Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (40)
Raspunsuri - Pagina 12
danuk spune:
lili, multumesc din suflet! chiar acum ii trimit mail..
Ioanact spune:
Doamne Ajuta, si post usor in continuare!
oanka80 nici eu nu ma mai gandesc la per fertila, la simptome..etc..incerc sa las totul sa decurga fara sa ma mai gandesc..poate fi si asta unul din motive..
.
Ce frumos ca mergi la Suceava si mai ales ca ajungi la moastele Sf Ioan cel Nou.. Drum bun! si sa va intoarceti cu bine. Sa speram ca macar rugaciunile preotilor/calugarilor vor fi auzite si sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa avem 
mult dorit.
Sa iti fie de folos Sfinta Impartasanie.
cami antonia ma rog pt cumnata ta Alina si fratele tau Adrian sa fie totul bine..si sa nu fie nevoie de operatie.
Ana domnica ce ma bucur ca e bine Maria
, asa sa fie si dupa nastere.
De listuta poate se va ocupa si altcineva..nu e nici o problema daca nu mai poti.
danuk ma rog si pt baietelul prietenei tale. Sa aibe grija Doamne Doamne de el si sa se faca bin.
Va rog sa ma iertati, maine vreau si eu sa ma marturisesc!
ALBUM
7 
si 5 maselute
Ioana creste mare
ALINA 
de 
IOANA (11 Ianuarie 2008)
cami_antonia spune:
offffffffffffffffff
sunt terminata dupa cum am mai zis
nu stim un diagnostic decat infectie pe langa cerebel .... ceva de genul .... multumesc ca sunteti alaturi de mine
maine sa nu ne uitati
si ma bucur ca ati pus-o pe alina pe listuta de aspirante la titlul de mamica caci isi doreste si un bebe ....
va pup si maine va mai dau detalii
ALINA SI ADRIAN
MERCIC
Camelia
cami_antonia spune:
NE VOM RUGA MAINE SI PT ANDREI ... ZII PRIETENILOR TAI SA MEARGA SA VB CU UN PREOT ,... SA BEA AGHIAZMA MARE MEREU DIMINEATA .... SI SA INCERCE SI TRATAMENTE NATURISTE ....
Camelia
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
dragutelor si cipicah....sinaxarul de azi....
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie24.htm
Fie ca Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului sa vegheze asupra robilor Lor:Andrei, Alina, Alexia si Stefan si in marea Lor dragoste si milostivire sa ii tamaduiasca si sa le dea putere in lupta cu boala....
caciantoni spune:
si pentru ca azi este sarbatorit si Sf. Ierah Niceta de Remesiana va postez mai jos cateva cuvinte despre acesta.....
Poporul roman si limba romana s-au format pe o intinsa arie geografica, cuprinzand nu numai teritoriile din nordul Dunarii, adica Dacia de altadata, ci si teritorii din sudul marelui fluviu, de pe atunci de Imperiul roman, invatatura crestina a fost cunscuta inca din “veacul apostolic”, continuand apoi cu veacurile urmatoare. Pe la inceputul secolului al IV-lea, in provinciile romane din sudul Dunarii existau vreo 40 de scaune episcopale, cu ierarhi de seama, dintre care unii au luat parte si la lucrarile primelor Sinoade ecumenice, ori au scris lucrari de teologie, prin care aparau dreapta credinta in fata unor invataturi gresite.
In provincia Dacia Mediterranea, de pilda, era un scaun episcopal in orasul Remesiana, pe locul caruia se afla azi satul sarbesc Bela Pelanka, la vreo 30 de km de orasul Nis (fostul Naisus roman), catre granita Bulgaria. Aceasta eparhie a fost pastorita cu vrednicie de un mare teolog si ierarh cu viata sfanta, cu numele Niceta. Se cunosc anumite fapte din viata si lucrarea sa duhovniceasca din doua poeme pe care i le-a inchinat un prieten de al sau, Sfantul Paulin din Nola, oras in Italia, in apropiere de Napoli. Sfantul Niceta i-a facut doua vizite, in anii 398 si 402, cand a avut prilejul sa-i infatiseze felurite lucruri din eparhia pe care o carmuia. Impresionat de cunostintele teologice si de viata duhovniceasca a lui Niceta, la plecare, Sfantul Paulin i-a dedicat, de fiecare data, cate un poem de o mare frumusete literara.
Din primul poem, aflam ca Sfantul Niceta isi desfasura activitatea in indepartata Dacie, unde “barbarii invata prin tine sa cante pe Hristos cu inima romana si sa traiasca puri in pace senina”. Din aceste cuvinte, desprindem ca Niceta predica in limba latina, savarsind si o lucrare de “romanizare” printre numeroasele triburi “barbare” aflate acolo. Sfantul Paulin mentiona si popoarele care puteau sa-l numeasca pe Niceta “parinte”, scriind: “Pe tine te numeste parinte intreaga regiune a Borei, la predicile tale scitul se imblanzeste si cel invrajbit cu sine paraseste pornirile salbatice, fiindu-i tu invatator. Alearga la tine getii si amandoua felurile de daci: cei ce cultiva pamantul in interior si cei ce poarta caciuli de oaie si cresc turme bogate de vite pe malurile manoase”. Asadar sunt pomeniti scitii, getii si dacii, iar in alte versuri, bessii, toti locuind in aceleasi parti ale Remesianei. Pe toti acestia, Niceta ii aducea la Hristos, scotandu-i din starea de inapoiere culturala si spirituala in care se gaseau. Din aceeasi vreme, se desprinde ca Remesiana era pamantul natal al lui Niceta, deci el era un daco-roman din provincia Dacia Mediterranea.
Pe langa predica vorbita, Sfantul Niceta a lasat si cateva lucrari scrise, toate in limba latina. Cea mai de seama este Catehismul (Carticele de invatatura), scris pentru cei care se pregateau sa vina la Taina Sfantului Botez. A mai scris si alte cateva lucrari dogmatice: Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Despre Simbolul credintei, pe care-l explica pe intelesul tuturor, Despre puterea Duhului Sfant, Despre jertfa mielului pascal si altele. Sirul acestora se intregeste cu doua lucrari cu caracter liturgic: Despre privegherea robilor lui Dumnezeu si Despre folosul cantarii de psalmi. In prima, Sfantul Niceta arata rostul privegherii de vineri si sambata seara, introdusa nu de mult ca slujba bisericeasca, cu imne de lauda si citiri biblice. Aratand folosul duhovnicesc al privegherii, el scria: “Cine privegheaza cu ochii sa privegheze si cu inima. Cine se roaga cu duhul sa se roage si cu mintea, ce se spune cu gura sa fie tinut si cu inima”. De la aceste privegheri se pastreaza pana azi, la poporul roman, “Privegherile” pe care le fac credinciosii nostri, mai ales la manastiri, in noaptea premergatoare unei sarbatori mari, ca si ““privegherea””pentru cei raposati. In cea de-a doua lucrare, Niceta raspundea celor care respingeau cantarea psalmilor, aratand ca, de fapt, pin ei erau cantate “tainele lui Hristos”, fapt pentru care el staruia ca ei sa fie cantati si pe mai departe la sfintele slujbe. El dadea si anumite indrumari cu privire la tinuta crestinului, scriind: “Cand se canta, toti sa cante; la rugaciune, toti sa se roage; cand se citeste, sa se faca liniste, ca toti sa auda la fel ceea ce citeste lectorul, iar nu unii rugandu-se cu voce tare, sa faca zgomot. Daca sosesti mai tarziu, in timp ce se citeste, adora numai pe Domnul, inchina-te si asculta cu atentie”. Este de presupus ca Sfantul Niceta a folosit cantarea psalmilor in lucrarea sa misionara.
A mai scris si imnul Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam, imn de preamarire, scris cu scopul de-a intari pe crestinii de atunci in credinta cea adevarata. Presupunem ca a fost cunoscut si invatat cu usurinta si de stramosii nostri.
Asadar, prin toata propovaduirea orala si scrisa a Sfantului Niceta, el a luptat pentru pastrarea dreptei credinte, potrivit hotararilor luate de primele doua Sinoade ecumenice, aparand-o de invataturile gresite si de superstitiile care circulau pe atunci. Cele doua calatorii in Italia, prietenia sa cu Sfantul Paulin de Nola, activitatea sa misionara, precum si sfintenia vietii lui il arata ca pe un ierarh de seama apartinator crestinismului daco-roman. a trecut la cele vesnice dupa anul 414, cand era pomenit pentru ultima oara intr-o scrisoare a lui Inocentiu I, episcopul Romei. Nu se stie cand a fost trecut in randul sfintilor. Martirologiile romane il sarbatoresc pe daco-romanul Niceta la 7 ianuarie, in aceeasi zi cu prietenul sau Paulin de Nola.
“Propovaduitor si aparator al dreptei credinte la multe neamuri te-ai aratat, Sfinte Ierarhe Niceta si cu smerenie ai castigat pe cele inalte, bine chivernisind darul. Pentru acesta, Parintele nostru, roaga pe Hristos Dumnezeu sa ne ocroteasca de tot raul si sa ne mantuiasca”.
caciantoni spune:
Tot astazi este sarbatorita si aducerea moastelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.....mai jos va postez cateva cuvinte despre acesta.....
