despartire... dupa 6 ani
Raspunsuri - Pagina 4
emilia.m spune:
Larisa, exact asta sper si eu sa mi se intample: sa fie totul bine in viata mea. Din cate stiu Shania Twain a compus piesa You're still the one dupa ce s-a casatorit extrem de repede si toata lumea ii spusese ca relatia nu va dura, dar a fost ok.
Nu pot sa dau cu piciorul unei relatii care ma implineste si ma face extrem de fericita pentru a avea timp sa ma gandesc la ce s-a intamplat. Pot considera ca m-am refacut inainte de despartire pentru ca simteam ca urmeaza sa se intample. Si apoi.. nu cred ca ar fi bine sa imi dau timp sa ma gandesc ca mintea umana functioneaza uneori ciudat si as putea ajunge la extreme vis-a-vis de ex: adica as putea ajunge sa-l urasc la extrem (exista sanse serioase sa se intample asta) sau sa iert magariile facute si treptat sa incep sa tin la el din nou (foarte putin probabil). Oricum ar fi, e mai bine asa cum e acum: nu ma gandesc la ce s-a intamplat (oricum concluziile le-am tras deja) si persoana lui imi este total indiferenta.
emilia.m spune:
Duminica noaptea am lovit masina. Eram noi doi si prietenii nostrii, ne intorceam dintr-o mini vacanta, condusesem 200 km si cand am ajuns in Bucuresti, fix langa casa, s-a intamplat nefericitul eveniment. Eram foarte nervoasa in secunda aia si tocmai le explicam pasagerilor motivele pentru care tocmai ma certasem cu mama si lovitura sub centura pe care am primit-o de la ea. Am incetinit si am oprit la indicatorul cedeaza trecerea, m-am uitat in stanga, nu am vazut nici o masina si am trecut. Nu stiu cum si de unde, dar fix in momentul ala a aparut (din stanga de unde tocmai ma uitasem si nu vazusem nimic) un polo gri cu viteza foarte mare. A sters destul de zdravan botul masinii mele. Nu mi-a venit sa cred... jur ca nu ma mai urc niciodata nervoasa la volan. Noroc ca masina e foarte buna si a rezistat impactului extrem de bine. Trebuie doar sa-i schimb bara din fata si sa indrept putin de tot capota. Nu s-a spart nici un far, nu a fost afectat nici radiatorul nici nimic de pe la motor. Noul meu iubit a fost foarte ok, supportive, s-a purtat impecabil, m-a calmat pentru ca eram plina de nervi, s-a asigurat ca nu m-am speriat, m-a inveselit, i-a ajutat pe pasagerii din cealalta masina sa schimbe roata pe care aveau pana, a dat telefoane, s-a interesat peste tot cum putem face sa nu raman fara permis si sa reparam repede si bine masina, am vorbit cu prieteni de-ai lui despre tot felul de variante... o sa fie bine, sunt sigura de asta! Inca o data m-am convins ca ma iubeste. Nici nu s-a gandit macar sa ma certe pentru neatentia mea pentru ca a vazut cate mustrari de constiinta imi fac singura.
dov spune:
EMILIA, uite si povestea mea:
pe la 19 ani asa, cand mama tragea sa moara, am crezut ca am descoperit "marea dragoste" asa ca m-am aruncat orbeste intr-o relatie inceputa intr-un moment de o vulnerabilitate maxima din partea mea. idiotul, cu 9 ani mai mare, era un cretin, ce ma trata dupa toane, si am fost o femeie abuzata...nu a dat in mine, dar m-a impins de ex. o data, m-am lovit cu tampla de catul usii si acolo am cazut, acolo m-a lasat.dar nu asta era greu de suportat, ci intreaga atmosfera, orice as fi facut nu era bine, perfect, ajunsesem sa ma minimalizez pana sa ma reduca la mai putin decat nimic. culmea e ca tot el m-a parasit. acum imi vine sa rad...nu pot spune cat am suferit...intr-un final a revenit in viata mea...destul de schimbat in bine, dar deja sufletul imi spunea ca nu mai e cazul...dar inima saraca, tot dupa idiot.
