o liniuta.
Ma enervau la culme incurajarile de genul "nu te mai gandi, o sa intample". Cum sa nu ma gandesc? Imi doresc un copil, deci clar ma gandesc la asta. Si cand o sa se intample, ca eu vreau acum.
Ca sa nu va mai spun, ca in ciuda micilor probleme descoperite toti medicii imi ziceau ca ar trebui sa raman insarcinata oricand, ca totul e ok, dar ca posibil sa fiu prea stresata. Pai si ce era sa fac, sa imi iau concediu 6 luni si sa ma duc in padure sa ma relaxez?
Offff, ma durea orice veste despre o eventuala sarcina a unei cunostinte, colege sau prietene. Ajunsesem sa ma doara ca nu ma pot bucura de fericirea prietenei mele, pentru ca mereu ma intrebam: eu cu ce am gresit, ce am eu si ea nu are sau invers?
Anul trecut, in primavara, i-am zis prietenei medic rezident ca nu mai rezist, vreau sa fac FIV.
Dr Bucur nu era de acord, ca sunt prea tanara, ca sunt nebuna, ca ce ma grabesc. Insa eu am zis clar ca nu mai incerc nici o inseminare, nu mai suport nici un esec, eu o sa raman insarcinata doar cu FIV. Datorita prieteniei cu medicul rezident (Ionela Anghelescu), Dr Bucur nu a mai zis nimici si a acceptat sa incep procedura de FIV.
Zis si facut, mi s-a intocmit dosarul si...am asteptat ziua 21 sa ma duc la echo. Cand m-am suit pe masa, Dr zice: te-ai protejat luna asta? Imi venea sa o pocnesc. Ma femeie, io ma chinui de 3 ani sa raman gravida si tu ma intrebi daca m-am protejat? Da, m-am protejat de ploaie, dar nu si sa raman gravida. O intreb de ce si ea imi spune: pai pareti insarcinata. Probabil in ideea procedurii de FIV organismul s-a relaxat si...s-a intamplat minunea. Zic Doamne Ajuta-ma...si ma pregatesc sa plec.
Mi-a mai zis totusi ca daca imi vine, sa ma prezint urgent la ei la spital si incepem protocolul scurt pentru FIV. Pluteam de fericire si speram sa fie reala sarcina. La 3 zile mi-a venit.
Asa ca m-am prezentat de urgenta la spital si am inceput tratamentul cu diphereline, timp de 10 zile. In ziua 11 trebuia sa merg la echo si sa decida daca mai e cazul sa fac inhibarea cu diphereline sau treceam la stimulare. Am intrebat-o pe dr cand va fi nevoie si de sot, caci el trebuia sa plece in Bulgaria, in teambuilding pe 10 iulie, iar eu pe 11 iulie trebuia sa ma duc la echo de 11 zile de diphereline. Ea ne-a asigurat ca la finalul perioadei de stimulare va fi nevoie de el si ca sa plece linistit.
Zis si facut, m-am prezentat vineri, 10 iulie, la spital, la echo. Asa cum spunea si Avalon...aceeasi asteptare fara sfarsit, chiar daca eu eram o "piloasa", dar nu am beneficiat de favoritism si am asteptat ca orice pacienta 100 de ani pe holul spitalului. Cand am intrat in sfarsit in cabinet si m-am urcat pe masa....am vazut fata dr care s-a pus sa discute cu Ionela (medicul rezident) despre situatia mea. Normal ca am simtit ca ceva nu e in regula. Si...ce credeti? Organismul pe, pe inhibare, in loc sa doarma, a procus 2 foliculi, care mai erau si unul de 24mm si unul de 20mm.
Normal ca nu stiam ce inseamna. Termenul medical era de flerup (nu stiu daca am scris corect, se citeste flerap) si era practic un esec al procedurii de FIV.
Ce variante aveam? Sa incerc o inseminare, sa renunt si sa o iau de la capat luna urmatoare sau...sa incerc marea cu degetul si sa fac un FIV. Aceasta ultima optiune era refuzata categoric de dr Bucur. Dar inseminare cu cine sa fac? Ca sotul era cu burta la soare la Nisipurile de Aur. Si sa mai astept pana luna urmatoare...nu mai avema rabdare. Eu atunci simteam ca trebuia sa raman insarcinata.
Am primit recomandarea sa ies pe hol si sa ma gandesc. Iar dr Bucur a trimis-o pe dr Ionela sa imi bage mintile in cap, ca deh, doar era prietena mea. Am izbucnit in plans cum am iesit di cabinet si imi venea sa ma asez intr-un colt si sa bocesc de durere. Ma durea cumplit sufletul si ma intrebam a nu stiu cata oara: de ce??? cand va veni si vremea mea???