De la inceputul veacului al XV-lea, stravechea cetate voievodala Suceava adaposteste moastele unuia din cei mai cunoscuti sfinti cinstiti de credinciosi din Moldova si anume Sfantul Ioan, supranumit “cel Nou”. din putinele stiri ramase in legatura cu patimirea sa, se pot desprinde si cateva date biografice. Era originar din orasul Trapezunt (sau Trebizonda azi Trabzon in Turcia), oras situat pe tarmul sud-estic al Marii Negre. Din 1204 pana in 1261 a fost capitala unui mic “imperiu”, desprins din cel bizantin. De vreme ce a patimit in jurul anului 1330, presupunem ca s-a nascut spre sfirsitul veacului al XIII-lea. Statornicia sa in dreapta credinta, care a mers pana la sacrificiul vietii, ne face sa credem ca a primit o frumoasa educatie religioasa atat in familie cat si de la unii din preotii numeroaselor biserici din Trapezuntul natal si chiar de la dascalii care l-au invatat carte. La vremea patimirii sale se ocupa cu negustoria, ca multi alti locuitori ai orasului. Asa se face ca de multe ori calatorea in diferite orase pe tarmul Marii Negre cu treburi negustoresti. Cu prilejul acestor calatorii, se intarea, insa, si in dreapta credinta, caci cunostea biserici si manastiri, preoti si calugari cu viata imbunatatita.
Prin anul 1330 sau 1332, s-a indreptat din Trapezunt spre Cetatea Alba pe corabia unui oarecare Reiz, catolic din Venetia sau Genova. Pe drum a avut cu el discutii privitoare la credinta, sustinand cu darzenie adevarurile Ortodoxiei. Ajungand in Cetatea Alba, Reiz si-a pus in gand sa se razbune pe cucernicul Ioan, care-l infruntase in discutiile purtate pe corabie. Pe atunci, Cetatea Alba si tinutul inconjurator erau stapanite de tatarii nogai. Drept aceea, Reiz s-a prezentat la conducatorul cetatii (numit si ighemon sau eparh), spunand ca Ioan doreste sa treaca la religia tatarilor. Desigur, dregatorul s-a bucurat de aceasta veste, poruncind ostasilor sa aduca in fata lui pe negustorul din Trapezunt. Fiind adus inaintea sa, dregatorul i-a grait: “Am auzit ca ai dori sa imbratisezi stravechea noastra credinta. Deci, alesule prieten, lepadandu-te de credinta cea in Hristos, in fata acestei adunari adauga-te celor care se bucura de dragostea si de obladuirea mea”. Ioan a inteles de indata uneltirile lui Reiz, drept care a raspuns cu indrazneala eparhului: “Sa nu-mi fie mie a ma lepada de Hristos, caci ce-ar putea desparti inima mea de “Soarele dreptatii” si de “Rasaritul cel de sus” si a ma intoarce in intunericul necunostintei de Dumnezeu? Preaputernice eparhe, vorbele care ti s-au spus despre mine sunt mincinoase, sunt iscodiri rautacioase. Eu nu voiesc sa dispretuiesc bunatatea care mi-ai aratat-o, dar nu pot sa ma lepad de Hristos – lumina lumii”.
Cuvintele alesului crestin au indarjit pe dregatorul cetatii, considerandu-le ca dispretuitoare fata de credinta tatarilor. Drept aceea, a poruncit ca binecredinciosul Ioan sa fie intins pe pamant si batut cu toiege, socotind ca in felul acesta il va sili sa treaca la religia lui. Spre surprinderea chinuitorilor sai, Ioan marturisea cu si mai mult curaj credita cea adevarata zicand: “Binecuvantat esti Dumnezeule si preamarit esti Lumina in trei straluciri: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Sa nu-mi fie mie niciodata a ma inchina soarelui si focului, ci Parintelui luminilor si slavei celei neinserate. Multumescu-ti Tie Hristoase, ca m-ai invrednicit a-mi spala pacatele cu sangele meu si a ma sfinti cu puterea Sfantului Duh spre dobandirea vietii celei vesnice. Aceasta este ziua in care bucuria mea este deplina, pe care nimeni n-o va lua de la mine. Da-mi mie, Dumnezeule, sa ma impartasesc mai cu adevarat din slava zilei celei prealuminoase a Imparatiei Tale”. Dupa ce a fost indelung chinuit, a fost legat in lanturi si aruncat in inchisoare.
Plin de rani, a doua zi dimineata, a fost dus iarasi in fata ighemonului, care a incercat din nou sa-l convinga sa treaca la credinta lui. Si de data aceasta, preavrednicul marturisitor al lui Hristos s-a impotrivit zicand: “Numai cel ce rabda pana la sfarsit se va mantui, iar mie sa nu-mi fie a ma sfinti si a ma incununa decat prin rabdarea chinurilor pentru marturisirea lui Hristos, care a spus ca “in lume necazuri veti avea, dar indrazniti; Eu am biruit lumea”. Aceste cuvinte l-au maniat si mai mult pe dregatorul pagan, care a poruncit ca Ioan sa fie supus la chinuri si mai infricosate. A fost din nou intins la pamant si batut, apoi legat de coada unui cal si tarat pe drumurile cetatii, trupul fiindu-i astfel sfasiat de pietre.
Unul din chinuitori, vazand taria in credinta, cuprins de ura si de manie impotriva marturisitorului lui Hristos, a scos sabia si i-a taiat capul. Dupa unele stiri, cel care l-a ucis ar fi un evreu. In felul acesta, noul mucenic al lui Hristos s-a invrednicit sa se faca partas tuturor darurilor dumnezeiesti si a dobandit “Cununa vietii vesnice”.
Ighemonul si ceilalti dregatori tatari din cetate n-au dat voie crestinilor sa ia cinstitul trup de pe drum si sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Dar Dumnezeu, in dragostea sa nemarginita fata de alesii sai, a trimis trei ingeri din cer care i-au tamaiat trupul. Un necredincios din cetate, vazand aceasta aratare a ingerilor in vesminte stralucitoare, a crezut ca sunt preoti crestini, care, nesocotind porunca ighemonului, au venit sa faca slujba prohodirii lui Ioan. A scos arcul si sageata ca sa traga asupra lor, dar atunci s-a petrecut a doua minune, mainile i-au ramas lipite de arc si de sageata; a fost izbavit de pedeapsa cereasca numai dupa ce a marturisit ce urmarea sa faca. Aceste minuni l-au infricosat pe conducatorul cetatii, care a ingaduit crestinilor sa ridice trupul lui Ioan si sa-l inmormanteze dupa randuiala crestina. A fost ingropat in cimitirul din Cetatea Alba.
Nevrednicul Reiz, fara sa aiba mustrari de constiinta pentru ucidera lui Ioan, si-a pus in gand sa mai savarseasca o nelegiuire. Vazand el insusi ce minuni s-au petrecut cu trupul lui Ioan, s-a gandit sa-l dezgroape in ascuns si sa-l duca in tara sa, pentru ca de asemenea revarsari de daruri minunate care aveau loc in jurul trupului sau sa se bucure concetatenii sai. Dar si de data aceasta s-a intamplat o minune. Pe cand incerca sa-l dezgroape, noul mucenic i s-a aratat in vis preotului care slujea la biserica cimitirului, descoperindu-i gandul lui Reiz. Intr-adevar, mergand la cimitir, l-a surprins pe acesta cu oamenii, incercand sa ia trupul lui Ioan. Drept aceea, preotul a instiintat obstea credinciosilor din Cetatea Alba care au ridicat trupul neputrezit al noului marturisitor al lui Hristos si l-au dus in altarul unei biserici din oras. Ramasitele sale pamantesti, neputrezite si raspandind buna mireasma, puteau fi considerate acum ca sfinte moaste. Ele au ramas in aceasta biserica mai bine de 80 ani, revarsand multe daruri asupra crestinilor care veneau si ingenunchiau in fata lor, cerand mijlocirile sale in fata Parintelui ceresc.
In legatura cu orasul in care a patimit Sfantul Ioan – numit acum “cel Nou”, spre a se deosebi de Sfantul Ioan Botezatorul sau de alti sfinti cu acest nume -, s-a crezut mult timp ca este vorba de Cetatea Alba de la gurile Nistrului, oras care a apartinut secole in sir Moldovei, apoi Romaniei intregite. Mai nou unii invatati considera ca este vorba de o localitate cu acelasi nume langa stramtoarea Kerci, din Crimeea.
Vestea despre cinstitele sale moaste, si mai ales despre minunile care se savarseau in jurul lor, a ajuns curand si in Tara Moldovei, intemeiata pe la mijlocul veacului al XIV-lea si consolidata apoi in cursul domniei indelungate si pasnice a lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Acest evlavios domnitor – la staruintele caruia a fost recunoscuta oficial Mitropolia Moldovei de catre Patriarhia ecumenica din Constantinopol – in dorinta de a ridica prestigiul noii Mitropolii, dar si pentru ca tara lui sa aibe un sfant ocrotitor, a socotit ca e bine sa aduca moastele Sfantului Ioan cel Nou din Cetatea Alba la Suceava, capitala sa si resedinta Mitropoliei. Astfel, in anul 1415 “au fost aduse cu multa cheltuiala moastele Sfantului mucenic Ioan Novai de la Cetatea Alba de la pagani si le-au asezat in targu in Suceava, la Mitropolie, cu mare cinste si cu litie, pentru paza si ferinta (ocrotirea n.n.) scaunului domniei sale, carile sa praznuieste miercuri si joi in saptamana Rusaliilor”. Asa scria Axinte Uricariul in inregistrarile (sau interpolarile) pe care le-a facut la Cronica sau Letopisetul lui Grigore Ureche.
Alaiul cu moastele Sfantului Ioan au fost intampinate la locul numit “Poiana Vladicai”, in apropiere de Iasi, de catre domnitorul si sotia sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregatori, egumeni, calugari, preoti si credinciosi, care l-au insotit pana la Suceava. Acolo au fost asezate in biserica Mirauti, care cu multe refaceri de mai tarziu, dainuieste pana azi.
