Raceala sotului meu...

sol spune:

exact, sotul meu nu vede ceva in neregula. ba uneori, cand argumenteaza, mai, mai ca imi vine si mie sa ma indoiesc de mine! adica asa de frumos isi expune punctul de vedere incat ma intreb:"oare nu sar eu calul?"

vad insa ca nu chiar!

sol spune:

christinam, probabil noi suntem mult mai "rodati".
avem 10 ani de relatie in care am intrat foarte tineri, nu am avut o perioada prea mare in care a fim numai noi doi. nu ca mi-as fi dorim asta! adica ne-am dorit atat de mult un copil atunci, incat nimic nu mai conta.
dar odata cu copiii vin si grijile...

of, s-a trezit bebelusul.

conchita spune:

daruind tu mai putin.
oamenii se obisnuiesc cu ideea ca partenerii le apartin pentru totdeauna si nu mai fac nici un efort, considerand ca totul li se cuvine. dar nu e chiar asa. eforturile trebuie sa fie mutuale si continue, nu prea exista sa lasi la voia soartei, ca nu stii in ce stanca se opreste barca.
daca, ipotetic, ar fi sa te piarda, iti garantez ca te-ar uimi cu pasiunea si focurile pe deal, nu l-ai mai recunoaste. dar acum ii e caldut, pretentiile tale sunt doar fumuri de femeie, nu merita luate in serios - asta e marea greseala a barbatilor care sunt iubiti de sotiile lor la fel ca in prima zi, chiar si dupa enspe ani. meriti sa fii luata in serios, iar dorintele tale nu-s toane de moment, nu sunt de dispretuit. caci tu aici pe forum poti citi tzaspe teorii si exemple - cand te intorci la viata ta, nici o vorba nu iti va tine de cald si nici o teorie nu-ti va alina sentimentul de neimplinire.
sotul tau are nevoie de-un dus rece. nu exista ca asa e el si tu esti altminteri. trebuie sa va intalniti la mijloc! nu sa stati fiecare acolo unde sunteti "asa cum sunteti voi", aia se cheama renuntare.
daca te iubeste sincer, te vrea fericita. apai atunci sa te faca fericita dupa definitia ta. ca nu-i greu deloc, nu-ti doresti nimic iesit din comun.

sol spune:

conchita, ca de obicei, admir stilul tau.

poate eu sunt mai lipsita de imaginatie de felul acesta, dar cum naiba sa fac sa nu mai fiu asa de accesibila mereu? culmea e ca nu eram asa, mereu tineam "baietii" in sah. insa acum e altfel...

sa nu il mai sun, sa nu il mai caut pe mess o zi intreaga? sa ii zic ca sunt extrem de ocupata cu copiii? sa nu mai pomenesc de momente romantice? sa par ca uit ca mai exista si el?
acum eu sunt in cic, deci mari preocupari in afara de copii si
casa nu am. prietenele mele mai vechi si nemaritate au alt program decat mine deci nu prea ne putem intalni...

cum sa fac? god, ce mesaj patetic.

nikol24 spune:

gaseste ti prietene cu copii!
si eu trec prin aceeasi problema,nu mai e focul acela de la inceput,iar daca pt el asta nu pare sa fie o problema pe mine(fire sensibila si poetica pana la exagerare)ma chinuie al naibii
iesi si tu cu copii si distreaza te cu ei!eu credeam ca daca nu mi ofeta sotul acasa ce am nevoie e sfarsitul lumii,poate sunt prea dependenta de el...
uite cu prima ocazie cand voi fii libera imi i au fetita si mergem in oraselul copiilor si ne distram doar noi doua si asta e .poate in timp cand o sa priceapa ca nu mai este el centrul universuluoi o sa devina mai dragastos si o sa vrea sa iesim toti 3 pt ca deocamdata il scot cu forta la o plimbare in parc toti 3
succes!

christinam spune:

Fetelor, eu nu stiu ce sa zic, dar mie m-i se pare ca artificiile astea de gen "hai sa nu-l sun", "hai sa ma arat indiferenta, ca asa ii voi trezi interesul" nu prea isi au rostul intr-o casnicie consolidata, cu copii. Noi radem acum impreuna de momentele astea, n-i se par oarecum copilaresti. E adevarat ca nu suntem firi romantice ci mai degraba practice si reteta unei relatii niciodata nu functioneaza pt o alta. De asta eu nici nu am vreo secunda pretentia ca pot da sfaturi, ma gandesc doar ca e interesant sa ne impartasim experientele.

