Raceala sotului meu...
Raspunsuri - Pagina 3
carolinah spune:
Sol, si noi ne apropiem de 10 ani de casnicie si situatiile sunt similare: casatorie rapida si cu mare dragoste, fara probleme materiale de la inceput si cu o mare stabilitate financiara acum, 2 copii minunati si o casnicie fericita, de fapt.
Si tot asa, parca eu as fi vrut mai mult..., parca eu trageam de el sa facem dragoste mai mult de odata pe saptamana, desi nu se pune problema ca nu ma doreste, dar asa este el si e al meu
.
Si in urma discutiilor a reiesit ca el e fericit asa, ca ma iubeste f mult si pur si simplu nu realizeaza ca eu vreau mai multe "dovezi", mai multa tandrete etc. Ca daca lui ii e bine asa, nu si-a dat seama intr-un fel ca mie nu mi-ar fi...
Si incet, incet cred ca pur si simplu s-a invatat sa-mi daruiasca o imbratisare "spontana", o dragaleala etc. Si viata noastra sexuala a devenit mai activa acum, cam de un an, de cand "exerseaza".
Pur si simplu oamenii nu sunt construiti la fel si noi trebuie sa recunoastem asta si sa luam ce-i mai bun de la fiecare, mai ales cand e vorba de omul ales de noi sa ne fie alaturi pe viata!
Dorsilia spune:
asa e, din afara se vede mai bine si fiecare stie mai bine sa dea sfaturi decat orice altceva.
La nimeni nu e perfect, si uneori munca asta, efortul asta continuu de a face sa mearga o casnicie, e obositor. Mai ales cand ai alte prioritati, cand ai copiii mici si faci de toate acasa. Eu una recunoasc ca nu am energie si pt asta, asta pe langa teoria mea, probabil nu f ok, dar e a mea, ca barbatul e cel ce trebuie sa incerce sa intre in gratiile femeii, el sa-i faca si curte toata viata, nu ea sa-l fugareasca prin casa cersind atentie:P
Acu o sa-mi iau peste nas de la cei de aici, dar nu ma apuc sa retrag ce am zis, pt ca nu pot, nu imi sta in fire sa cer atentie, o primesc, bine, ma bucur, daca nu, sigur ca nu-mi convine, dar n-o cer, pt ca daca o cer si o primesc, n-o mai vreau...intortocheata minte au femeile, nu? :P Nici inainte de a ma casatori nu am alergat barbatii, nu i-am cucerit prin atentii si grija, n-am insistat sa ma casatoresc cand a venit vremea si gasit persoana potrivita, nu stiu, cred ca unele lucruri ori merg ori nu. E un mod cam imatur, idealist, copilaresc si mofturesc de a vedea aceasta problema insa fiecare e facut cum e facut si daca face compromisuri prea multe in viata, se pierde pe sine oarecum. Cine ma vrea, ma vrea, sa ma obtina si apoi sa ma tine bine, daca nu ma tine, nu ma tine....Asta nu inseamna ca eu nu ofer nimic....ofer, dar pe masura a ce si primesc...sunt foarte fairplay, nu raman datoare
ymca spune:
mie mi s-a explicat de catre partenerul din dotare ca daca doresc ceva anume, ar fi bine sa spun cat mai clar si raspicat si neaparat cu voce tare. adica eu mereu am crezut ca mimez si sugerez fff bine! dar uite ca nu! noi ne-am blocat in baita de fiecare seara la primul copil, cand eu sugeram ca ar fi cazul sa o facem amandoi, sau cu randul. el astepta invitatia mea clara, pentru ca intr-o seara i-am spus sa nu se mai fatzaie pe usa pentru ca face curentsi atunci a tras concluzia ca nu este dorit in timpul evenimentului.
dupa cateva zile de sugerari intense, am deschis discutia, mi s-a explicat teoria si am recurs la invitatie zilnica, cu 10 minute inainte de baie, zilnic. asta dupa ce ma enervasem intern nu stiu cate zile.
asta e un exemplu minor, dar mie asa mi s-a explicat cum ca atunci cand am dorinte, sa nu stau sa visez cai verzi pe pereti, ci sa le exprim cu voce tare, ca poate mi se indeplinesc. asa ca eu zic tot ce vreau. am perioade in care ma intorc la sugerari fine, el nu se prinde sau nu vrea sa se prinda, si ma enervez iar. si trec iar la comunicare deschisa. eu ma gandeam mereu ce noroc pe cei care sunt in cupluri in care nu e nevoie sa faca toata echilibristica asta si se inteleg asa din priviri.
sol, mi-am adus aminte ca te intrebai (oarecum retoric) daca sa astepti ca anumite lucruri sa vina numai de la el...sau daca nu cumva asta duce la indepartare mai mare si eventual la ruptura. am incercat o varianta fina a acestei indepartari...si din cate am vazut nu merge...sau poate n-am avut curaj sa o testez pana la capat.
eu m-am reintors cu coada intre picioare la clasica teorie a comunicarii, dezbaterii, analizei, oratoriei, explicaciunii, si asa construim noi momentan.