Cu prilejul aducerii moastelor sale la Suceava – sau poate cativa ani mai tarziu -, s-a alcatuit o scurta lucrare istorico-arghiografica intitulata: Mucenicia sfantului si slavitului mucenic Ioan cel Nou care a fost chinuit la Cetatea Alba. Mai mult timp s-a crezut ca autorul acestei lucrari ar fi un invatat din sudul Dunarii, Grigorie Tamblac, care a ajuns apoi mitropolit al Kievului. In anii din urma, s-a dovedit ca este vorba de un localnic, cu numele Grigorie, care se intitula “monahul si presbiterul marii Biserici a Moldovei”. In aceasta prima lucrare originala scrisa in Moldova – in slavoneste – sunt prezentate cateva date despre patimirea Sfantului Ioan, dar este descrisa si aducerea cinstitelor sale moaste la Suceava.
In felul acesta, Sfantul Ioan cel Nou a devenit “aparatorul si ocrotitorul” intregii tari a Moldovei. In curgerea veacurilor, binecredinciosii romani de pretutindeni – dar mai ales cei din nordul Moldovei, din partile de rasarit ale Transilvaniei si din Maramures – au cinstit dupa cuviinta pe acest ales mucenic al lui Hristos. Mitropolitul Varlaam, in cunoscuta sa Cazanie, tiparita la Iasi in 1643, scria ca era praznuit in fiecare an, joia dupa Rusalii. Axinte Uricariul, in intregirile sale la Letopisetul lui Grigore Ureche scria ca i se face pomenirea “miercuri si joi in saptamana Rusaliilor”. Se pare ca inca din secolul al XVI-lea era praznuit la 24 iunie, ziua Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul (Sanzienele), asa cum se face pana astazi.
Cinstitele sale moaste au ramas in biserica Mirauti pana in anul 1589, cand au fost mutate in noua catedrala mitropolitana din Suceava – cu hramul Sfantului Gheorghe – ctitorita in prima jumatate a secolului al XVI-lea de domnitorii Bogdan III si fiul sau Stefanita.
Se cunosc multe minuni savarsite prin puterea rugaciunilor Sfantului Ioan. Cateva din ele sunt amintite de mitropolitul Petru Movila al Kievului. De pilda, scria ca la 2 iunie 1622 Suceava era amenintata sa fie cotropita de tatari. Locuitorii se refugiau in toate partile. Preotii slujitori la biserica in care erau adapostite moastele au voit sa ia racla sa o duca in cetatea Suceava, dar n-au putut sa o ridice. Au inteles ca Sfantul nu voia sa fie dus in alta parte si ca-i va ocroti, incat au continuat sa se roage ca orasul sa nu cada in mana cotropitorilor. Intr-adevar, o ploaie torentiala a impiedicat pe tatari sa mai asedieze orasul.
Moastele au ramas in Suceava pana in anul 1686, cand a intrat cu oaste in Moldova regele Jan Sobieski al Poloniei. La retragere, a luat cu sine in Polonia si pe mitropolitul carturar Dosoftei. De teama unor jafuri, mitropolitul a luat cu el, din Suceava, moastele Sfantului Ioan cel Nou, odoarele si documentele Mitropoliei. Au fost duse si asezate la Jolkiew, unde a vietuit si mitropolitul Dosoftei pana la moarte (1693). Cinstitele moaste au ramas in pamant strain pana in 1783, cand episcopul Dosoftei Herescu de la Radauti a reusit sa le readuca acasa, fiind reasezate tot in fosta catedrala mitropolitana cu hramul Sfantului Gheorghe. Aducerea lor a fost posibila pentru ca la acea data atat partea de nord a Moldovei (Bucovina), cu orasul Suceava, cat si o parte din Polonia (cu orasul Jolkiew) erau incorporate in imperiul austriac (sau habsburgic). O noua stramutare a lor a avut loc in cursul primului razboi mondial, cand, spre a fi ocrotite, au fost duse la Viena si adapostite in capela ortodoxa romana din acelasi oras. Revenirea Bucovinei si a Basarabiei la tara-mama, in 1918, a facut ca Sfantul Ioan sa devina iarasi ceea ce a fost veacuri de-a randul, adica “ocrotitorul a toata tara Moldovei”.
Patimile Sfantului Ioan cel Nou au fost infatisate in pictura multor biserici din Moldova. Chipul sau apare pentru prima oara in pronaosul bisericii de la Dobrovat, de langa Iasi, in 1529. Cativa ani mai tarziu, in 1546, a fost zugravita viata si patimirea sa in 12 scene, pe peretele de sud al bisericii manastirii Voronet, ctitorie a lui Stefan cel Mare. Scene asemanatoare apar si in pictura catedralei episcopale din Roman. in pridvorul inchis al bisericii manastirii Sucevita, ctitoria Movilestilor, apar 14 scene din viata si patimirea sa.
Cu viata si patimirea lui s-au ocupat mai multi carturari romani. Acatistul sau a fost tiparit in mai multe randuri. Chipul sau apare in icoane, care impodobesc casele credinciosilor sau este pictat in biserici, din toate zonele tarii.
Fiind cinstit atat de mult de credinciosii romani de pretutindeni, sa ne rugam si noi acestui sfant ocrotitor al Moldovei zicand: “Prealaudate Ioane, pe tine nici salbaticia tiranului, nici amagirea cuvintelor, nici groaza chinurilor, nici bataliile cele cumplite nu te-au despartit de Hristos, pe care din pruncie L-ai iubit; Caruia te si roaga sa ne daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila”. (Podobia la laude, din Utrenia zilei de 2 iunie).
caciantoni spune:
Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul
Rugaciunile incepatoare :
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele
Condacul 1 :
Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Icosul 1 :
Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa :
Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, datatorule de bucurie al crestinilor;
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 2 :
Vazand toti prealuminata vedenia ta, proorocule, si noi zicem ca preamaritul tau chip cu nepriceputa instrainare noua se arata, caci, atingandu-te cu mana de crestetul Stapanului, ai grait asa : Aliluia !
Icosul 2 :
Intelegere din buze intinate, cum este cu putinta a lauda, numele tau, dumnezeiescule Ioane proorocule si cel mai intai tuturor cetelor dreptilor? Ci rugaciune cu cantare aducem tie asa :
Bucura-te, luminatorul vedeniei celei neobisnuite;
Bucura-te, plinirea a multa lumina;
Bucura-te, lauda dumnezeiasca a sfintilor lui Hristos;
Bucura-te, cer cinstit al dreptilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, cunostinta fara de numar ce o daruiesti cantaretilor tai;
Bucura-te, sanatate preaminunata impartita credinciosilor;
Bucura-te, minune mult marita de ingeri;
Bucura-te, cel ce esti rana demonilor de mult plans;
Bucura-te, lumina mai stralucita decat soarele;
Bucura-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucuraste, luminarea si dulceata credinciosilor;
Bucura-te, povata si lumina orbilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 3 :
Putere din cer, Ioane proorocule, daruieste noua celor ce laudam infricosatoarea si uimitoarea ta minune cea purta toare de lumina si ca aurul stralucitoare si preamarita, ca luminezi inimile credincioeilor, celor ce cu credinta canta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 3 :
Toata lumea te are pe tine mare aparator si bun ajutor intru nevoi; pentru aceea ca pe un aparator al credinciosi lor, si grabnic izbavitor, te cinstim pe tine, si intru pomenirea ta daruri ca acestea aducem tie :
Bucura-te, facatorule de multe minuni;
Bucura-te, intelepte datator de porunca noua;
Bucura-te, fierbinte risipitor de vrajmasi;
Bucura-te, mangaietor al firilor celor necajite;
Bucura-te, ca te rogi pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca tu pe tiranul il gonesti de la noi;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, ca indepartezi gandurile cele pline de rautate;
Bucura-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucura-te, margaritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucura-te, prin care se lumineaza lumea;
Bucura-te, prin care s-a gonit viclesugul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 4 :
Din toate necazurile slobozesti pe toti, care cu dragoste si bucurie savarsesc pomenirea ta cea purtatoare de lumina, Sfinte Ioane proorocule si botezatorule; caci, ca o faclie purtatoare de stralucire, luminezi pe cei ce lauda pe Dumnezeu cu cantarea : Aliluia !
Icosul 4 :
Soare purtator de lumina, sfesnic cu stralucire de aur, sfinteste, curateste pe cei ce praznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiasca, ca se infricoseaza toti, graind tie asa :
Bucura-te, sfesnicul luminii celei neapuse;
Bucura-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucura-te, mangaierea sufleteasca a pamantenilor celor necajiti;
Bucura-te, sanatate trupeasca a oamenilor celor bolnavi;
Bucura-te, stalpul de bucurie cel in chip de foc al dreptilor;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sadita, si frmusetea oamenilor;
Bucura-te, carmaci prealuminat celor ce inoata;
Bucura-te, hranitor preamarit al celor flamanzi;
Bucura-te, stea mai luminata decat soarele;
Bucura-te, sfesnic stralucitor cu raze de aur;
Bucura-te, datatorule de daruri inteleptilor;
Bucura-te, ajutatorul celor lipsiti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 5 :
Proorocule, vrand sa mantuiasea Domnul pe pamanteni din inselaciune, ai iesit din pustie ca un Inaintemergator al Domnului si ai inmultit pe pamant darul din destul, sfinte, si toate le-ai luminat cu dumnezeiasea cunostinta; pentru aceea cantam lui Dumnezeu asa : Aliluia !
