despartire... dupa 6 ani

6 ani poate sa nu vi se para chiar asa de mult, dar pentru mine este.
Am fost cu el de cand eu aveam 20 de ani si el 29. Am fi implinit 6 ani de relatie in 23 august dar ne-am despartit ieri.
In acesti 6 ani am mai avut cateva certuri si am fost despartit de vreo 3-4 ori pe perioade cuprinse intre 2 zile si o luna si jumatate.
Spunea ca ma iubeste, obisnuia sa aiba grija de mine, se purta frumos cu mine si in public si in particular in sensul ca imi vorbea frumos si destul de tandru, era atent a nevoile mele, adesea imi facea mici placeri/surprize, a insistat sa stam impreuna inca de la inceputul relatiei si mai ales in primul an de relatie el a fost cel care a tras destul de mult sa fim "o familie" in timp ce eu eram copilul in relatie: facultate, casa, ocazional cate un job, discutii interminabile cu prietenii pe internet si pe mobil... chestii adolescentine.
Apoi mi-a spus ca in viziunea lui o femeie trebuie sa se ocupe de casa asa ca m-am apucat si eu de gatit/spalat/calcat/curatat... si mi-a fost foarte greu la inceput pentru ca sincer nu ma pricepeam la nimic si nici el nu ma ajuta nici cu ridicatul unei scame (lucra 18 ore pe zi ce-i drept deci timp nu prea avea).
Apoi ne-am certat din nu mai stiu ce prostie (datul perdelelor jos de pe galerie sau cam asa ceva), m-a jignit si am pleacat la parinti. A venit dupa mine si i-am zis ca ne impacam doar daca ne casatorim la anul (parintilor mei nu le prea placea sa stam asa.. fara acte). A zis ok si parea incantat de idee in timp ce mie imi venea sa-l bat ca nu m-a cerut el cum as fi vrut.
Apoi mi-am gasit un job de vis dar destul de solicitant si mereu ne certam din cauza cumnatei lui in a carei garsoniera locuiam fara sa platim chirie fiindca femeia nu intelegea ca eu n-am vreme sa spal zilnic aragazul (de exemplu) cand ies de la munca la 10 noaptea (lucram in ture).
In cele din urma nu am mai suportat ce-mi facea respectiva cand venea pe la noi (statea in blocul vecin, avea cheie si intra cand vroia ca masina de spalat era la noi si isi aducea rufele la 2-3 zile) si dupa ce m-am trezit cu ea intr-o noapte pe la 11 noaptea (cand eram singura acasa) ca vine sa scuture de praf cartile din biblioteca m-au apucat dracii si am plecat, cu atat mai mult cu cat el incepuse sa-mi vorbeasca in raspar in majoritatea timpului fiindca "ma luam de rudele lui din Bucuresti" si nu-mi convenea deloc atitudinea pe care o adoptase. M-am mutat cu chirie in zona Iancului. Dupa ceva timp a venit sa ne impacam si s-a mutat si el cu mine. A fost ok o vreme pana la un moment dat cand m-a rugat sa ma duc sa-i iau o pereche de pantaloni pe care si-i cumparase cu 2 zile inainte dar ii erau largi si i-a lasat la stramtat. M-am dus la croitoria de langa bloc unde obisnuia sa-si lase diverse la modificat si omul a cautat printre zeci de pantaloni o pereche bej. A gasit ceva fara nici un nume pe ei si i-am luat. Acasa a inceput sa urle ca apucatul ca nu-s pantalonii lui si ca nu de la croitorie trebuia sa-i iau ci de la magazinul de unde-i cumparase (habar n-aveam ca magazinul in cauza oferea si servicii de croitorie si nu imi daduse nicidecum de inteles ca de acolo trebuia sa-i iau). Ne-am certat, m-a injurat, l-am injurat si eu si m-a lovit. I-am pus bagajul la usa, n-a vrut sa plece i-am sunat familia din Ardeal (persoane foarte de treaba cu care ma intelegeam foarte bine) sa le zic ca m-a lovit si vreau sa plece si sa-i rog sa-l convinga sa plece in secunda aia. Pana la urma a plecat iar in garsoniera cumnatei.
Dupa o vreme am inceput scoala de soferi si mi-am facut credit pt masina, apoi ca sa nu mai platesc chirie m-am mutat la parinti.