M-au lasat vreo 3 ore pe hol sa ma gandesc. Sotul nu raspundea la telefon. Asa ca, am luat singura decizia.
Am intrat in cabinet si am zis: doamna eu vreau sa fac FIV pentru ca eu acum raman insarcinata. Normal ca in gandul ei m-a balacarit iar si m-a considerat nebuna cu acte in regula, dar nu a indraznit ca era si dr Ionela A. cu mine. Asa ca, m-a trimis la asistenta si mi-a facut o injectie in burta sa tina foliculii pe loc pana luni dimineata, mi-a zis ca sambata noaptea la 1 sa imi fac un Pregnil si luni, la prima ora sa ma prezint pentru o eventuala punctie...daca mai gaseau foliculii la locul lor.
Sambata noaptea m-am dus cu taxiul al Budimex la camera de garda si mi-am facut injectia, ca daca era sotul acasa imi facea el.
Duminica a venit sotul. Eram si suparata pe el si pe soarta si pe tot universul. Am plans si mi-am povestit patania. M-a ascultat si apoi a zis: ce mai plangi, maine mergem sa faci FIV si totul va fi bine. Luni m-am prezentat la spital, sotul daduse proba de acasa...ca sa nu fie "copilasii lui" prea stresati. Am fost chimbata in pijamale si...dusa pe hol sa astept momentul punctiei, caci nu mai aveau paturi libere. Asa am asteptat vreo 4 ore, in curent, in camasa de noapte, pe holul spitalului Giulesti. Am fost dusa apoi in sala de punctii si inainte sa mi se faca anestezia mi-au facut echo sa vada daca mai e cazul, daca foliculii sunt la locul lor. Si totul era in regula.
Dupa punctie am plecat acasa. Sincer, nu imi mai amintesc ce s-a intamplat dupa ce am iesit din sala de operatie. Dupa-amiaza m-a sunat dr. Ionela A si mi-a zis ca fiecar folicul continea 2 ousoare. Totul era perfect pana atunci.
A doua zi mi-a zis ca cei 2 foliculi s-au fecundat fara probleme si ca...acum asteptau sa inceapa sa se divida.
Eram fericita. Ma rugam sa fie totul bine pana la capt si sa devin si eu mamica. Vestile insa nu erau chiar bune: un puisor nu a vrut sa se divida deloc, a ramas la stadiul de celula unica, iar celalalt abia se misca. Joi am fost chemata pentru ET. Puisolul meu avea doar 5 celule, era cam lenes.
Am avut inima stransa, caci toate celelalte paciente, in afara faptului ca aveau mai multi embrioni, cel mai mic era de 8 celule. Dar inca aveam speranta si mai ales credinta.
Imi impuneam sa gandesc pozitiv, sa fiu vesela, sa zambesc, pentruc a puisorului meu sa ii placa in burtica la mami.
Dr. Ionela A m-a incurajat, de fapt singura care a facut asta. mi-a zis ca au avut multe cazuri cu embrioni lenesi care apoi s-au dezvoltat rapid si f bine in burtica mamei. Doamne Ajuta sa fie si la mine la fel, spuneam atunci.
M-au chemat sa imi vad floricica la microscop. Ce masca sau costumatie sterila completa...numai ca nu erau caini maidanezi in laborator...ce sa mai, Giulesti.
Dupa ET am stat vreo 1 in salon, apoi am plecat acasa. 2 saptamani nu m-am dus la serviciu. Nu am facut mai nimic, decat lucruri care ma binedispuneau. Eram vesela si foarte increzatoare. Ma tot mangaiam pe burtica si vorbeam cu puisorul meu....
Dupa 2 saptamani m-am dus si mi-a facut un Bhcg la Medlife...si apoi la birou. Normal ca nu aveam stare. Mi-au zis ca ma vor suna dupa ora 10 sau sa urmaresc pe internet rezultatele. Se facuse 2 si rezultatele nu apareau pe net. Nici nu ma sunasera...deci era de rau. am sunat si...mi-au zis ca sunt gata rezultatele si ca vor aparea pe net. Am rugat sa imi zica telefonic daca e ok...si m-a refuzat, politica clinicii.
Am dar refresh cred ca din 10 in 10 secunde la pagina...apoi am renuntat. Dupa 1 ora am verificat iar si...sa imi stea inima pur si simplu: 48 era valoarea. Tremurand, am sunat-o pe dr. Ionela si am intrebat-o ce inseamna. ERAM INSARCINATA!
M-a pus sa repet analiza peste 5 zile. Atunci valoarea era de 128. Asta insemna sarcina in evolutie, la fel de lenesa, dar...eram insarcinata, ce mai conta.