Icosul 5 :
Vazut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstita mana ta, cand s-a atins sa boteze pe Domnul si s-au infricosat, si cantare dumnezeiasca cu buna alcatuire s-au nevoit a canta tie asa :
Bucura-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucura-te, intelepciunea tuturor neamurilor;
Bucura-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucura-te, gonitorul cel infricosator al demonilor;
Bucura-te, frumusetea cea prealuminata a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucura-te, minunea minunilor cu multa marire;
Bucura-te, dare cinstita cu multa daruire;
Bucura-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucura-te, comoara darului cea preacinstita;
Bucura-te, luminatorule al maritilor mucenici;
Bucura-te, podoaba cea cinstita a preotilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 6 :
Capul tau cel dumnezeiesc taindu-ti-se, Ioane proorocule Irodiada purtandu-l se minuna, ca n-a cunoscut de ce se mustra; si acum ca un inger petreci si cu oamenii vorbesti, iar ucenicii, vazind taierea ta, tanguindu-se, au cantat lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 6 :
Proorocule, cand ai zis : nu sint vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine dupa mine, s-au infricosat toti auzind acestea, pina cand au vazut pe Acela botezat, si cantand au grait catre tine unele ca acestea :
Bucura-te, margaritar de mult pret;
Bucura-te, gura cantarilor celor cinstite;
Bucura-te, lauda cea dulce a proorocilor;
Bucura-te, arma cea nebiruita a credinciosilor;
Bucura-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucura-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoti;
Bucura-te, turnul cel nebiruit al credinciosilor;
Bucura-te, faclia cea prealuminata a Bisericii;
Bucura-te, hranitorul saracilor si al strainilor;
Bucura-te, vindecatorul orbilor si al schiopilor;
Bucura-te, piatra scumpa de mult pret;
Bucura-te, faclie mult-luminoasa;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 7 :
Mare acoperitor si folositor, ca pe un turn de tarie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce esti mai cinstit decit toti pamantenii, si decat toti dreptii si preacuviosii si arhiereii, ca se spaimanteaza toti cunoscandu-ti viata cea nematerialnica si de aceea canta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 7 :
Aratat-a faptura noua Stapanul tuturor, prin tine, Ioane, caci, fiind atins crestetul Stapanului de mana ta care tremura, ne-a sfintit pe noi, si a luminat pe cei ce graiesc catre tine unele ca acestea :
Bucura-te, datatorul bucuriei celei dumnezeiesti;
Bucura-te, pierzatorul blestemului inselaciunii celei diavolesti;
Bucura-te, luminarea si lauda stintelor;
Bucura-te, desfatarea si bucuria dreptcredinciosilor;
Bucura-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taina;
Bucura-te, crin cu bun miros;
Bucura-te, vedenie infricosatoare;
Bucura-te, ca umpli de buna mireasma sufletele;
Bucura-te, pazitorul cel nebiruit al pamantenilor;
Bucura-te, scara cea cu buna-suire a credinciosilor;
Bucura-te, prin care se innoiesc cele de jos;
Bucura-te, prin care se inchina cele de sus;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 8 :
Vedenie straina daca a vazut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spaimantat cind a vazut pe Gavriil, de a carui frica a ramas mut pana cind te-ai nascut, si indata a cantat lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 8 :
Cu totul esti tu celor din nevoi straja tare, si ocarmuitorilor slava si stapanie, ca prin tine, Ioane, credinciosii biruiesc toate semintiile vrajmasilor si, laudandu-te, te maresc cu tocmita cantare asa :
Bucura-te, izbavirea si curatirea pacatelor;
Bucura-te, vas cinstit al Domnului;
Bucura-te, cantare infrumusetata a Stapanului;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sadita si rai de hrana;
Bucura-te, loc de Dumnezeu umblat si lumina vietii;
Bucura-te, ca ai inflorit rodul curatiei;
Bucura-te, ca izvorasti raul intelepciunii;
Bucura-te, saditorul livezii celor fara de materie;
Bucura-te, lucratorul odraslei celei nestricacioase;
Bucura-te, prin care ne-am luminat toti;
Bucura-te, prin care s-au mantuit credinciosii;
Bucura-te, ca izvorasti luminarea dreptei credinte;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 9 :
Infricosatu-s-a Elisabeta, daca a vazut pe Maica lui Iisus, venind catre dansa la inchinare, si pruncul in pantecele ei cu bucurie a grait : Cel ce luminezi toate, lumineaza-ne si pe noi care cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 9 :
Daca au intrat in urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei intelegand dezlegarea celor nevazute ce vor sa fie, toti s-au minunat si au grait asa :
Bucura-te, tainuitorule al celor negraite;
Bucura-te, dezlegatorule al stricaciunii celui intai-zidit;
Bucura-te, datatorul cunostintei de cele ce vor sa fie;
Bucura-te, surpatorul mandriei celor potrivnici;
Bucura-te, reazem si tarie dreptmaritorilor ocarmuitori;
Bucura-te, tarie si folositor credinciosilor domni;
Bucura-te, ca luminezi ochii inimilor;
Bucura-te, ca intuneci gandurile cele rele;
Bucura-te, cantare frumoasa si cu bun miros;
Bucura-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucura-te, doctorul sufletelor si al trupurilor;
Bucura-te, aratatorul minunilor celor multe;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 10 :
Sfinte, izbaveste de toate nevoile pe toti cei ce alearga catre tine, la dumnezeiasca pomenirea ta cea purtatoare de lumina si cu raze stralucitoare; ca ai indraznire catre Dumnezeu, si poti sa izbavesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Ii canta Lui : Aliluia !
Icosul 10 :
Zid esti oamenilor, Sfinte Ioane, si turn nebiruit intru razboaie, ca, prin folosirea ta cea nebiruita, se biruiesc taberele vrajmasilor; iar noi, fiind mantuiti graim catre tine unele ca acestea :
Bucura-te, folositorul cel tare al pamantenilor;
Bucura-te, alungatorul cel tare al dusmanilor;
Bucura-te, cel ce biruiesti tabere in zile de razboi;
Bucura-te, cel ce daruiesti sfaturi de taina;
Bucura-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taina;
Bucura-te, trandafirul cel nevestejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucura-te, ca izvorasti raul vindecarii;
Bucura-te, ca din tine curg paraie minunate;
Bucura-te, steaua care luminezi lumea;
Bucura-te, lumina care luminezi cele intunecate;
Bucura-te, umblarea si taria schiopilor;
Bucura-te, povata si lumina orbilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 11 :
Proorocule sfinte botezatorule, pentru multimea minunilor tale celor vrednice de lauda, de ti-am aduce cantari si glasuri care sa minuuneze tot neamul omenesc, nimic nu savarsim cu vrednicie, fata de darurile tale, pe care le daruiesti noua celor ce cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 11 :
Purtatorule de lumina si dunmezeiescule Ioane proorocule, cu infricosatoarele si luminatele tale minuni lumineaza si straluceste inima noastra a celor ce cu dragoste aducem tie rugaciuni si graiuri ca acestea :
Bucura-te, folositorul saracilor si al vaduvelor;
Bucura-te, vindecatorule al multor neputinciosi si bolnavi;
Bucura-te, lauda cea dulce a celor necajiti;
Bucura-te, mingaierea frumoasa a celor osteniti;
Bucura-te, intarirea cea preamarita si minunata a credinciosilor;
Bucura-te, proorocia si ingradirea de aparare a Bisericilor;
Bucura-te, ca celor ce inoata tu le esti povatuitor;
Bucura-te, ca te-ai aratat doctor celor bolnavi;
Bucura-te, locul hranei celei fara de moarte;
Bucura-te, pacea vietii celei nestricacioase;
Bucura-te, tarina a pomilor celor infloriti;
Bucura-te, radacina din odrasla pururea vie;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 12 :
Sfinte botezatorule, da dar dumnezeiese din cer cantaretilor tai, ca luminezi ca o faclie prealuminata pe cei credinciosi si arzi pe cei ce nu canta cinstitei tale biserici si lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 12 :
Se lumineaza credinciosii de a ta vedere, laudandu-te cu cantari prea marite, caci ca un rai frumos dumnezeiesc si stapanesc, botezatorule sfinte, inmiresmezi sfintind pe cei ce te lauda pe tine cu fierbinteala si-ti canta asa :
Bucura-te, margaritarul cel frumos si de mult pret;
Bucura-te, izvorul cel preafrumos si preabogat;
Bucura-te, vasul cel iubitor de mir ingerilor si oamenilor;
Bucura-te, numele cel scump al proorocilor si al apostolilor;
Bucura-te, sabie infricosatoare asupra ereticilor;
Bucura-te, pecetea celor doua Testamente;
Bucura-te, ca izbavesti din nevoi pe cei robiti;
Bucura-te, ca biruiesti pe cei protivnici credinciosilor;
Bucura-te, floarea cea preafrumoasa a dreptei credinte;
Bucura-te, mirul celor cu bun dar;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
Condacul 13 :
( acest condac se zice de trei ori )
Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Apoi se zice iarasi Icosul intai
Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa :
Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, datatorule de bucurie al crestinilor;
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
si Condacul intai
Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
caciantoni spune:
Acatistul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava
Acatistul Sfantului Ioan Cel Nou de la Suceava
Ioan Cel Nou de la Suceava - Sfant Mare Mucenic !
(2 iunie)
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Aparatorul si sprijinitorul crestinatatii, impotrivitorului si surpatorului paganatatii, mucenicului celui de curand aratat, ostasului lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toti acum din suflet cantari de multumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te, Ioane, mare mucenice a lui Hristos!
Icosul 1:
Ingerilor iubita si placuta a fost si mai inainte de patimire, vietuirea ta, purtatorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Caci cu trup material imbracat fiind, viata ingereasca pe pamant ai vietuit, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni, apoi si cu chinuri. entru aceasta noi, dupa vrednicie, aceste laude aducem tie:
Bucura-te, ca prin postirile si rugaciunile tale cele necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin milosteniile si lacrimile tale pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, ca pe cei intristati i-ai mangaiat;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucura-te, ca in trup muritor te-ai aratat inger pamantesc;
Bucura-te, caci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit ai pazit;
Bucura-te, ca din cetatea vestita Trapezunda ai iesit;
Bucura-te, ca prin toate faptele bune desavarsit te-ai impodobit;
Bucura-te, ca pe mare, negutator iscusit ai fost;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 2:
Vazand, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea maiestrita asupra ta, prin cel de alta credinta, ca sa te departeze de la dreapta credinta, si cu intelepciunea data tie de la Dumnezeu, pricepand maiestriile lui, neprins de dansele ai ramas cu harul Celui Preainalt; pentru aceea ai si cantat: Aliluia!