Postez acum sa nu pierd ce am scris si apoi mai scriu.

emilia.m spune:

Dupa o vreme in care ne intalneam ocazional ca prieteni (sa-mi mute masina inainte sa-mi iau permisul, sa ma duca pana in poligon... diverse d-astea...) s-a re-apropiat de mine si intr-un final l-am iertat pentru ce a facut. El, desi si-a cerut iertare pentru episodul cu pantalonii, a ramas pana azi suparat pe faptul ca i-am sunat familia sa-l fac de ras ca m-a lovit si in fata lor nu a recunoscut niciodata ca a facut-o desi aveam vanatai pe care le-a vazut si fratele lui.. Probabil in conceptia lui daca n-am ajuns in spital n-a fost nimic.
In fine... m-a convins sa ma mut iar cu el ca nu o sa-i mai permita cumnatei sa ma supere, ne-am continuat relatia cu bune si cu rele, cu mici ciondaneli ocazionale in special referitoare la bani (nu am avut niciodata banii la comun desi am locuit impreuna). Si-a facut credi pentru apartament si desi l-am tot batut la cap sa facem creditul impreuna nu a vrut. Masina mea si casa lui, banii mei si banii lui, traiam ca o familie dar totusi, din unele privinte, traiam separat.
Despre nunta nu a mai adus vorba si nici eu nu am mentionat nimic despre subiect o perioada lunga de timp. A amenajat apartamentul si ne-am mutat acolo. Intre timp (inainte sa ne mutam in casa noua) i-am gasit un ID de messenger pe care se conecta de pe telefon, ID de pe care vorbea cu diferite femei cu ID-uri care de care mai dubioase, le trimitea poze cu el si asa mai departe. Am printat toate mail-urile de pe acea adresa si i le-am aratat. I-am gasit si pe telefon un sms trimis catre o femeie al carei numar de telefon in luase de pe un site. Am intrat pe site si apartine unei prostituate (are si tarife pe site pentru diversele servicii prestate). Mi-a zis ca adresa a facut-o soferul lui de la firma, ca tot el a trimis si sms-ul ca el habar nu are cum a avut respectivul atata tupeu, ca nu doar lui i-a facut glume de-astea ca si altor angajati ai firmei le-a aranjat respectivul sofer intalniri fara stirea lor... bla-bla. Am sunat respectivul sofer care habar nu avea de ce-i povesteam eu. Saracul om, cred ca-i socat si acum de ce i s-a pus in carca. Nu aveam cum sa cred balariile indrugate cata vreme pozele pe care le trimisese respectivelor pe net erau facute pe vremea cand el nu-l cunostea pe respectivul sofer fiindca atunci nu lucrau la aceeasi firma.
In cele din urma atat s-a strofocat sa ma convinga de povestea cu soferul ca i-am zis ca ma voi preface ca-l cred dar toata viata am sa-l suspectez/banuiesc si cu urmatoarea ocazie cu care mai descopar ceva poate sa-si ia adio de la mine. I-am explicat ca adevarul iese intotdeauna la lumina si daca am fost suficient de desteapta sa ii sparg parolele de yahoo messenger sa nu isi faca iluzii ca ma va putea pacali pentru mult timp indiferent ce incearca fiindca sunt mult prea inteligenta sa nu-l prind.
Ne-am mutat in noua casa si au fost toate bune si frumoase, o vreme. Mi-am vandut masina si i-am dat lui acei bani pentru casa. Apoi am vrut o masina noua si banca nu imi mai imprumuta suficient pentru ce as fi vrut. S-a oferit sa-mi dea banii inapoi. Ulterior mi-a scos ochii ca i-as fi cerut eu banii si s-a imprumutat de la camatari sa mi-i dea. Nici vorba sa-i fi cerut eu. I-am zis ca-mi iau o masina mai ieftina cu fix suma pe care o iau de la banca dar nu a vrut sa auda fiindca se temea ca am sa-i reprosez pe urma ca nu mi-am luat masina pe care o doream. Mi-a scos ochii cu banii aia la fiecare cearta pe care am avut-o in ultimul an de cand am luat masina.
Am trecut peste multe, peste lipsa iesirilor in oras/parc/cluburi/film etc (numai in mall-uri, restaurante si cafenele ieseam cu el si nu prea des ca era vesnic obosit si avea nevoie de somn desi nu mai lucreaza de mult 18 ore pe zi ci maxim 7 ore), am trecut peste faptul ca nu ma ajuta cu nimic in casa si totul pica in carca mea, am trecut peste faptul ca nu apreciaza ca i-am fost alaturi cu aceeasi daruire si cand nu avea bani nici de paine si cand a inceput sa aiba tot ce si-a dorit vreodata, am acceptat si faptul ca datorita azoospermiei lui (pentru care il tot impingeam de la spate sa mearga la analize) exista riscul sa nu avem niciodata copii, am tot iertat si am inchis ochii. Am discutat sa ne casatorim anul viitor, a zis ca nu simte ca-i momentul, i-am spus clar ca pentru mine e momentul si daca nu vrea sa-si ia adio acum de la mine ca nu vreau sa-mi irosesc toata tineretea langa el si daca nu vrea o familie cu mine nu are rost sa continuam, mi-a zis ca vrea o familie cu mine ca daca nu vroia nu statea cu mine atatia ani... in fine.. dupa indelungi discutii a ramas stabilit sa facem nunta anul viitor.
Aseara insa s-a intamplat ceva ce nu credeam posibil, cu atat mai mult cu cat nu a manifestat decat in foarte-foarte rare cazuri gelozie, in general jumatate in gluma si intotdeauna asculta in cele din urma de vocea ratiunii. Nici in filmele cu prosti nu vezi si nu auzi asa ceva: ieri dimineata m-am imbracat cu un tricou si un sarafan pe care l-am purtat inainte o singura data dupa care a zacut in dulap vreo 2 ani pana m-am decis sa-l port din nou. Este gri inchis, subtire, din denim lucios, cu reflexe alb-argintii in lumina.
Cand am ajuns acasa dupa servici s-a purtat normal pana la un moment dat cand i s-a parut ca vede o pata pe fusta sarafanului. In cateva minute a inceput sa urle ca pata de pe fusta e de sperma si de aici s-a declansat isteria. Mi-am scos sarafanul si l-am rugat sa-mi arate unde vede el pete ca io sa mor daca vad ceva. S-a uitat si ras-uitat din nou vreo juma de ceas si n-a mai vazut nimic. A zis ca nu mai vede acum dar nu conteaza ca nu sta sa caute ca el stie ce-a vazut ca s-a terminat intre noi si asa mai departe. Plina de nervi i-am zis ca daca nu-mi arata pata il chem pe frate-su sa-i cer parerea cu privire la problema. Nu mi-a aratat, l-am sunat pe fratele lui si a ramas ca vine in 10 minute. In timpul asta s-a enervat si mai tare, m-a scuipat, m-a scos din casa in camasa de noapte, mi-am pus piciorul in prag si a tot impins cu usa peste el dupa care mi-a dat o palma de m-a dat cu capul de usa. A venit fratele lui pe care nu a vrut sa-l primeasca in casa, mi-am strans cateva lucruri si am plecat. Apoi am vorbit cu fratele lui, i-am aratat fusta pe care nici el n-a vazut nici o pata (evident ca n-avea cum ca n-avea de unde sa existe asa ceva pe fusta mea si nici daca ar fi existat totusi o pata nu ar fi fost nicidecum sperma fiindca nu l-am inselat niciodata in timpul acestei relatii). Apoi am dormit la o prietena si sambata ma voi muta inapoi la parinti.
Parerea mea sincera este ca acest om langa care mi-am irosit cei mai frumosi ani ai tineretii are probleme. Ii e frica de casatorie deoarece a mai fost casatorit timp de un an si a fost inselat de fosta nevasta, cand se enerveaza isi pierde orice urma de control si se transforma intr-un animal, este extrem de mandru si de orgolios si orice ar fi dreptatea e de partea lui desi argumentele sustin contrariul. M-am gandit inclusiv la varianta "acuza ca sa nu fie acuzat" dar sincer am ajuns la concluzia ca nu are sens sa mai despic firul in 4 ca ar trebui sa imi vad de viata mea, sa ma distrez cat nu m-am distrat in toti acesti ani si sa ma bucur ca i-am descoperit adevaratul caracter inante de nunta si nu dupa.

