Raceala sotului meu...

dry_votka spune:

Adriana mica a scris:

Da, cred ca asa se intampla, probabil nu "ii mai vin idei" si atunci ar trebui putintel discutat si planuit o mica "escapada" din cotidian, macar o seara si o noapte cum a sugerat cineva.


Nu este nimic "extrem de egoist" , copilul are nevoie de doi parinti multumiti si fericiti, nu?


verze.ro
simtul umorului nu a murit

Bee spune:

Of, cat ma recunosc in ce scrieti voi! Mereu am crezut ca eu am nevoie de detasare de problemele casnice si copii, mai ales ca ai nostri-s 3 si toti mici. Si acum am realizat ca sotul meu care mai merge si la servici, are mai mare nevoie de o vacanta decat mine! Cand am avut fetita, ne mai lasa inima sa mai fugim cateva zile colo, colo. EU ma trezisem gata gravida, apoi cu copil mic si nu fusesem nicaieri in afara tarii, niciodata. Apoi dupa ce s-a nasct baiatul mijlociu n-am mai plecat pe motiv de bebe mic alaptat, casa in constructie. Acum.....
Acum sunt deja 2 ani de cand nu am mai fost nicaieri! Nici o zi la munte, nici una la mare. Nici macar cu copiii! SI acum imi storc creierii cum sa fac sa plec doar cu el si cu cel mai mic undeva sa-si reincarce bateriile ca-l vad ca nu e deloc bine. Dar la noi e problema de bani, momentan. Ma tot gandesc la rude peste care sa aterizam.


http://www.dropshots.com/dochia

dry_votka spune:

@Bee, asa este, cred ca aveti mare nevoie se o vacanta. Va trebui "sa-ti storci creierii" si sa faceti musai un efort sa plecati undeva, macar cateva zile... Chiar trebuie!

http://verze.ro
simtul umorului nu a murit

Rufus spune:

Ei, da, asta e o treaba importanta.
Probabil ca rutina te face sa uiti ca ai mai putea face si altceva pe lume, iar sotul tau nu e o exceptie.
Si la mine in familie Tora este cea care se agita mai tare sa ma scoata din cotidian, e mult mai constienta de aceasta necesitate.
Numai ca eu nu ma opun prea tare...
Inceputul e greu, apoi nu o sa stiti ce sa mai inventati.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Adriana mica spune:

Multumesc tuturor pt incurajari si sfaturi.

Rufus, recunosc ca am ceva lipsuri la acest capitol (inventivitate si initiativa), dar imi voi face curaj sa incerc cateva idei. Pe de alta parte, nu as vrea sa am o atitudine prea transanta care sa ii dea sotului impresia ca vreau sa il indepartez de "pasiunile" lui. Nu de alta dar este Varsator (tine la independenta lui) si nici macar nu imi trece prin minte sa incerc asta, mai ales ca sunt singurele chestii pe care le face pt sufletelul lui (nu iese la fotbal sau la bere cu baietii, nu merge la pescuit). Numai ca ce e prea mult strica; imi va trebui cu siguranta si un dram de diplomatie in a identifica acea limita care sa aduca putin echilibru in relatia noastra.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

Mindy spune:

Noi de 3 ani de cand am devenit parinti, am iesit o singura data doar in doi, a fost anul trecut de Sf Valentin cand la o biserica s-a organizat un Parent's day out (am platit toti parintii niste ingrijitori 4 ore ca sa ne supravegheze copiii, ce nu mi-a placut a fost ca i-au bagat la gramada, grupe mari si mici la un loc).
Eu si sotul nu am facut alceva decat sa vorbim despre copil si am mers dupa ea cu o ora si jumate mai repede:) Peste tot unde am vrut sa mergem era ultraplin, am pierdut ceva timp cautand o parcare sau o masa intr-un restaurant, la film nu mai erau bilete.

anul asta daca se mai organizeaza chestia asta sper sa fim mai degajati:)
Nici noi nu avem absolut pe nimeni la cine sa o lasam. Singurele date-uri romantice au loc dupa ce doarme ea. Si doarme destul de tarziu. Deci trebuie sa bem cafele ca sa rezistam :)

cand aud de parinti care isi pot lasa copiii la bunici sau rude mi se pare un lux.

n/a spune:

Sol, la un amant te-ai gandit? Stiu ca-i cam neortodoxa intrebarea dar a fost singura solutie la care m-am gandit. Prin deductie. daca ai o casnicie aproape perfecta, dac nu poti schimba un om si singura solutie (afara de cea care e indusa de intrebarea initiala a mea) e resemnarea, daca ai o nevoie (in general aomul are nevoie de ceea ce nu are...) singura solutie este sa ... ai o aventura care sa-ti suplineasca nevoia ta de afectivitate pe care sotul tau nu o poate acoperi.