Icosul 2:
Cunoscand clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusa asupra ta la eparhul Cetatii Albe, cel de credinta otomana, cum ca te-ai lepadat de adevarata credinta crestineasca, macar ca acela a te ademeni la aceasta in tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lasat a fi biruit; pentru aceea dupa cuviinta auzi de la noi acestea:
Bucura-te, ca pe Reiz de mincinos l-ai vadit;
Bucura-te, ca tu ca un turn ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca momirile eparhului intru nimic le-ai socotit;
Bucura-te, ca toti cei ce au vazut acestea, folos au castigat;
Bucura-te, ca soarelui si luceafarului a jertfi nu ai voit;
Bucura-te, caci cu aceasta pe paganul Cadiu l-ai dispretuit;
Bucura-te, caci creator al acestora pe singurul Dumnezeu cel in Treime L-ai marturisit;
Bucura-te, ca n-ai primit a defaima;
Bucura-te, ca pe acestea le-ai numit planete, iar nu Dumnezeu;
Bucura-te, ca de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucura-te, ca ai mustrat pe erarhul inaintea tuturor;
Bucura-te, ca pe el mai vartos a se pleca tie l-ai indemnat;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 3:
De puterea harului Sfantului Duh fiind intarit, cu multa indrazneala catre ighemonul ai grait, viteazule ostas al lui iisus:" Nu crede, o tirane, ca eu ma voi lepada vreodata de Hristosul meu, si ca ma voi inchina fapturii mai degraba decat Creatorului; sa nu-mi fie mie aceasta cat timp voi respira aerul acesta"; pentru care si cu mare glas ai cantat: Aliluia!
Icosul 3:
Erai, o purtatorule de chinuri al lui hristos, cand acestea le ziceai catre eparhul, vesel la fata, si fara de sfiala sau frica; iar el, nemaiputand rabda si de maine aprinzandu-se, a poruncit sa fie aduse inaintea lui toiege multe, si de haine sa fii desbracat; dar tu, ca si cum altul ar fi fost, asa te aflai; pentru aceasta si noi unele ca acestea graim catre tine:
Bucura-te, ca, vazand toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucura-te, ca din vederea acelora mai tare te-ai impotrivit tiranului;
Bucura-te, ca te-ai dezbracat de haine stricacioase;
Bucura-te, ca te-ai imbracat in porfira nepieritoare in ceruri;
Bucura-te, ca ai fost amenintat cu chinuri de moarte;
Bucura-te, ca tiranul mai cumplit s-a intaratat, pentru ca tu nu ai bagat in seama acestea;
Bucura-te, ca ai infruntat pe acesta inaintea tuturor celor ce erau de fata;
Bucura-te, ca pe tine te-ai marturisit rob adevarat al lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca bine ai tinut asezamintele, pe care le-ai invatat de la parintii tai;
Bucura-te, ca n-ai primit a aduce jertfa zeilor ighemonilului;
Bucura-te, ca ai zis paganului sa nu intarzie de a te chinui;
Bucura-te, caci cu aceasta te-a trimis mai degraba la imparatia cerurilor;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 4:
Creatorului mai ales decat creturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-patimitorule, ca te vei inchina; pentru aceasta tiranul cel pagan, auzind astfel de cuvinte de la tine si pierzand nadejdea a te indupleca la voia sa, nebuneste s-a aprins de manie salbatica si a inceput sa te chinuiasca. Iar tu, mucenice al lui Hristos, barbateste rabdand, cu veselie Celui ce te intarea pe tine ai cantat: Aliluia!
Icosul 4:
Inima de diamant avand, cand ai patimit pentru dragostea celui dorit de tine, fericite al lui hristos mucenice, intru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind intarit; pentru aceea, ca peste o aspida inveninata ai calcat, si ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care si de la noi auzi acestea:
Bucura-te, ca ai fost asternut gol pe pamant spre chinuire;
Bucura-te, ca ai avut ochii mintii sus la cer;
Bucura-te, caci cu toiege noduroase fara de mila fiind batut, n-ai slabit;
Bucura-te, ca chinuitorii, cumplit batandu-te, au obosit;
Bucura-te, ca vitejeste ai rabdat sa-ti fie trupul zdrobit in bucati;
Bucura-te, caci cu aceasta si mai mult la manie ai intaratat pe tiranul;
Bucura-te, ca de multe batai, carnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus in aer;
Bucura-te, caci cu aceasta ai adunat pe ingeri spre a se minuna;
Bucura-te, ca ai rosit cu sangele tau pamantul;
Bucura-te, caci cu aceasta a strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucura-te, ca pentru aceasta i-ai multumit stapanului Hristos;
Bucura-te, ca El te-a intarit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 5:
Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzarii, pe tine, mucenice, rugandu-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multa manie si ami cumplit te-au schingiuit incat si glasul ti-a lipsit; iar tu, rabdatorule de chinuri, suferind cu barbatie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a imputernicit, din adancul inimii ai cantat: Aliluia!
Icosul 5:
Cu lanturi de fier din porunca ighemonului fiind legat, ostasule a lui Hristos, Ioane, ai fost arucat in temnita, si pastrat spre mai cumplite chinuri; si tot trupul tau de batai fiind sfarmat, a doua zi iarasi la judecata ai fost adus; dar, stand inaintea tiranului cu fata vesela, paganul Cadiu s-a mirat foarte si s-a spaimantat. Pentru aceea si noi cu laude ca acestea te intampinam:
Bucura-te, ca pentru Hristos ai fost legat cu lanturi de fier;
Bucura-te, caci cu acelea ai fost infricosat de tot pe diavolul;
Bucura-te, ca ai locuit in temnita intunecoasa, inchis fiind acolo;
Bucura-te, ca dupa aceea te-ai salasluit in raiul cel luminos;
Bucura-te, caci cu rani cumplite peste tot trupul fiind ranit, vesel te-ai aratat;
Bucura-te, ca de aceasta paganul tiran s-a minunat foarte;
Bucura-te, ca nu ai purtat grija de vindecarea ranilor trupului tau;
Bucura-te, ca prin aceasta sufletul tau mai frumos a inflorit;
Bucura-te, ca omul tau cel din afara s-a stricat;
Bucura-te, ca omul tau cel dinauntru a luat acum mai buna innoire;
Bucura-te, ca tiranul a pregatit si alte chinuri mai cumplite impotriva ta;
Bucura-te, ca si pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 6:
Avand in minte bunatatile, pe care vrei sa le dobandesti, mucenice a lui Hristos, vrednicule de lauda, intelepteste ai rabdat toate schingiuirile, ruperile si sfasierea carnurilor; pentru aceea tiranul, umplandu-se nebuneste de si mai multa manie, si racnind ca o fiara saalbatica, a poruncit ca iarasi sa fii chinuit mai cu asprime si fara de crutare sa fii batut. Iar cand se faceau acestea, tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6:
Atat de cumplit si fara de crutare ai fost batut, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, incat si cele dinauntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atata crunta bataie, se schimbau unii dupa altii; dar tu, viteazule ostas al lui hristos, nicidecum nu ti-ai schimbat gandul de la doritorul tau Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul in adancul inimii tale, ca sa-ti dea rabdare pana la sfarsit. Pentru aceasta si noi, ajutati fiind de rugaciunile tale, glasuim unele ca acestea:
Bucura-te, ca tu nu ai pierdut rabdarea, cu cruzime fiind batut pentru Hristos;
Bucura-te, ca au obosit chinuitorii, cei ce te bateau;
Bucura-te, ca aceia, ostenind, se schimbau unii dupa altii;
Bucura-te, ca mintea ta sta la dumnezeu, Cel ce te intarea;
Bucura-te, ca trupul tau a fost ranit si sfasiat pana la cele dinaunatru;
Bucura-te, ca Hristos cu darul Sfantului Duh te-a cercetat din inaltime;
Bucura-te, ca toti cei adunati la acea priveliste, au infruntat pe judecator, pentru o cruzime ca aceea;
Bucura-te, ca din cer ti-ai tesut tie haina nefacuta de mana;
Bucura-te, caci chinuitorii s-au saturat de a mai bate cinstitul tau trup;
Bucura-te, caci credinciosii s-au umplut de multa jale, vazandu-te pe tine;
Bucura-te, ca ai simtit pe trupul tau ranile lui Hristos;
Bucura-te, ca si El ti-a gatit tie cununa nevestejita in ceruri;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 7:
Nemaiavand paganul tiran nici un fel de chin, o de trei ori fericite mucenice, a poruncit sa fie adus un cal neinvatat si sterp, si sfintele tale picioare sa fie legate tare de coada lui si sa te poarte si sa te tarasca pe toate strazile cetatii; iar tu, ostasule al lui Hristos, asa fiind tarat, te-ai facut priveliste ingerilor si oamenilor si cantai lui Dumenzeu: Aliluia!
