de ce nu sunt fericita desi ar trebui sa fiu
Raspunsuri - Pagina 3
popescudora spune:
Mie situatia mi se pare limpede. Chitosenia nu il iubeste pe sotul ei, nu l-a iubit niciodata cine stie cat, nu a simtit dorinta de a se casatori (dovada ca a vrut sa se desparta si sa mearga in alta relatie in momentul cand a fost ceruta, pas pe care nu l-a mai facut), si se simte vinovata, bulversata de faptul ca nu il iubeste pe sot pentru ca sotul e un barbat ok care o iubeste. De aici confuzia si nefericirea. Un barbat poate fi perfect si sa aiba o sumedenie de calitati, asta nu inseamna ca apare dragostea si atasamentul din partea unei femei. Singura solutie sa fie ea insasi mi se pare sa rupa relatia asta, care ii aduce doar frustrari si nefericire, si sa isi ia viata de la capat, ASA CUM SIMTE EA, alaturi de coleg sau altul.
babyblue spune:
f trist ce spui tu.
iti esti propriul tau dusman.
cred ca tu ai nevoie de senzatii tari. de un tip care sa te joace bine de tot, pentru a-ti da fiori,si cand o sa iesi busita emotional sau poate si fizic, din relatia tumultoasa, o sa ai nevoie de linistea si increderea sotului tau...evident, doar temporar,pana te vei vindeca.
ai nevoie de asa ceva. de niste esecuri cu persoane de cosmar, pentru a aprecia ce ai. sau norocul de a da peste un tip care sa stie cum se te joace pentru a te stimula psihic si cu toate astea sa iti cunoasca si nevoile pentru a ti le satisface. e greu de gasit, de obicei asemenea specimen.
barbatul care ofera fluturasi, pe termen lung (ca la inceputul relatiei ofera cam toti), este acela care nu este prea atasat de femeie si o joaca,in sensul ca o mentine treaza si focusata pe el pentru ca ea simte mereu nevoia sa=l cucereasca cumva. relatiile normale..sfarsesc la un mom dat intr o monotonie, sanatoasa, care pe unii ii plictiseste. se satura de bine.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
blackgirl0 spune:
Off-topic: Babyblue, te 
si-mi place la nebunie noua ta semnatura! 
Abia astept sa vad 
cat de curand! 
chitosenia spune:
Multumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-ati dat , le-am citit si acceptat pe toate (inclusiv pe cele care contin rosii... nu-i nimic fac o supa de rosii fenomenala).
Sunt oarecum dezamagita de modul cum priviti lucrurile.... vad ca totu ar fi fost bine si perfect dc as fi scris ca sotu meu ma ignora total si ca suspectez ca ma inseala... sute dintre voi ati fi sarit in ajutorul meu cu tot discursul feminist.... sau daca soacra mea ar fi fost o scorpie( din fericire pentru mine este o super doamna care ma iubeste si ma vede ca pe copilul ei).
V-am povestit ca situatia nu este una simpla cum nici eu nu sunt o persoana simpla si tocmai complexitatea cu care vad viata si care ma face o foarte buna profesionista , este cea care ma distruge.
Tin foarte mult la sotu meu simt totusi ca-l valorez mai mult ca om decat ca si barbat... spun toate astea pentru il am alaturi de mine de 4 ani de zile...probabil daca nu-l las avea m-ar durea puternic.
Nimic nu e simplu in viata mea si majoritatea lucrurilor pe care mi le spuneti le-am gandit si eu :ca imi distrug viata singura, ca sotul meu nu a avut noroc de o sotie care sa fie perfecta pentru el, ca nu-s intreaga la minte sa dau cu piciorul unei relatii bune in speranta altei mai bune. Daca nimic altceva nu sunt o inconstienta.... sunt doar foarte confuza cu mine insami .... vreau sa ma adun ... ma fortez singura sa fiu fericita , sa fiu optimista sa vad parte foarte plina a paharului....dar pur simplu ma simt ca si cum as fi pe marginea prapastiei si mai e un pas si cad.
Sunt multe straturi care se unesc pentru a imi crea aceasta stare de nefericire si neliniste pe care o am .... stiu ca defapt in cealalta relatie nu as intra ci as fugi ca e mai simplu sa plec decat sa muncesc mereu si sa nu ajung la nici un rezultat multumitor pentru mine.