in fine, am ajuns la concluzia, ca cel mai bine, "cui pe cui se scoate" asa ca in prima zi de cazare a anului universitar, m-am dus la o terasa, am nimerit langa un tip mai mult decat super...care dupa cateva ore ma cerea de nevasta. guess what? am zis da. pregateam cununia civila si noi nu ne tineam de mana. aveam amandoi doar 22 de ani. parintii au innebunit, noi nu. prietenii, familiile, cunoscuti, au zis ca am turbat. numai noi am mers inainte cu toate.
ne-am casatorit o luna mai tarziu.
au trecut 12 ani, si s-a dovedit nu cea mai buna, ci extra mega decizia vietii mele. nu m-am plictisit, nu m-am razgandit nicodata. el mi-a redat demnitatea, puterea de lupta, m-a facut sa ma iubesc din nou, sa am incredere in mine, sa ma simt femeie, om, iubita, amanta.etc. si crede-ma, a avut muuult de lucrat cu mine.
acum 2 ani a murit. stupid. ce-a ramas in urma lui? un baiat, leit el
si o femeie capabila sa-si creasca bebele singura, puternica, un om. uneori am senzatia ca a fost un inger trimis sa ma ridice de unde ma afundasem, poate trimis de mama, cine stie?
o sa fie iubirea vietii mele cat voi fi pe pamantul asta, indiferent de ce voi mai trai vreodata.
asa ca uneori, e bine sa te mai bazezi si pe instinct, pe destin, sa te mai arunci si cu capul inainte. nu numai sa stai sa calculezi la infinit. in definitiv, toti, cand ne casatorim, avem senzatia ca e forever, si totusi, oamenii se schimba, unii in bine, altii in rau. casnicia este o loterie.
eu am avut noroc. asa ca din toata inima iti doresc succes, si daca tu simti ca-ti va fi bine, asa va fi.
babyblue spune:
dov 
eu nu-ti stiam poveastea...dar....nu am cuvinte!!!!
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
danny1 spune:
dov, din toata inima.
mami de 
Amira, premiata cu argint la concursul de dans
alsa spune:
Emilia, inainte sa fiu cu sotul meu, am avut o relatie cu un om agresiv, o relatie din care nu reuseam sa ma desprind, desi nu-l mai iubeam demult. Incercam si luptam sa fac ca lucrurile sa mearga.
L-am cunoscut pe sotul meu, eram colegi de serviciu, am plecat impreuna la mare, noi si alti colegi, si ne-am intors vrajiti unul de altul. Dar eu pur si simplu nu puteam sa fiu cu el, fiindca speram sa mai am o sansa cu ex-ul.Imi cenzuram sentimentele fata de sot, fiindca simteam ca-l insel pe ex. Sotul a fost langa mine , ca prieten la inceput, m-a ajutat sa ma ridic si sa ma valorific, si sa-mi clarific gandurile si sentimentele.
Intr-o seara sotul (prieten atunci, doar atat ) m-a cerut de sotie. Mi-a spus ca a vrut sa vada cum reactionez, iar eu am reactionat spunandu-i ca vreau sa-i fiu sotie. Ex-ul inca spera sa ma intorc la el, inca ma astepta.
Azi pot spune cu mana pe inima ca am cel mai minunat sot, omul care m-a ajutat sa ma ridic, care ma face sa ma simt implinita, care m-a intregit si m-a definit, si care inainte de toate imi este cel mai bun prieten.
Daca simti in sufletul tau, cu toata fiinta ta ca el este, atunci nu mai conteaza absolut nimic.
Dov, toata admiratia pentru tine.
emilia.m spune:
Dov, nu am cuvinte sa exprim cat de rau imi pare pentru moartea sotului tau. Ma bucur insa ca te-a ajutat sa devii o femeie puternica.
Alsa, iti doresc multa fericire in continuare.
babyblue spune:
alsa
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
babyblue spune:
emilia, orice relatie ai avea cu noul iubit, in tot cazul cea cu exul este o porcarie. asa ca prea putin imp cum va evolua noua relatie, sper totusi ca bine, cel mai imp este sa nu te intorci niciodata la fosta relatie, indiferent cati ani te-ai chinuit in relatia aia.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
emilia.m spune:
Buna din nou tuturor,
Astazi se implineste o luna de cand m-am despartit de ex-ul meu.