Icosul 7:
Strain cu adevarat si neobisnuit chin ti-a nascocit tie, patimitorule al lui hristos, paganul Cadiu. Ca tarat fiind tu de cal in fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetatii, bucati de carne din trupul tau pe pietre ramaneau, capul ti se zdrobea si credinciosii cei ce te priveau s-au umplut de multa jale. Iar tu, avand mintea ridicata catre Dumnezeu, in taina te rugai Lui; de acestea noi robii tai minunandu-ne, laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, ca prin chinuirea ta cea cumplita te-ai facut marturisitor al Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca prin rabdarea ta cea cu tarie te-ai aratat intemeietor al dreptei credinte;
Bucura-te, ca aprins ai fost de focul dragostei celei negraite catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca pentru Dansul ai suferit sfarmarea trupului tau;
Bucura-te, ca te-ai facut pricina de veselie ingerilor;
Bucura-te, ca ai fost trista privire credinciosilor;
Bucura-te, ca trantit fiind pe pietre capul tau cel sfant s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevazut;
Bucura-te, ca pamantul ca o boia s-a vopsit cu sangele cel curs din tine;
Bucura-te, ca in imparatia cerurilor Hristos cununa acum ti-a daruit;
Bucura-te, ca pentru Dansul pe pamant ai patimit;
Bucura-te, ca impreuna cu Dansul in imparatia Lui te-ai salasluit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 8:
Vazandu-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rau credincios, cand erai tarat de cal pe strazile lor, unii te luau in batjocura, altii isi strambau fetele lor si aruncau in tine cu ce aveau in mana, altii afceau ras si lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostas, toate acestea cu bucurie si cu multumita le rabdai, pentru Cel ce te intarea pe tine, cantand neincetat: Aliluia!
Icosul 8:
Cu totul avand pe Iisus in sufletul si mintea ta, purtatorule de chinuri, si luptele tale fiind acum spre sfarsit, unul din cei ce te batjocurea, in casa sa alergand si o sabie goala apucand, cu dansa a taiat cinstitul si sfantul tau cap, si astfel luminat ti-ai dat sufletul in mainile Celui dorit de tine; pentru care sfarsit auzi si de la noi acestea:
Bucura-te, ca ai luat de la oameni infruntare si defaimare pentru Hristos;
Bucura-te, caci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defaimat de ei;
Bucura-te, ca ai fost lovit de ei, cu orice li se intamplase a avea in maini;
Bucura-te, ca si Hristos tot asa a patimit pentru noi pacatosii;
Bucura-te, ca neamul cel rau credincios cu sabia a taiat cinstitul tau cap;
Bucura-te, ca si Iisus a incununat cu stralucita coroana sfantul tau crestet;
Bucura-te, a nevointa ta cea mucenicesca acum s-a savarsit;
Bucura-te, ca esti preamarit impreuna cu mucenicii in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, ca acum noi credinciosii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca rugaciunile tale catre Dansul sunt bine-primite;
Bucura-te, ca amintirea ta se serbeaza in toata Biserica;
Bucura-te, ca numele tau este marit de toti cei drept-credinciosi;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 9:
Dupa taierea cinstitului tau cap, si dupa despartirea sfantului tau suflet de trup, mucenice prealaudate, trupul tau zacea impreuna cu capul cel taiat, neingropat si in seama nebagat. Iar noapte facandu-se, o minune preamarita s-a vazut: asupra moastelor tale ardeau faclii in chip de stalp pana la cer si barbati imbracati in vesminte albe cadeau imprejurul trupului tau si catau cuvinte de negrait, cu care impreuna si tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cantarile pe care le cantau ingerii imprejurul moastelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i si parandu-i-se ca sunt oameni pamantesti, a luat un arc si a incercat a segata intr-insii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vartos s-a facut vrednic de plans in vederea tuturor. pentru aceasta si noi de o minune ca aceea, spaimantandu-ne, graim tie unele ca acestea:
Bucura-te, ca de ingeri te-ai invrednicit a fi petrecut;
Bucura-te, ca Hristos a privit din cer spre moastele tale;
Bucura-te, ca deasupra moastelor tale s-a vazut stalp de foc pana la cer;
Bucura-te, ca minunea aceasta a inspaimantat pe multi;
Bucura-te, ca iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiasca;
Bucura-te, ca aceasta s-a facut spre mai mult lauda a moastelor tale;
Bucura-te, ca tot poporul a alergat sa priveasca pe iudeul acela;
Bucura-te, ca dupa marturisirea lui, inaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsa;
Bucura-te, ca tiranul, fiind instiintat de aceasta minune, s-a temut foarte;
Bucura-te, ca din aceasta pricina a poruncit crestinilor sa te inmormanteze;
Bucura-te, ca, ingropat fiind, Biserica a primit cinstitul tau trup;
Bucura-te, ca sfantul tau suflet s-a odihnit in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 10:
O, mucenice mult-patimitorule, parasul si vanzatorul tau, vrand intr-una din nopti sa fure cinstitul si prea chinuitul tau trup, si la patria sa sa-l duca, tu ostasule a lui Hristos, te-ai aratat degarba in somn preotului bisericii aceleia si de aceasta l-ai instiintat; iar el indata a alergat la biserica si cinstitele tale moaste din mainile lui le-a apucat; pentru care, bucurandu-se, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10:
Pretioasele si sfintele tale moaste, prin purtarea ta de grija, mucenice a lui Hristos, scapand neluate de cei de alt neam, inauntrul altarului au fost duse si asezate langa sfanta masa, unde totdeauna pentru mantuirea noastra se jertfeste Mielul lui Dumnezeu, Caruia si tu te-ai adus jertfa; credinciosii fiind instiintati de aceasta au laudat pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce mareste pe sfintii Sai, cu acer si noi cantari de laude ca acestea iti aducem tie:
Bucura-te, ca cinstitele tale moaste au scapat nefurate si nevatamate;
Bucura-te, ca cei de alt neam au fost alungati cu rusine si deserti;
Bucura-te, ca inauntrul altarului moastele tale au fost asezate de preotii Bisericii;
Bucura-te, caci credinciosii s-au bucurat de aceasta;
Bucura-te, ca acolo au fost savarsite neincetate minuni printr-insele;
Bucura-te, ca si demonii au fost alungati din multi oameni;
Bucura-te, ca uneori s-a aratat stalp de foc din cer deasupra lor;
Bucura-te, ca alte ori si ingerii s-au pogorat spre dansele;
Bucura-te, ca uneori din ele a iesit buna mireasma de negrait;
Bucura-te, ca prin ele s-au tamaduit toate feluirile de boli;
Bucura-te, ca pretuntindeni a strabatut vestea minunii ce s-a facut;
Bucura-te, ca Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta sa ajunga si pana la marginile pamantului;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 11:
Impodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele si sfintele tale moaste, mucenice al lui Hristos, vrednicule de lauda, toti dreptcredinciosii le cinstesc si le saruta. Pentru aceea tu, avand indrazneala catre Dumnezeu, Stapanul tuturor, mijloceste acestora, de la Dansul in viata aceasta sanatate trupeasca si in veacul ce va sa fie mantuire sufleteasca, cantand: Aliluia!
Icosul 11:
Faclie cu totul luminoasa fiind cinstitele tale moaste, mucenice mult-chinuite, pusa in sfesnicul Bisericii si luminand mult timp partea locului unde ai patimit, dupa aceea, prin vrerea lui Dumnezeu si prin staruinta unui drept credincios domn, in tara Moldovei adusa fiind, neincetat lumineaza si raze de minuni, spre toti cei ce alearga la ele cu credinta, revarsa. Pentru aceea si noi de acelasi dar impartasindu-ne, graim tie:
Bucura-te, raza a luminii celei neinserate si ganditoare;
Bucura-te, ca peste toate partile cele de sub cer esti luminator;
Bucura-te, luceafar prealuminos al zilei celei neinserate;
Bucura-te, ca si la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din alta parte;
Bucura-te, ca si acolo multa vreme razele ti-au stralucit;
Bucura-te, ca iarasi inapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucura-te, smirna totdeauna binemirositoare in Biserica lui Hristos;
Bucura-te, ca impartasesti de buna mireasma pe toti cei ce alearga la tine;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de nenumarate vindecari incapator;
Bucura-te, ca imparti indeajuns tuturor celor ce au trebuinta;
Bucura-te, ca Imparatului cerurilor a varsat peste tine slava si mare cuviinta;
Bucura-te, ca ne-ai indestulat si pe noi de darul tamaduirilor a tot felul de neputinte;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 12:
Dar luand de la Dumnezeu, intru tot laudate si mult-patimitorule mucenice, vindeci pe toti de tot felul de boli, nu numai trupesti, ci si sufletesti; iar acum, stand inaintea lui Hristos, Celui ce te-a intarit pe tine spre patimire, nu inceta mijlocindu-ne mantuire sufleteasca si noua celor ce cu dragoste si cu multa cucernicie serbam amintirea ta si cantam neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12:
Laudand, cantand si fericind chinurile tale cele cu multa durere, rabdarea cea pana in sfarsit, vitejia si barbatia cea nebiruita ce ai aratat in trupul cel ca de diamant, pe care Hristos puitorul de nevointa l-a preaslavit in cer si pe pamant, si noua nevrednicilor ni l-a daruit, sfinte mare mucenice Ioane, graim tie acestea:
Bucura-te, ca esti impreuna-locuitor si petrecator cu ostile ingeresti;
Bucura-te, ca esti dus si cu dragoste petrecut la locasurile cele ceresti de cetele mucenicesti;
Bucura-te, ca esti incununat cu marire de insasi mana Imparatului Hristos;
Bucura-te, ca Insusi Domnul te-a luat pe tine la repaosul cel vesnic dupa multele patimiri;
Bucura-te, ca ti-ai adunat comoara nejefuita in ceruri;
Bucura-te, ca ai agonisit plata multa acum intru stralucirile sfintilor;
Bucura-te, ca in incercari si nevoi esti noua tare ajutator;
Bucura-te, ca esti firbinte solitor bucuriei si slavei celei vesnice;
Bucura-te, ca esti izvor nedesertat de vindecari neputinciosilor;
Bucura-te, ca esti o curgere neincetata de mangaieri celor intristati;
Bucura-te, ca prin tine avem nadejde a fi scapati de toate relele intamplari vatamatoare si nefolositoare;
Bucura-te, ca prin tine asteptam a dobandi bunatatile cele de-a pururea fiitoare;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, mult-patimitoare al lui hristos, Sfinte si mare mucenice Ioane, primind aceasta umilinta rugaciune a noastra, ce se aduce tie acum din inima, ne izbaveste pe noi de toate vatamarile sufletesti si trupesti, de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de chinul cel vesnic, cu rugaciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, in locasurile sfintilor, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Ingerilor iubita si placuta a fost si mai inainte de patimire, vietuirea ta, purtatorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Caci cu trup material imbracat fiind, viata ingereasca pe pamant ai vietuit, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni, apoi si cu chinuri. entru aceasta noi, dupa vrednicie, aceste laude aducem tie:
Bucura-te, ca prin postirile si rugaciunile tale cele necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin milosteniile si lacrimile tale pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, ca pe cei intristati i-ai mangaiat;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucura-te, ca in trup muritor te-ai aratat inger pamantesc;
Bucura-te, caci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit ai pazit;
Bucura-te, ca din cetatea vestita Trapezunda ai iesit;
Bucura-te, ca prin toate faptele bune desavarsit te-ai impodobit;
Bucura-te, ca pe mare, negutator iscusit ai fost;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
si Condacul 1:
Aparatorul si sprijinitorul crestinatatii, impotrivitorului si surpatorului paganatatii, mucenicului celui de curand aratat, ostasului lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toti acum din suflet cantari de multumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te, Ioane, mare mucenice a lui Hristos!