Dr. Bucur era socata, nu ii venea sa creada. Imi spunea minunea medicala, femeia care pe inhibare a produs foliculi si apoi am si ramas insarcinata cu unicul embrion viabil.
Am inceput apoi niste tratamente puternice de sustinere a sarcinii, caci organismul nu era pregatit, era sub efectul inhibarii.
La 12 sapt am avut imineta de avort , am facut chiar si o colica renala. Pana la 16 sapt nu mi s-a dat sansa sa ma bucur ca sunt insarcinata, dr era f rezervata si imi zicea sa astept, sa am rabdare, sa treecem cu bine de sapt 16, sa se formeze placenta.
Imi era frica de cate ori ma duceam la baie si ma uitam repede pe hartia igienica sa vad nu cumva e vreun firicel de sange.
Am avut si greturi, dar nu din acelea matinale. Nu. De pe la 12 ma lua insa o greata de nu puteam manca decat iaurt si beam apa cu lamaie. In primele 3 luni am slabit 4 kg. Dar totul mi se parea atat de minunat ca nimic nu ma deranja, nimic nu mi se parea prea greu de suportat. Urma sa fiu mama!!! La morfofetala mi-au spus ca bebe -stiam deja ca e baietel si eram f fericita pentru asta- are chisturi pe creier si aritmie cardiaca. Dupa sapt 32, la urmatoarea echo acele chisturi au disparut, cica erau normale in evolutia creierului bebelushului.
La 7 luni au inceput contractiile. Am statu numai in pat si am luat nospa. Bebele era fff activ, de aceea am zis mereu ca am in burta un Piton care se tot foieste.
In sapt 37-38 era cand cu capul in sus , cand in jos. Am decis sa fac cezariana. Termenul era de 9 aprilie, dar dr imi spunea ca nu apuc nici macar 2 aprilie. Initial am fost programata pentru 25 martie si ma bucuram ca era sarbatoare, Buna Vestire. Dar apoi am hotarat sa il mai tin o saptamana, sa implinesc 39 saptamani.
Si...pe 30 martie,luni, la ora 7 dimineata, ma internam la Giulesti. Stiam ca bebe e cu capul in jos (dupa echo facuta miercurea trecuta) insa la internare mi-au facut o noua echo si...era cu capul in sus. Deci cezariana era oricum varianta optima. M-au dus pentru vreo 15-20 min in sala de travaliu si...m-am ingrozit. Mi-a fost cumplit de mila de viitoarele mamici ce urmau sa nasca natural. Mi s-a parut inumana durerea...dar mai ales atmosfera de acolo. Cand am coborat la terapie intensiva mi s-a parut raiul de pe pamant.
Am ales sa mi se faca anestezie generala si...la 10.58 a venit pe lume Victor - Andrei, 3340 gr, 52 cm, Apgar 10. Au profitat de situatie si mi-au scos 2 fibroame din interiorul uterului.
Cand mi-am revenit eram deja in salon si deasupra mea erau 2 capete: sotul meu - care radia de fericire - si prietena mea dr rezident Ionela Anghelescu. Nu eram inca trezita complet si mai aveam amorteala anesteziei asa ca abia am ingaimat: "E frumos???" Seara, pe la 8, o asistenta draguta, ne-a adus bebelusii sa ii vedem. Doamne, nu exista fericire pe lumea asta decat sa iti tii bebelusul in brate.
Imi dau lacrimile si acum cand ma gandesc ce am simtit atunci.
A doua zi am inceput sa merg la alaptat si...am urcat si am coborat scarile de la Giulesti din 3 in 3 ore. Caci organizarea acolo e asa: femeile care nasc natural si bebelusii sunt la etajul 2, iar cezarienele sunt la 1. Normal ca exista lift, dar...nu e functional.
Abia asteptam sa treaca timpul sa ma duc la bebelushul meu scump.
Am stat in spital 4 zile, iar joi am plecat acasa.
Primel 2 luni au fost grele, dormeam 3 ore din 24, bebe plangea de foame caci nu se satura cu lapticul meu, dar abia cand nu a mai luat in greutate am realizat acest lucru si am trecut pe completare cu formula. Am avut ptobleme si cu niste colicei cumpliti.
Botezul l-am facut pe 13 iunie.
Acum Pitonul are 4 luni fara 10 zile, peste 65 cm si 7 kg (dimensiunile de la 3 luni, ca pe cele de acum le voi afla abia vineri dimineata cand mergem sa facem vaccinul de 4 luni).