buli spune:

ai tras concluzia corecta si ai facut ce trebuie.
nu te intoarce, asta nu-i viata si aia n-a fost relatie.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Deus spune:

foarte bine ca v-ati despartit :)
nu vrei sa ajungi peste ani la rubrica femei abuzate!

Viata este scurta si frumoasa! noi singuri ne-o facem grea si urata! Treci peste episodul asta si fa-ti viata pe care o meriti.

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

Alina86 spune:

Sa-ti dea Dumnezeu putere sa mergi mai departe si sa lasi trecutul in urma de toooooot si totodata sa-i mutumesti lui Dumnezeu ca s-a terminat acum decat sa fii traumatizara toata viata.
Sa fii fericita

buli spune:

eu am o impresie, si anume: cind iti spune sotul/iubitul "draga, ai o pata dubioasa pe rochita", singurul raspuns corect este "bulshit, vorbesti prostii" si cu asta-basta!
in momentul in care incerci sa-i arati ca nu-i asa, ba te mai si uiti si tu pe rochita, vrei sa-l convingi ca nu are dreptate ... ei bine, in momentul ala, gata! te-a avut! ai intrat in jocul abuzului psihic, al justificarilor la acuzatii absurde si gataaaaa


adica daca mie imi spune cineva ca soarele-i verde, eu stau sa-i explica ca nu?