caciantoni spune:
PREDIC#258; LA NASTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZ#258;TORUL - Parintele Cleopa
Iubiti credinciosi,
Se spune în traditie c#259; Sfântul Apostol si Evanghelist Luca a fost pictor si doctor, cum îl numeste marele Apostol Pavel: Închin#259;-se vou#259; Luca, doctorul cel bun.
Dar noi vedem c#259; nu numai doctor si pictor a fost, ci si mare scriitor. Dac#259; ati ascultat cu mult#259; atentie dumnezeiasca Evanghelie de ast#259;zi, atât de frumos descrie el aceasta unui oarecare Teofil, prieten ales al s#259;u, încât nu mai este nevoie de nimeni ca s-o tâlcuiasc#259;. C#259; asa de frumos spune, cum ati auzit de la început, toat#259; istoria nasterii si z#259;mislirii Sfântului Ioan Botez#259;torul si minunile care s-au întâmplat atunci.
Tocmai de aceasta nu ne vom opri mult asupra tâlcuirii Evangheliei, c#259; ati auzit-o cu totii explicat#259; asa de frumos si luminat. Vom vorbi numai câteva cuvinte la nasterea dumnezeiescului Ioan Botez#259;-torul si Înaintemerg#259;torul si despre cine a fost el.
Ati auzit ce spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: Asa s#259; lumineze lumina voastr#259; înain-tea neamurilor, ca, v#259;zând oamenii faptele voastre cele bune, s#259; sl#259;veasc#259; pe Tat#259;l vostru Cel din ceruri. Cine a fost o lumin#259; mai mare ca Ioan Botez#259;torul?
Si ca s#259; afl#259;m cine a fost el, s#259; întreb#259;m direct pe Hristos, Mântuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor S#259;i si la tot poporul: Ce-ati iesit s#259; vedeti în pustie? Au doar#259; trestie cl#259;tinat#259; de vânt? Dar ce-ati iesit s#259; vedeti? Au doar#259; om îmbr#259;cat în haine moi? Iat#259;, cei ce petrec în haine scumpe si în desf#259;tare, sunt în casele regilor? Dar ce ati iesit s#259; vedeti? Au doar#259; prooroc? Si apoi le explic#259;: "Dac#259; ati iesit pentru aceasta, s#259; stiti c#259; mai mult decât prooroc este Ioan Botez#259;torul!" Apoi, ar#259;tând cine este Ioan, zice c#259;, din toti cei ce s-au n#259;scut din femei pân#259; la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botez#259;torul.
Dac#259; ar fi spus un prooroc acest adev#259;r, un patriarh, un apostol, un sfânt, ar trebui s#259;-l credem; dar când spune Ziditorul proorocilor si Dumnezeul proorocilor c#259; Ioan este cel mai mare om n#259;scut din femeie, cine poate s#259; se îndoiasc#259; de acest adev#259;r?
Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai înainte l-a vestit Isaia, zicând: Iat#259;, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea fetei Tale, care va g#259;ti calea Ta înaintea Ta. Si iar#259;si: Glasul celui ce strig#259; în pustie, g#259;titi calea Domnului, drepte faceti c#259;r#259;rile Lui.
Dar de ce l-a numit înger? Pentru c#259; viata lui s-a asem#259;nat foarte mult îngerilor celor f#259;r#259; de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mânc#259;ri alese; nu era la Ioan viat#259; împ#259;timit#259; c#259;tre trup, ci cu totul dezlegat de trup tr#259;ia pe p#259;mânt, ca un înger. Se hr#259;nea cu acride si miere s#259;lbatic#259;.
Ioan mânca muguri de copaci si miere s#259;lbatic#259; care o fac viespile si albinele s#259;lbatice prin niste stânci si este foarte amar#259;. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, si era îmbr#259;cat cu o piele de c#259;mil#259; si încins cu curea. Si a iesit pe malurile Iordanului, când a fost trimis la vre-mea propov#259;duirii, si a început s#259; strige: Poc#259;iti-v#259;, c#259; s-a apropiat Împ#259;r#259;tia Cerurilor!
Iat#259;, ce este mai mare în lume! Nu dreg#259;toria. Nu bog#259;tia. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea bun#259;; virtutea este mai sl#259;vit#259; si în cer si pe p#259;mânt, si de Dumnezeu si de oameni.
Auzind oamenii din Iudeea si din Samaria si din tot Ierusalimul, c#259; a iesit un prooroc pe prundu-rile Iordanului si predic#259; apropierea Împ#259;r#259;tiei Cerului, mergeau la el si erau botezati de Ioan în Iordan. Pielea cea de c#259;mil#259; a lui Ioan cu care era îmbr#259;cat, cureaua cea de pe mijlocul s#259;u, viata lui îngereasc#259; si sfânt#259;, lep#259;darea lui de toate ale veacului de acum, au atras toat#259; Palestina la el.
Veneau la Ioan cei ce dormeau pe paturi împodobite cu nestemate, cu fildes de elefant; cei înv#259;tati s#259; doarm#259; pe saltele si pe cearsafuri, pân#259; si cei cu coroana pe cap, c#259; si Irod a venit, atunci când Ioan l-a mustrat în fata poporului, zicând: Nu se cade, o, Iroade, s#259; tr#259;iesti cu cumnat#259;-ta, cu femeia fratelui t#259;u.
Veneau pe prundurile Iordanului si dormeau pe nisip noaptea, ca s#259; asculte de dimineat#259; pân#259; seara pe acest om mai presus de om, pe acest înger în trup, care s-a lep#259;dat cu totul de ale veacului de acum si venise ca un înger al Domnului s#259; vesteasc#259; venirea lui Hristos pe p#259;mânt.
Deci Ioan a fost cel mai mare om n#259;scut din femeie, înger cu trup si Înaintemerg#259;tor. El s-a învrednicit s#259; se ating#259; cu mâna sa cea dreapt#259; de crestetul St#259;pânului Hristos. Am v#259;zut mâna lui în Sfântul Munte al Atonului, la M#259;n#259;stirea Dionisiu, într-un toc de aur, dat de Neagoe Basarab al nostru în schimbul moastelor Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Este galben#259; ca ceara.
La Boboteaz#259;, când se face aghiazm#259;, p#259;rintii de la Athos nu mai bag#259; Sfânta Cruce, ci iau mâna Sfântului Ioan si o bag#259; în vase cu ap#259; de izvor, zicând: "În Iordan botezându-Te Tu, Doamne#133;". Si dac#259; are s#259; fie pace în Grecia si belsug, când o scoate din ap#259;, mâna se deschide singur#259; si iar se închide de trei ori, semn c#259; Dumnezeu este cu aceas-t#259; mân#259; care s-a atins de crestetul S#259;u în Iordan.
Iubitilor mei frati, dac#259; trebuie s#259; cinstim pe Maica Domnului, care-i mai presus si decât Ioan Botez#259;torul, c#259; L-a n#259;scut pe Hristos cu trup, apoi al doilea dup#259; dânsa trebuie s#259;-l cinstim pe Sfântul Ioan Botez#259;torul. Deci s#259; nu fie cas#259; de crestini unde s#259; nu fie icoana Sfântului Ioan Botez#259;torul si unde s#259; nu v#259; rugati acestui mare prooroc si înger în trup si înaintest#259;t#259;tor al tuturor cetelor dreptilor, cum îl numeste Biserica.
Aceste putine cuvinte am zis la nasterea dumnezeiescului Botez#259;tor si Înaintemerg#259;tor, iar acum v#259; mut cu mintea în alt#259; parte.
Care ati fost asear#259; la priveghere, ati auzit trei paremii . Una se referea la Avraam si Sarra, alta la mama lui Samson, Manoe, si alta la nasterea Maicii Domnului, din dumnezeiestii P#259;rinti Ioachim si Ana, care se leag#259; foarte mult de nasterea Sfântului Ioan Botez#259;torul.
Sinaxarul Bisericii si sfintii dumnezeiesti p#259;rinti, au asezat toate aceste paremii în preajma Nasterii Sfântului Ioan Botez#259;torul. C#259; toate arat#259; c#259; acesti oameni prealuminati si sfinti - Avraam si Sarra, Sfintii Ioachim si Ana, si Sfântul Prooroc Zaharia cu Elisabeta - au n#259;scut numai prin rug#259;ciune, prin post si milostenie si numai oameni alesi, drepti si sfinti. Deci scopul cuvântului priveste în alt#259; parte si vom începe s#259; v#259; spunem.