Am mai vorbit la telefon, pe mail si o data fata in fata.
Stie de noua mea relatie (nu i-am ascuns nimic dar nici nu l-am ingropat in foarte multe detalii). Din discutiile cu el reiese regretul lui pentru cele intamplate, reiese faptul ca imi da dreptate in majoritatea aspectelor privitoare la motivele despartirii, reiese ca sufera foarte mult pentru ca ne-am despartit, ca nu va mai iubi pe nimeni dupa mine si ca daca nu mi-as fi legat viata de altcineva si i-as fi spus tot ce i-am spus pana acum ar fi facut tot posibilul sa ne impacam si s-ar fi schimbat pentru ca acum stie exact cat si cum si unde a gresit si totul ar fi fost bine. Mi-a spus si ca planuia sa ma ceara de sotie de ziua lui de nastere, in iarna. Il cred cu absolut tot ce spune - regrete imense, suferinta enorma, faptul ca nu se va mai indragosti niciodata - tocmai pentru ca dupa 6 ani de relatie il cunosc suficient ca sa stiu ca nu ar minti cu asemenea lucruri. Niciodata pana acum nu l-am mai vazut distrus, cu lacrimi in ochi si voce tremuranda indiferent de gravitatea evenimentelor. E prea orgolios sa recunoasca ca a fost un prost si totusi acum si-a trecut peste orgoliu si a recunoscut. In plus e un barbat care isi exprima foarte rar si greu sentimentele dar cand o face e sincer. Sansele sa se indragosteasca de altcineva sunt foarte mici (e genul de om care evita lucrurile care in trecut i-au adus suferinta si a ajuns la varsta la care nu mai cauta dragostea ci doar linistea). Mi-a jurat ca nu va mai iubi niciodata (desi stie ca eu imi doresc sincer sa iubeasca, sa fie fericit si sa nu mai repete greselile pe care le-a facut cu mine). A spus ca isi va schimba complet modul de viata, se va muta in alt oras in celalat capat al tarii si va cauta o femeie cu un copil pe care sa il creasca si care sa-i fie recunoscatoare pentru asta si cu care sa convietuiasca astfel pana la sfarsitul vietii. Nu mi se pare un plan stralucit pentru ca o asa viata nu poate aduce fericire reala nici uneia din partile implicate. Oricum... e alegerea lui ce va face cu viata lui.
Ziceam mai sus ca il cred cu absolut tot ce imi spune. Exista totusi o exceptie: nu il cred ca s-ar fi schimbat daca nu mi-as fi legat viata de a altcuiva. Ii spusesem inainte in mii de feluri tot ce i-am spus si acum, ne-am certat de mii de ori pentru aceleasi motive, a avut mii de sanse sa se schimbe si sa devina omul pe care il meritam dar nu a facut-o. Acum ca m-a pierdut s-a trezit brusc la realitate, a vazut ce, cat, cum si unde a gresit si... da... s-ar fi schimbat daca m-as fi intors la el. Dar pentru cat timp? O zi, o saptamana, o luna, un an? Exista o zicala care spune ca obiceiurile vechi mor greu... la el e la fel. Dupa fiecare cearta si impacare se schimba in bine dar pentru o perioada cuprinsa intre 1 si 30 de zile. Atat. Ori mie atat nu mi-a fost si nu imi va fi niciodata suficient. Am realizat ca inca mai am ceva sentimente pentru el si inca are un loc special in inima mea, dar de iubit in adevaratul sens al cuvantului il iubesc pe noul meu prieten cu care voi aniversa in curand o luna de relatie. Locuim impreuna, ne intelegem minunat, am fost cu el la rudele lui, la mare, la casa lui de la tara, la prietenii lui, i-a cunoscut pe parintii mei... am petrecut o luna minunata, probabil cea mai frumoasa perioada din viata mea. Sper ca totul sa fie bine in continuare. Sincer, inca nu pot identifica nici un motiv pentru care nu ar fi. Vad si simt ca e barbatul perfect pentru mine.