Yourlady spune:
Chitosenia, eu inteleg perfect prin ce treci, fiecare simtire, fiecare sentiment al tau si stiu ca devine un cosmar pe zi ce trece. Din pacate nu toate fetele inteleg,deoarece unele au avut norocul sa aiba o familie "normala" si frumoasa inca de la inceput, "sunt la casa lor", implinite asa cum e si normal sa fie. De aceea, aceasta problema apare ca o lipsa de maturitate......sau, mai rau...unele spun sa te multumesti cu ce ai...ca Doamne fereste poate fi mai rau. ( era un post in care se facea referire la capitolul umanitare). Da, in orice familie se poate intampla cate o necaz si atunci parca singura alinare o ai langa cel de langa tine pe care-l iubesti si care te adora. Dar daca nici asta nu ai.......cum sa le suporti pe toate?
Eu imi dai seama ca tii la el, e bun, ofera stabilitate dar nu are acel ceva care sa te faca sa simti ca el e totul pt tine, ca nu concepi viata fara el. In acelasi timp, nu ai suficiente motive sa-l lasi...si nimeni din jur nu te va intelege si te va considera vinovata. Si, desi nu esti fericita....ti-e teama sa te trezesti dintr-o data singura, ramasa parca fara "acoperire", desi te poti descurca si singura. Te cred ca te simti pe marginea prapastiei si nu gasesti nici un firicel de care sa te agati. Ideal ar fi sa apara acel cineva, adevarata jumatate a ta si atunci vei fi sigura si foarte hotarata sa iesi cu fruntea sus si sa infrunti pe toata lumea pentru fericirea ta.
babyblue spune:
nu te supara ca iti spun si sper sa intelegi pt ca esti o persoana inteligenta: dar...tu esti o persoana slaba, din punct de vedere emotional!
descrii situatia ta ca fiind mai complexa, dar in esenta, desi o alta femeie ar scrie mai putin complex, situatia este una singura: te complaci in a te lamenta. te complaci la nefericire.
a mai scris cineva: fericirea este o optiune. o alegere de a ta.
eu inteleg perfect ce inseamna a sta langa cineva pe care il respecti,dar nu-l iubesti. si stiu ca asta iti aduce nefericire,pt ca tu nu traiesti niste sentimente de care ai nevoie,pentru a fi fericita.bonus plus: nu ai satisfactie sexuala. desi nici aia nu e totul.
si nici nu ai curajul sa pleci.
te-ai putea desprinde,dar nu ai curajul.
de ce?
te simti raspunzatoare pentru ca l-ai putea rani, pe el si familia lui? simti ca ar trebui sa le fii recunoscatoare pentru ca te iubesc?
de fapt, din recunostiinta te-ai si maritat.desi aveai indoieli. dar n=ai putut pleca. de frica ca ranesti.
vorbesti frumos despre tine si pari a te valora. dar nu e asa. dc era asa, nu existau scrupule sau lamentari pentru a sta in nefericire. exista acel mic egoism uman, care pana la urma e un instinct de supravietuire.
complexitatea ta este in gandire, dar la a actiona esti paralizata. doar te lamentezi. si iti traiesti voluptatea nefericirii.
in esenta ca solutii nu ai decat doua: sa lupti pt a pleca si a avea curajul sa o iei de la capat,sau sa lupti sa faci ce depinde de tine pt a avea fericire cu sotul tau.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
stockholm spune:
Chitosenia eu am fost in lokul tau,cu sg diferenta ca ex ul meu avea mari probleme cu volenta 
eu am jucat totul pe o sg carte ,chiar inainte cu o luna de nunta m a invitata un domn la o cafea
a fost cea mai buna alegere facuta in viata mea
precizez ca ex ul era in aparenta extraordinar baiatul bun de pus pe rana care se baga pe sub pieile tuturor iar sotul meu ,domnul inimii mele a fost intodeaua un rebel cu lanturi cercei tricouri sfasiate betii si altele
eu ti as recomanda sa risti uneori in viata trebuie sa risti ,dar asta depinde f mult de cum esti ca si persoana ,de ce vrei tu de la viata ce aspiratii ai
iulix spune:
Chotosenia eu zic sa pleci un timp... I-ati o vacanta in care sa fii tu cu tine insati, timp in care sa te gandesti ce vrei, ce iti doresti... Incearca sa te detasezi de copilaria ta, de temerile tale si gandeste-te la viitor. Si un copil nu cred ca ar fi bine sa ai acum. Sper sa nu te superi pe mine, dar dupa ce am citit nu cred ca esti pregatita. Eu zic sa iti rezolvi mai intai situatia cu tine insati si dupa aceea sa apara si bb. Te si ai grija de tine!! 
chitosenia spune:
chitosenia va multumeste pentru toate parerile voastre!
Este greu sa va explic tot ce simt... am zile bune chiar foarte bune si apoi am zil rele si foarte rele.