18 , mamica de David 5 anisori

sol spune:

dar totusi e posibil ca lucrurile sa stea asa cum le-a descris conchita.
eu nu zic ca nu exista relatii in care comunicarea este atat de buna si cei doi sunt exact pe aceeasi lungime de unda incat nici nu isi imagineaza cum ar fi sa fie altfel.

dar mai sunt si cupluri, majoritatea as spune, care lupta sa alunge monotonia, sa isi petreaca timp impreuna (cu chiu cu vai), care lupta sa regaseasca macar cativa din fluturasii de la inceputul relatiei... si poate ca ajungi la un mom dat sa inventezi diverse tertipuri pt a mentine scanteia. e gresit? eu n-as zice asta...
numai sa stii sa gasesti tertipurile potrivite, sa apesi butoanele care trebuie. dar cum sa gasesti butoanele, fir-ar ele de butoane?

conchita spune:

nu e deloc patetic. nu ma refeream la strategii dintr-astea, nici eu nu cred in ele, la fel ca si christinam. in fond, diferenta dintre voi nu se refera la ce simtiti, ci la cum va exteriorizati ce simtiti. ca, ma gandesc, daca tu ai fi racita intr-o zi, sa zicem, el n-ar veni sa-ti aduca un ceai si-o aspirina, sa te menajeze cu gospodaria pana te faci bine? sigur ca da. dar cand te doare sufletul, sunt mofturi si se ridica bariere de manifestare si comunicare. de ce oare? cred ca tine de educatia din copilarie, ma refer la "nu plange, ca esti baiat, numai fetele plang". insa, cine le fac pe fete sa planga, daca nu barbatii? :-))

nici eu nu dau sfaturi, ca sunt riscante. cred ca aici impartasim perspective asupra lucrurilor din locul in care ne aflam, considerand experienta personala. sa daruiesti mai putin, am zis, gandindu-ma ca, intr-un fel, te-ai putea proteja mai mult in interior. nu stiu cum sa explic...aplicand mai multa auto-prezervare, in defensiva. ca sa nu te mai doara. daca el nu vine in intampinarea dorintelor tale - care sunt, in fond, probleme de cuplu, nu doar problema ta personala -, ma gandesc ca poate gasesti o formula sa nu mai fii nici tu fluxul, daca el e refluxul...

nu mai am douaj'de ani, dar tot nu am ajuns sa inteleg cum judeca si simt barbatii. dar, ca si ilia la subiectul celalalt, am aflat mai multe despre mine. stiu care e partea mea de responsabilitate, care-mi sunt limitele, ce pot accepta si ce nu, ce este acel "ceva" inefabil fara de care chiar nu pot trai, indiferent cate bunatati imi opreste pentru cina, cum zici tu. cu alte cuvinte, eu cred ca femeile mai au inca un drum lung de parcurs pana a-si recunoaste si respecta nevoiele emotionale, pana la a le da dreptul sa existe. si a nu le mai considera ele insele toane de moment, iresponsabilitati (ai familie, fluturi pe pereti iti trebuie tie?), imaturitati (hai ca nu mai ai saipe ani, dezmeticeste-te)...

solutia e cea data de nikol, dar numai ca un prim pas spre punctul in care veti reusi sa va ajungeti voua insiva. si sa nu mai asteptati viata+fericire+implinire direct si exclusiv de la partener - in sensul asta a fost "daruieste mai putin", adica daruiti-va voua mai mult. cand veti fi emotional stabile si echilibrate prin propria persoana, cu o viata a voastra, cu surse de balanta emotionala si fericire independente de cineva, atunci veti stii ce aveti de facut si in relatia de cuplu. va veni asa, ca o revelatie.

sol spune:

conchita, ce spui tu am aplicat deja. e ok sa merg cu copiii sa ne plimbam, sa ne facem programul, vizite, cumparaturi, a doua zi repetir... si el unde sa fie in poza asta?

eu mi-as dori o reteta de ring-uit bell-urile sotilor pt a-i (a-l)face sa realizeze ce au langa ei si sa se comporte in consecinta!

conchita spune:

vezi, gandesti ca o mama. :-))
dar nu esti mama lui, deci locul trebuie sa si-l gaseasca si singur, pentru ca aveti pozitii egale in relatia asta, pozitii de adult cu responsabilitati si alegeri. nu ar fi responsabilitatea lui, pana la urma? ca tu nu ai fost criptica, adica sa-i transmiti semnale cifrate ca sa zici ca nu a inteles limbajul. i-ai comunicat clar ce-ti lipseste si cum te afecteaza. iar raspunsul a fost? ca asa e el. ok, deci cam aici se termina responsabilitatea ta in ce-l priveste. acum ai responsabilitatea sa fii tu fericita, oferindu-ti tie surse cat mai multe de bucurie zilnica. daca simti sa-l suni de 10 ori pe zi, nu vad de ce n-ai face-o? asa esti tu, asa simti si nici nu trebuie sa-ti fie jena sa te manifesti, idem sa te simti patetica. nu esti patetica, nu mai minimaliza ce simti si nu te auto-ridiculiza pentru ca nu primesti ce doresti. esti indreptatita sa ai nevoi emotionale, sunt importante, sunt parte din tine. dar nu mai comasa toate nevoile astea in jurul sau, mai disperseaza-le si mai hraneste-le si din alte parti, e important sa-ti fii suficienta. vei privi altfel si abordarea lui si vei avea si solutia.