Stiu ca povestea e lunga, dar e povestea minunii mele dragi. Incurajez pe oricine sa creada, pentru ca exista minuni, iar rezultatul final merita orice efort. Eu ii multumesc in fiecare zi lui DUmnezeu pentru ca m-a ajutat...si mai sunt recunoscatoare la 2 oameni speciali din viata mea: SOTUL - care mi-a fost alaturi si m-a sustinut mai ales moral si m-a iubit cu adevarat, iar apoi mi-a daruit cel mai minunat fiu posibil ...si MAMA (SOACRA) care s-a rugat pentru noi si din pelerinajele ei pe la manastiri mi-a adus o ata simbolica ce reprezenta "Braul Maicii Domnului", pe care l-am purtat de cand m-am decis in iunie sa fac FIV si pana pe 30 martie inainte de a intra in sala de nasteri.

__________________________
Gigelica(Lucia),mami de Victor-Andrei - Pitonul
30 martie 2009

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=ratusca%20din%20viata%20mea&page=6" target="_blank">Votati mutzunelul ratuscut -poze Dy1 si Dy2

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Ayla21 spune:

Felicitari, Lucia! Pt rabdare, perseverenta si iubire... multa iubire cu care faci tu totul.
Lui Victor, minunii tale, sa creasca mare si sa fie sanatos! Ca frumos si iubit sigur e.
ps: doar e ginerele meu, nu?

Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!
Aprinde o lumanare in memoria Almei!

novus spune:

GIGELICO, sa-ti traiasca Pitonul norocos si sa fie sanatos !!!

Nu mai am cuvinte dupa ce am citit povestea ta, dar multumesc lui Dumnezeu ca nu a trebuit sa trec prin sa ceva si am ramas din prima

Mami lui Alexandra (03.03.09)

www.flickr.com/photos/31088780@N05/?saved=1" target="_blank">Suntem trei muschetari

monalac spune:

ma bucur ca ai reusit!sa va dea dumnezeu sanatate si multa,multa fericire!

chatonel spune:

io nu am discurs, decit as vrea sa te sting in brate si sa-ti zic: fii mindra de voi, ati reusit!

Famille Dragoon cu Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

petrean spune:

Felicitari pentru reusita, sa traiasca pitonasul

Vlad si Catalin-17.03.2009 si Andrei Luca -15.12.2006
www.infoturism.ro/acorda-puncte/101832/" target="_blank">Votati
www.dolarei.com/Petrean_5759.html" target="_blank">un dolarel?

POZE
www.ziarulactualitatea.ro/copii.html" target="_blank"> suntem cei mai frumosi copii?

adrianapop spune:

draga mea,,,felicitari si doamne ajuta sa cresteti mari si sanatosi
vezi ca minuni se intampla,,trebuie doar sa crezi in ele, tu nu ti-ai pierdut speranta si credinta si bine ai facut,,,DD a avut grija de voi si v-a binecuvantat cu un ingeras

Cat priveste conditiile de la giulesti stiu,,am trecut si eu pe acolo,,,dar am fugit repede,,,dar asta e

va pup si sa fiti sanatosi

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=138133

sirimie spune:

felicitari, sa creasca sanatos si sa va aduca numai bucurii!

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005) & Monica (23 aprilie 2009)

Am blog si poze in album

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei

gigelica20 spune:

Ayla, te iubesc!
sirimie, adrianapop, petrean, monalac, chatonel, novus... va multumesc si va pupacesc pe toate...

Ma duc sa ii dau sa pape Pitonului.

Gigelica(Lucia),mami de Victor-Andrei - Pitonul
30 martie 2009

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=ratusca%20din%20viata%20mea&page=6" target="_blank">Votati mutzunelul ratuscut -poze Dy1 si Dy2

MsBB spune:

gigelica20 - esti o mama adevarata!
Prin cate ai trecut sa fii mama si cate ai indurat dar D-zeu te-a intarit si iata - acum te poti bucura de cea mai mare minune a lumii: Copilashul TAU!
Felicitari - f emotionanta povestea lui Victor-Andrei. Ma bucur ca ai asternut-o si sunt sigura ca va fi un imbold pt alte mamici care incearca cu disperare sa ramana insarcinate!
Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de minunea voastra!