sol spune:
ymca, incercam, experimentam... nici mie nu mi s-a parut a functiona "indepartarea". sau poate nici eu nu am avut suficienta putere si determinare sa las lucrurile sa ajunga prea departe. pur si simplu nu ma caracterizeaza sa fac pe neinteresata. eu sunt interesata! vreau sa ii aud vocea, vreau sa stiu ce face, pe unde e si cand ajunge acasa...
carolinah, deci situatii f asemanatoare. la sotul meu observ si eu imbunatatiri ale comportamentului afectiv mai ales dupa o discutie de genul asta in care ii amintesc ca am nevoie de atentie. cred ca el asa va fi mereu, va necesita cate o periodica tragere finuta de maneca.
carolinah spune:
Eu sunt o persoana asertiva. Nu ma dau pe dupa pom si dau din urechi ca poate, poate o pricepe frunzele ce vreau eu... Nu, eu imi cer drepturile si le respect pe ale altora, la fel imi exprim dorintele si preferintele; tare, raspicat si am pretentia sa fiu tratata la fel.
Nu astept sa-mi faca vesnic curte barbatul din dotare, insa eu sunt o fiinta pasionala, el stia asta de la inceput si de aia m-a si luat... Insa, pe de alta parte, nici nu-i pretind sa fie ca mine, ca nu e si si eu am stiut asta de la inceput.
Poate ca ar fi si obositor daca ar fi si el ca mine, ca m-am tot gandit la asta Intre timp cred sincer ca daca am fi la fel ne-am "parjoli" reciproc si casnicia asta n-ar mai tine la infinit, asa cum sper eu sa tina
. Gandeste-te, Sol, putin si tu la asta.
sol spune:
am multe de meditat.
buli spune:
am vrut sa zic mai multe, dar m-am gindit s-o scurtez.
daca asa a fost mereu iubeste-l asa cum e si nu te mai alinta
. si lasa-l si pe el sa te iubeasca cum stie.
daca s-a schimbat, incearca sa vezi de ce.
dar eu zic ca-i varianta 1 
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
babyblue spune:
dorsilia, buli, carolina, ymca
dorsilia, tu gandesti fix ca mama mea.:) (cat despre mama, e bine mersi dupa 30 de ani de casatorie).
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
ymca spune:
ma scuzati ca tot revigorez subiectul dar e in sfarsit unul in care-mi vine sa ma bag in vorba si-as vrea sa se scrie romane fluviu pe tema asta. m-a prins tema rau de tot si m-am tot gandit azi - in trafic- si am decis:
1. buli, eu cred ca in adancul sufletului a fost varianta 1, dar nu cred ca a dezvaluit asta de la inceput
. Adica a fost 1 under cover! Iar sol avea multi fluturasi...din cate se vede extrem de longevivi
2. dorsilia, foarte frumos...cred ca ai un partener caruia i se potriveste manusa teoria ta...adica esti o mare norocoasa...la fel ca mama lui babyblue
sunt atatea fete care au scris asa de frumos la subiectul iliei...ca ma simt si prost sa vin eu sa aberez aici...dar poate ma citesc si cand nu ma mai suporta vor interveni ele...ca eu tare as vrea sa se mai discute pe tema asta
sol e o femeie echilibrata, e un suflet extrem de frumos si consider ca merita mai mult decat sa vada jumatatea plina a paharului. eu cred ca sotul ei trebuie sa-i umple paharul cu varf si indesat!
christinam spune:
Sol, poate ca nu e cazul sa scriu aici ca sunt nou venita si destainuirile de aici sunt asa de o natura intima, dar m-a pus pe ganduri subiectul, sper sa nu supar pe nimeni.
Si noi ne apropiem de cei 10 ani impreuna. Din ce ai scris am remarcat un lucru care mie mi-e asa putin "strain". Faptul ca dupa 10 ani inca nu iti este partenerul ca o carte deschisa, ca si parte din tine, ca o continuare a propriei tale fiinte. Eu asta simt in relatia mea, e sentimentul ca sunt "acasa" adica , mi-e greu sa exprim asta in romana , "where i belong". E adevart ca de mult nu mai e vorba de fluturasi, sexul este plin de placere si umor si comunicare, dar nu rezerva surpriza sau pasiunea de la inceputul relatiei. Asta s-a transformat in schimb in ceva extrem de solid in care chiar simt ca suntem 2 jumatati care se completeaza.
Dar in privinta comunicarii dau drepate celor care au zis ca trebuie sa comunici cu barbatii intr-un mod deschis. daca mie mi-e suficient sa arunc o privire pe expresia lui sa-mi fie clar ce zi a avut si ce sentimente il incearca, el cu siguranta nu e capabil de asta. de multe ori m-a si rugat sa nu incerc sa fiu subtila, ca la majoritatea barbatilor pur si simplu lipsesc acei receptori sa poata percepe subtilitati. Ce mai! daca la o masa cu prietenii da sa faca o gafa si eu incerc finut sa-i dau un picior sub masa, sigur ma va intreba raspicat si tare, ce m-a apucat de-l invinetesc.
Eu sper sa va rezolvati problemele, poate daca le discutati cat mai deschis e bine, dar sunt si barbati care se simt tare stanjeniti de la despicarea asta permanenta de sentimente, mai ales daca lor nu l-i se pare ca ar fi vreo problema.
Christina 17+ , mamica David 5 anisori