Fibrom uterin (24)

lyly_mar spune:

Multumesc iubita!
Eu asa stiu,ca fibroamele provoaca contractii in timpul sarcinii!
sa fiti cumintele si sa va mearga bine!

Ninia81 spune:

Fetelor eu am gasit o poveste care mie mi-a dat multa spernata in suflet...O copiez si aici, ca sa vedeti ca se poate...Cu ajutorul lui Dumnezeu totul este posibil!
Iata povestea:

SPERANTA NU TREBUIE SA MOARA!
Pentru a da speranta celor care si-au pierdut-o, vreau sa va impartasesc povestea mea. Totul a inceput acum 8 ani cand dupa o relatie de 11 zile, un om minunat m-a cerut de nevasta. In 6 luni eram casatoriti si pot spune ca am avut norocul de a ne gasi, suntem jumatatile aceleiasi sfere. Inca de la inceput ne-am dorit un copilas si am trecut prin multe pana ce visul ni s-a implinit. In urma unei dureri abdominale puternice am ajuns la urgenta si ni s-a spus ca as avea o sarcina extrauterina. Dupa consultarile altor medici, s-a dovedit ca defapt am fibroame uterine care nu permit sa raman insarcinata si care trebuiesc extirpate. Am suferit prima operatie,miomectomie, la Cluj, mi s-au extirpat 4 fibroame maricele. Aveam doar 25 de ani. La un an de la operatie, am incercat din nou sa raman insarcinata, dar fara rezultate, astfel ca am apelat la o clinica de feritilizare din Timisoara, unde cu stupoare am aflat ca fibroamele mi s-au refacut si nu este posibila fertilizarea in vitro in conditiile date. Am facut o a doua miomectomie, de data aceasta avusesem 13 fibroame. Operatia a fost la fel de grea ca si prima, insa am depasit cu multa putere si am pornit din nou la lupta. La opt luni de la operatie, ne-am inscris in programul de fertilizare, dar in urma unui control de rutina mi s-a spus aceasi propozitie care m-a facut deja sa rad, mi s-au refacut fibroamele. Eram disperata, doarece ne pregatisem atat psihic cat si financiar pentru procedura. Medicul ginecolog din orasul meu,in care aveam incredere deplina, m-a incurajat sa acccept pe propria raspundere fertilizarea, deoarece in opinia lui sansele de a nu ramane insarcinata din cauza fibroamelor erau mici. Am facut fertilizarea si a fost ingrozitor, nu recomand nimanui sa faca asa ceva in Romania. Am avut 8 ovule, 5 embrioni din care mi s-au implantat 4. Nu a supravietuit nici unul. Mi-am facut cu mana mea cele peste 50 de injectii in burta, eram atat de sigura ca de data asta vom reusi, incat socul a fost devastator...m-am imbolnavit, nu mai traiam, doar existam. Dupa cateva luni, am hotarat sa mai facem o ultima incercare si am apelat la o clinica din Viena,iar medicul de acolo ne-a dat 1% sanse de a ramane insarcinata si de a putea duce o sarcina pana la capat, deoarece uterul meu era impresurat de fibroame care nu ar fi permis dezvoltarea unui fat. Atunci am decis sa enuntam si ne-am cautat fericirea altfel: cutreierand Europa. Dar nu am gasit-o...ceva lipsea: COPILUL. Ne-am decis sa infiem si am parcurs cursul de parinti adoptatori, am obtinut certificatul si ni s-a spus sa asteptam sa ne gaseasca ei copilul potrivit. Ne-au cautat dupa un an, sa ne spuna ca ne expira certificatul. Intre timp mi-am schimbat locul de munca, si am uitat de perioade fertile, de teste de sarcina, de greturile psihologice. Absorbita de noul meu job care-mi placea foarte mult, nu mi-am dat seama ca mi-a intarziat menstruatia. Imi era destul de rau si mi-am facut al n-lea test de sarcina, fara sa sper ceva. Dar cand m-am intors in baie sa-l arunc, surpriza!!! DOUA LINIUTE! Nu am avut putere sa vorbesc, m-am dus cu el in mana plangand la sotul meu. Nu va pot spune ce am simtit, mi se parea ca toate lucrurile din jur zambesc pentru noi. Toata lumea s-a bucurat: parinti,rude,prieteni si medici. Am avut o sarcina dificila,asa cum era de asteptat. Din luna a sasea am stat doar in pat, sub tratament. Aveam contractii. Mi-a fost greu pentru ca plecam atat de repede de la un loc de munca nou, insa am niste sefi minunati,care au inteles situatia. Craciunul l-am petrecut in spital,mi-a fost foarte rau, dar am depasit situatie, astfel ca, cu 5 zile inainte sa nasc, m-am internat din nou si am stat in perfuzii pentru a implini 37 de saptamani, asa cum si-a dorit medicul meu, dr.Sasaran, un om extraordinar, care a avut o grija deosebita de mine, si caruia ii voi ramane recunoscatoare toata viata. Am nascut la 32 de ani, prin cezariana, un baietel ,,special,, cum ii placea d-lui doctor sa spuna. Dupa celelalte operatii am stat cu zilele in reanimare si apoi cate trei luni in pat, insa acum, a doua zi am si uitat ca eu am trei cusaturi pe burtica, atat de mare era dragostea pentru copilul meu si dorinta de a ma face bine pt el. Stau acum si-l privesc, si nu-mi vine sa cred ca e real si ca e al meu. Acu un an plangeam si-mi doream din suflet sa-mi creasca si mie burtica, il imploram pe D-zeu si-L intrebam de atatea ori DE CE??? Acum nu-mi mai doresc nimic, deoarece prin copilul meu, pot sa spun sincer ca AM TOT! Va multumesc ca ati avut rabdare sa parcurgeti povestea mea si sper ca am reusit sa strecor o licarire de speranta acolo unde ea a incetat sa mai existe.