Stiu ca suna socant, imoral si stupid ceea ce scriu acum. E o solutie proasta rau, cu posibile consecinte grave, dar e o solutie.... nu?! IO una nu as face asa.

Nu stiu asta mi-a trecut prin cap!!!!! si am vrut sa scriu.

gabitza2005 spune:

Noideea ce ai patit? Nu ai citit toate posturile?
Sol a spus clar ca-si iubeste sotul, asa ca ideea asta de al insela cred ca e ca nuca in perete. Si dupa cum a scris sol nu cred ca e genul ala de bogatasa care isi ia un "gradinar" sau un "antrenor de tenis" ca nu ar face pentru ea decat sa inrautateasca situatia si ar fi si mai nemultumita.
Tocmai tu care ai fost inselata sa dai astfel de sfaturi.

cristoiu spune:

Adriana, si eu sunt varsator impatimit si inca cu fixatii pe anumite zone de interes. Unui varsator nu ii va placea daca ii spui "limiteaza timpul alocat intereselor tale". Iti va face ca trenul, ba va baga si viteza. Incearca altfel, sa gasesti niste activitati care sa va captiveze pe amindoi. Pe mine sotul a reusit sa ma capteze cu pasiunile lui in asa fel incit abia astept sa facem ceva din ce ii place lui impreuna. Spre exemplu am devenit un marinar impatimit, imi petrec timpul acum studiind teoria sa imi iau si eu licenta de marinar (sailor, nu stiu cum sa ii spun). La fel cu dansul, am inceput un curs de dans impreuna acum 2 ani. Acum citeva saptamini am luat o pauza si asa imi e de dor ...

Ah, varsatorilor le plac surprizele. Incearca sa organizezi ceva in afara casei si sa fie surpriza.

alex_andra spune:

Eu si sotul meu suntem impreuna de aproape 6 ani si stam impreuna tot de atunci. Cand ne-am cunoscut, eu aveam 25 impliniti , el aproape 23.
Suntem foarte diferiti, ne plac lucruri diferite, el e leu, eu varsator (deci incomplatibilitati si in zodie), el introvertit, eu extrovertita, eu vesela, el serios, incruntat, eu romantica, el nu, mie imi place sa stam in brate , sa ne uitam la tv, lui ii place sa stea ore-n sir la calculator, etc, etc.
Dar...toate acestea palesc in fata iubirii. Desi nu e genul care sa zica "te iubesc" decat f rar, am invatat sa-l "citesc".
Eu zic ca intr-un cuplu, inainte de a-i reprosa partenerului ca nu e asa cum vrem noi, sa ne analizam si pe noi si sa vedem daca suntem exact pe placul partenerului.
Un cuplu presupune adaptabilitate.
Nici noi nu suntem perfecti, avem si noi discutii, ne mai si certam, cateodat ma enerveaza f tare cu felul lui mofluz, cateodata il enervez eu foarte tare ca-s prea cicalitoare(zice el).
Dar eu sunt fericita asa cum sunt. As putea fi foarte nefericita, sa-mi fac tot felul de scenarii si probleme, ca de ce nu ma tine in brate cand vreau eu, ca de ce nu ma suna toata ziua, etc, etc.
Dar el asa a fost mereu, de la inceput. De ce m-as trezi acum sa fiu nefericita?
De cand e si fetita noastra suntem parca si mai uniti, desi petrecem in doi f putin timp. Dar facem multe lucruri in 3. Si parca il iubesc si mai mult cand vad ca e un tata bun, ca se implica in viata fetitei lui, ca se scoala noaptea, cand eu nu pot, ca sta cu ea, se joaca, o spala, o culca, etc.
Aceste lucruri sunt normale intr-o viata de familie normala. Nu excelam cu nimic, suntem doar o familie...

Ce incerc eu sa spun (nu vreau doar sa ma laud cu familia si sotul meu): nu am o viata cu fluturasi, cu suspans si adrenalina. Am in schimb, o viata senina, stabila, frumoasa. Un sot care ma iubeste, asa cum stie el.(nu asa cum vreau eu).
Iar eu apreciez ce am. Pentru ca ma uit in jur si vad ca poate fi si altfel. E adevarat, poate sa fie si mai bine.
Dar nu intotdeauna pasiunea intr-un cuplu aduce si fericire. Nu zic ca la noi nu e pasiune, dar nu e liana de baza.

Va doresc tuturor liniste sufleteasca. De aici vine si fericirea.

Andra, mami de leoaica Eva