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

emilia.m spune:

Inteleg ce zici. De fapt, asta a fost si prima mea reactie. Numai ca dupa vre-o juma' de ceas in care s-a tot uitat urat la mine si m-a tot pisalogit ca l-am inselat cat a fost plecat, ca macar sa fi avut grija sa nu-si dea seama si alte bla-bla-uri d-astea mi-a sarit tandara rau si mie, ca-s om si eu ce D-zeu!

Multumesc tuturor pentru raspunsuri si incurajari. Adevarul este ca am simtit si am stiut de mult ca nu mai are viitor aceasta relatie si - desi pe de-o parte planuiam nunta - in sufletul meu stiam ca daca o facem avem mari sanse sa ajungem la divort in cele din urma. Numai ca aveam totusi speranta ca dupa atata timp si dupa cate probleme am depasit along the way speram ca totusi nimeni si nimic nu ne-ar mai putea desparti.
Acum tot ce am nevoie este de o oaza de normalitate, sa fiu inconjurata de prieteni cu o gandire sanatoasa, de oameni cu care sa pot intr-adevar sa comunic. Daca toti cei pe care ma bazez imi vor fi alaturi nu cred ca imi va fi atat de greu sa depasesc momentul. Totul e sa ies mult, sa ma implic in diverse proiecte, sa fiu mereu ocupata astfel incat sa nu am timp de regrete, ganduri si amintiri. Diseara merg la volei cu niste prieteni, sambata ma mut si apoi merg la o nunta, duminica am planuit o fuga pana la munte, luni la servici si seara vad eu... gasesc eu ceva de facut. O sa dorm cat mai mult pe la prietene sa nu aiba parintii mei timp sa ma descoasa pt ca nu sunt in stare sa le povestesc adevarul ... sincer... mi-e rusine mie de rusinea lui.

nikol24 spune:

sper sa ai puterea sa margi mai departe si sa nu l ierti indiferent de ceea ce iti va promite!
cum e posibil sa i fie unui barbat"frica"sa se insoare?pai noua nu mai este frica atunci cand stam si ne gandim ca pe noi cade tot greul:copii,curatenie,mancare,servici...si apoi seara sa fim super sexi in pat sa nu cumva sa si piarda domnul interesul pt mine ca pe urma sare pe cine stie ce alta femeie mai "proaspata"!!!!
sa dai tot ce ai mai bun intr o relatie si apoi sa descoperi peste ceva ani ca ai fost o fraiera si ca de fapt ti ai irosit timpul alaturi de un om care parea perfect doar in visele tale
du te si distreaza te si recupereaza timpul pierdut!

giani spune:

Ce cosmar de individ! Sa nu iti fie rusine, ca n-ai de ce, chiar anunta despartirea oficial, iar la parinti zi-le si de ce, nu tre sa le dai amanuntul cu fusta, dar poti sa le zici ca ai fost acuzata pe nedrept si atacata fizic. Relatia asta a avut o fundatie proasta, n-ati fost in regula de la bun inceput, ai facut prea multe compromisuri care nu trebuiau facute, care nu au dus la nimic bun. Pune stop, si cu asta gata. Vad ca ai istorie de impacari cu el, daca nu iti impui, ai mari sanse sa o luati de la inceput.

emilia.m spune:

Nu ma mai impac cu el nici daca pica cerul pe mine. Treaba asta de acum a pus capac. Daca acum ceva timp ar fi venit cineva la mine (si Nostradamus putea sa-l cheme) si mi-ar fi zis ca o sa patesc asa ceva jur ca m-as fi tavalit pe jos de ras si i-as fi spus ca e evident ca a luat-o razna fiindca asa o intamplare efectiv nu-i posibil sa se-ntample (nu in secolul asta cel putin).
Si inca nu-mi vine sa cred asa ceva. In plus de asta... comportamentul lui.. zici ca ieri s-a dat jos din copac si a pasit pentru prima data in 2 picioare. E o imensa dezamagire. Daca asta mi s-ar fi intamplat cu fostul meu prieten (relatie de 3 ani in timpul liceului) atunci poate mi-ar fi venit mai usor sa cred ce s-a intamplat pt ca treptat treptat baiatul devenise un obsedat, gelos pana si pe aerul care ma inconjura. Tare greu am scapat de el si tocmai lipsa semnelor de gelozie m-a incantat la "actualul fost-logodnic". Doamne... de ce atrag eu toti ciudatii Pamantului??

lz_cecilia spune:

Emilia esti tanara,ai viata inainte...capul sus(incearca sa treci totul la capitolul EXPERIENTE)si vei vedea ca timpul le rezolva pe toate...niciodata nu e prea tarziu.



http://s106.photobucket.com/albums/m250/puricoasa/