Visul nostru

cristela spune:

Foarte emotionanta povestea, mi-au dat lacrimile...

http://lt2m.lilypie.com/HTjVp3.png
“Zambeste, atunci cand doare cel mai mult.”

Ninia81 spune:

Cristela, si mie mi s-a parut impresionanta si este dovada ca se poate. Unde exista incredere in Dumnezeu....cu siguranta vin si minunile! Doar trebuie sa credem in ele si Sa-L lasam pe El sa aseze lucrurile cum stie mai bine!

Visul nostru

Ninia81 spune:

Lyly, ne rugam sa fie bine astazi la chiuretajul biopsic! Doamne ajuta!Sa intri daca te simti bine sa ne spui cum a fost!

Visul nostru

Tanaion spune:

Ninia multumim pentru poveste! Foarte frumoasa si plina de sperata. Si mie mi-au dat lacrimile.

Multumesc Lyly, da se pare ca fibroamele au legatura cu contractiile

Fetelor un weekend frumos va doresc,

Tana cu Toma (10.11.2001) si 24+

lyly_mar spune:

Multumesc fete dragi, ca v-ati gandit la mine!
Am facut biopsia,ca durere pot sa spun ca seamana cu HSG,dar dureaza mai putin.Oricum iti face anestezie locala.Acum astept rezultatul,cam 3-4 saptamani.
Ninia, ai mare dreptate! cu Dumnezeu inainte!sa nu ne pierdem speranta ,doar exista atatea minuni!
Cristela, Tana,Doamne ajuta!trebuie sa fie bine!

Ninia81 spune:

Lyly, ma bucur ca a trecut cu bine interventia! Cu siguranta rezultatul va fi bun! Nu iti pierde speranta! Tocmai asta a fost si motivul pentru care am postat povestea! Sa ne umplem sufletele cu speranta!

Visul nostru

cristela spune:

Lyly, si eu ma bucur ca ai trecut cu bine procedura asta, eu n-am facut nici HSG sa stiu cum e, dar sper sa fi fost suportabila..sigur rezultatul va fi bun, o sa vezi, si dupa operatie o sa il ai si pe bebe mult dorit!

http://lt2m.lilypie.com/HTjVp3.png
“Zambeste, atunci cand doare cel mai mult.”

Gina36 spune:

Buna fetelor
Nu am mai intrat aici de o buna perioada de timp pentru ca am fost plecata din tara.
Am citit ca a nascut Kiki! Bravo Kiki! Esti un model drept de urmat de noi toate! Sa-ti traiasca bebeii , sa aiba noroc in viata si mai presus de orice sa fie sanatosi sa te poti bucura de ei. Inca o data FELICITARI!!!!!
Lili imi pare tare rau ca ai din nou probleme. Este adevarat ca fiecare reactioneaza altfel la embolizare. Am facut si eu eco si in trei luni a scazut la 5,2 de la 8,4cm. Eu sunt multumita. Mai astept inca 3 luni sa vad daca mai scade si apoi mai vad ce fac, dar in nici un caz nu iau o decizie mai devreme. Sper sa iti fie bine.
Cristela ti-am citit si tie evolutia la noi pe forum si cred ca vei reusi sa iti indeplinesti si tu visul.
Ninia sunt convinsa ca toate ne rugam la DD in felul nostru si credem in EL.
Arina sper ca esti bine!
Sa speram.....sa credem....si atat.
pe toate si sa vedem vesti bune.