Mereu incerc sa multumesc pe toata lumea si in final singura nemultumita sunt eu: prea multe farfurii in aer si devin din ce in ce mai obosita.
NU MA LAMENTEZ.... DC M-ATI CUNOASTE ATI VEDEA CA NU ESTE STILUL MEU DELOC... CI DIN CONTRA aici cu voi e primu loc unde ma plang de problemele mele.... pentru restul lumii sunt miss litte sunshine( imi aduc aminte ca una din prietenele mele era foarte deprimata de modul in care merge casnicia ei si atunci intr-un moment de ratacire am spus ca nici mie nu imi merge asa de bine.... A RAMAS DEZAMAGITA DE MINE spunea ca EU NU POT AVEA PROBLEME).
Si cam asa imi traiesc viata... FOARTE FOARTE TREAZA( vad ca multe imi recomandati sa ma trezesc.... sunt treaza poate prea treaza... as prefera sa nu imi mai recomandati asta ... nu sunt nici imatura... ci din contra sunt prea matura)SUNT DOAR FOARTE OBOSITA DE ASTEPTARILE CELORLALTI.
Tocmai pentru ca tin la sotul meu sunt in aceast labirint fara sfarsit...nu vreau sa ranesc pe nimeni si in nici un caz pe el care a fost foarte bun cu mine dar simt extrem de multa presiune din partea lui chiar si indirecta ... mereu vrea sa ma faca mai buna, toata ziua ma sfatuieste cum sa fiu mai calma , mai atenta cu cei din jur... simt ca vrea sa ma transforme in copia lui si uarsc asta... CRED CA SUNT DISTRUSA EMOTIONAL TOTAL DACA FAPTUL CA SOTUL MEU VREA SA MA AJUTE SA MA TRANSFORM INTR-O PERSOANA MAI BUNA IL VAD CA PE O INTRUZIUNE GRAVA... SUNT ZILE IN CARE MA ENERVEAZA LA CULME ACEST ASPECT.
probabil m-am atasat de cealalta persoana pentru ca nu imi cere nimic nu are nici o asteptare din partea mea... a pus o stacheta asa de joasa incat imi este foarte usor sa o trec ... dar nu sunt irationala... stiu exact in ce consta toata generozitatea asta a lui... nu are nevoie de mine-pot fi eu sau oricare alta .
Si de aici o serie intreaga de intrebari si de framantari interioare care ma consuma si ma obosesc ... ma destabilizeaza psihic si mai tare. Combinand asta cu interactiunea zilnica cu familia mea rezultatul e ca un coctail molotov care sta sa explodeze.
Si atunci ma intreb in ce moment al vietii mele am luat-o pe o cale asa gresita incat nu mai recunosc bunatatea ca ceea ce este si ajung sa pretuiesc indiferenta?
ilia_99 spune:
pretuiesti indiferenta pentru ca e singurul mod in care tu, copil, ai inteles ca se manifesta dragostea. din ce ai pov despre tatal tau mie asta mi-a reiesit. adica, mintea copilul functioneaza astfel: tata ma iubeste si o iubeste si pe mama. e un lucru pe care copiii il accepta ca pe un dat, nu exista alta varianta, in mintea lor. si atunci: daca tata, care o iubeste pe mama, o inseala, asta e iubire. daca tata, care ma iubeste, ma ignora sau nu-mi raspnde cu afectiune, asta e iubire. si atunci, ajunsi la maturitate, ne cautam parteneri care corespund acestei tipologii, desi patologice, pe standardele psihologilor. o fetita ignorata de tatal ei - de ex, eu - isi va cata n barbat care ii raspunde cu la fel de putina afectiune. ceilalti care se uitau la mine ca la soare n-au stirnit nimic in mine, am plecat fara sa clipesc. la fel si la tine!
sfatul meu: nu mai jongla cu farfuriile! esti asa cum esti si ai dreptul ta sa te comporti ca atare, nu cum vor ceilalti si nu pt a le fi altora pe plac. fie sotul tau, prieteni sau oricine.
eu am primit un sfat la un moment dat, dar l-am inteles mult mai tirziu, din pacate: fii egala cu tine insati!
si atunci nu vei mai fi obosita...
intre timp, mergi la un psiholog care sa te invete sa te iubesti mai mult.
despre ce-am scris eu vb si babyblue...
editez fiindca am recitit ultimul tau post: esti matura rational, nu emotional. daca ai fi matura emotional ai stii ca asteptarile celorlalti in ce te priveste nu sunt treaba ta! nu te-ai nascut sa-i multumesti pe altii, ci pe tine. asta e responsabilitatea ta! mai tirziu, vei mai avea datorii si fata de copiii tai, dar si asta fara a-ti altera identitatea personala!