Cât#259; osteneal#259; au f#259;cut Sfintii si Dumnezeiestii P#259;rinti Ioachim si Ana precum si Sfântul Prooroc Zaharia si Elisabeta, pentru c#259; treceau zilele lor si nu aveau fii. Scârb#259; mare era în Legea Veche s#259; nu ai copii; pentru c#259; cei ce nu aveau copii în Legea Veche se socoteau oameni blestemati, pomi neroditori, oameni de la care darul lui Dumnezeu s-a dep#259;rtat si i-a l#259;sat seci, f#259;r#259; copii.
Dimpotriv#259;, cei ce aveau familie mare si copii multi, cum a avut Patriarhul Iacov, doisprezece feciori, care s-au numit toti patriarhi, era un semn mare si o binecuvântare. C#259; o familie numeroas#259; este binecuvântat#259; de Dumnezeu. De aceea acesti dumnezeiesti oameni sfinti, fiind sterpi, nu numai c#259; primeau necinste de la popor, dar chiar când se duceau cu jertfe la Sion în biseric#259;, nu le erau primite jertfele. De ce? "N-aveti copii. Nu sunteti binecuvântati de Dumnezeu, c#259; sunteti sterpi, pustii de darul Lui, c#259; n-aveti copii".
De aceea cu mult#259; jale si plângere se întorceau înapoi def#259;imati de preoti, de arhierei si de tot poporul pentru nerodirea lor, c#259; nu aveau copii. Dar cu osteneal#259;, cu rug#259;ciuni, cu milostenii si cu mult#259; facere de bine s-a rânduit, ajutându-le Preasfântul Dumnezeu, ca acesti oameni s#259; aib#259; fii. Si pe cine? Pe cea mai mare împ#259;r#259;teas#259; a Heruvimilor si a Serafimilor, pe Maica Domnului, si pe Sfântul Ioan Înaintemerg#259;torul, cum am spus, cel mai mare om n#259;scut din femeie.
Dar s#259; revenim acum la noi. Unde-i mintea acelor femei care se gândesc nu s#259; aib#259; copii, ci s#259; nu aib#259;? Unde-i mintea acelor p#259;rinti care nu postesc, nu se roag#259; si nu fac milostenie, cerând "D#259;-ne nou#259;, Doamne, copii?", ci, dimpotriv#259;, stau împotriva planului de creatie al lui Dumnezeu, s#259; nu aib#259; copii sau s#259; aib#259; mai putini.
Vai de noi si de noi! Dac#259; toate p#259;catele noastre strig#259; la cer s#259; vin#259; mânia Domnului peste noi, cel mai mare p#259;cat care este ast#259;zi în lume si cel mai cumplit, care va gr#259;bi urgia lui Dumnezeu peste omenire, este uciderea de copii.
Omule, dac#259; tu ai sem#259;nat în tarina ta porumb, grâu, orz, ov#259;z, cartofi, ce-ai pus, si te-ai ostenit s#259; pui s#259;mânta ta acolo, s#259; ari, s#259; semeni, ti-ar p#259;rea bine dac#259; unul ar veni în batjocur#259; si ar strica s#259;mânta ta, ar zvârli t#259;râna într-o parte si-n alta, ar merge cu vitele pe acolo sau cu altceva si ar distruge sem#259;n#259;tura ta? Nu te-ai duce s#259; te iei la b#259;taie cu el, sau s#259;-l dai în judecat#259;, c#259; ti-a stricat osteneala ta - omeneste vorbind -, ti-a stricat s#259;mânta ta din ogor, care n#259;d#259;jduiai s#259; creasc#259;, s#259; fac#259; roade, s#259; ai cu ce te hr#259;ni la anul viitor? Nu-i adev#259;rat asa?
Dar oare nu se sup#259;r#259; Dumnezeu când seam#259;n#259; si tu strici s#259;mânta Lui? Ce zice apostolul? Ar#259;tur#259; a lui Dumnezeu suntem. Da. Toat#259; lumea este ar#259;-tura si tarina lui Dumnezeu. Dar în aceast#259; tarin#259; si ar#259;tur#259;, Dumnezeu seam#259;n#259;. Ce seam#259;n#259;? S#259;mânta omeneasc#259;, prin b#259;rbat, în mitrasul femeilor.
Auzi cui ne punem împotriv#259;? Auzi cui îi st#259;m împotriv#259; când facem avorturi si distrugem s#259;mânta dat#259; de Dumnezeu în pântecele nostru? Ai auzit cui? Lui Dumnezeu, Care a sem#259;nat. Oare nu ne va trage la judecat#259;? Oare nu ne va condamna cu dracii la munc#259; vesnic#259;, pentru c#259; stric#259;m sem#259;n#259;tura Lui pe care o seam#259;n#259;? Ce-a zis Adam când a dobândit primul fiu? Iat#259;, am dobândit om prin Dumnezeu!
În Hronograful lui Chedrinos, o carte foarte veche, tradus#259; în româneste de Veniamin Costachi la anul 1837, în M#259;n#259;stirea Neamt, se arat#259; c#259; bietii Adam si Eva, dup#259; ce au fost scosi din Rai, au iesit la poarta Raiului, dar acolo a pus Dumnezeu Heru-vimi cu sabie de foc, s#259; nu se ating#259; nimeni, nici s#259; mai intre om înapoi în Rai. Si s-au rugat o sut#259; de ani Adam si Eva: "Doamne, am gresit! D#259;-ne voie înapoi în Rai! S#259; venim înapoi în Raiul desf#259;t#259;rii, cel preadulce si preasfânt".
Dup#259; o sut#259; de ani, s-a ar#259;tat Arhanghelul Gavriil lui Adam si Evei si le-a zis: "Luati-v#259; de-o grij#259;, pentru c#259; ati c#259;lcat porunca, Dumnezeu v-a dat de canon pe p#259;mânt! Tu, Adame, cunoaste pe Eva si veti naste fii". Evei i-a dat Dumnezeu canon, zicând: Înmultind voi înmulti durerile tale, si întru dureri vei naste fii. Iar pentru Adam, alt canon. A blestemat p#259;mântul, zicând: Blestemat s#259; fie p#259;mântul pentru tine! #133;Spini si p#259;l#259;mid#259; s#259; rodeasc#259; p#259;mântul t#259;u#133;! În sudoarea fetei tale îti vei câstiga pâinea cea de toate zilele, cum vedem pân#259; azi.
Nu putem sc#259;pa de blestemul si de porunca lui Dumnezeu. Femeia care încearc#259; s#259; înl#259;ture durerea nasterii si s#259; tr#259;iasc#259; numai în pl#259;cere cu b#259;rbatul s#259;u, sau b#259;rbatul care-i porunceste femeii s#259; împiedice nasterea, sunt cei mai mari criminali. Se abat de la porunca cea dintâi a lui Dumnezeu, când i-a spus femeii: Înmultind voi înmulti durerile tale, întru dureri vei naste fii. Si i-a mai dat un canon: si întoarcerea ta c#259;tre b#259;rbatul t#259;u.
Adic#259; femeia s#259; asculte de b#259;rbat toat#259; viata ei. De aceea si marele Apostol Pavel spune: Femei, supuneti-v#259; b#259;rbatilor vostri, ca întru Domnul. Si auzi: "Femeie, supune-te capului t#259;u!" C#259; b#259;rbatul este cap al femeii, precum si Hristos este cap al b#259;rbatului.
Ai v#259;zut vreodat#259; vreo femeie cu dou#259; capete? Nu se poate. B#259;rbatul este cap si femeia este trup. De aceea zice: Femeia trupul s#259;u nu-l st#259;pâneste, ci b#259;rbatul. Iar acea nebun#259; care caut#259; dup#259; alt b#259;rbat, se poate gândi c#259; poate s#259; aib#259; dou#259; capete? Nu. Unul ti-a dat Dumnezeu prin cununie. Si cu dou#259; capete nu vei fi în veac.
*
Fratilor, cuvântul care urmeaz#259; v#259; va ar#259;ta primejdia cea mare a acestui cumplit p#259;cat. Cum putem opri în ziua de azi cumplitul p#259;cat al avorturilor si prin ce mijloace? Acest p#259;cat distruge lumea. Nu numai c#259; distruge natalitatea popoarelor, dar distruge sufletele si atrage urgia lui Dumnezeu pe p#259;mânt.
Deci, las#259; lucrul lui Dumnezeu! Las#259; tarina si ar#259;tura lui Dumnezeu asa cum o seam#259;n#259; El! Mai acum trei-patru zile, am m#259;rturisit pe un preot si o preoteas#259; si un alt preot tân#259;r si alt#259; preoteas#259;. Un preot care are 15 copii, din judetul Suceava, foarte evlavios, frate cu P#259;rintele Argatu de la Bucuresti. Si o întreb pe preoteas#259;: "Câti ani ai, mam#259;?" "Am 47 de ani". "Câti copii ai?" "Am cincisprezece, p#259;rinte". Are copii preoti, preotese, ingineri, doctori; are dou#259; fete la facultate, un b#259;iat pe la seminar...
Ai auzit o femeie cu fric#259; de Dumnezeu? "Dar ai omorât vreo unul?" "Nu mi-a murit nici unul. Nici nu m-am gândit, Doamne fereste, s#259; fac crim#259;". Vedeti cum este o femeie cu frica lui Dumnezeu? Oare ce va zice în ziua judec#259;tii, c#259; la II Corinteni, 6 cu 2, auziti ce spune Scriptura? Au nu stiti c#259; sfintii vor judeca lumea? Cum au s#259; judece lumea sfintii?
Iat#259; cum, zice Sfântul Ioan Gur#259; de Aur: "Când ai s#259; spui tu c#259; n-ai putut s#259; cresti copii, ai s#259; vezi milioane de sfinti care str#259;lucesc ca soarele si care au avut si copii si au fost si sfinti". Deci asa vor judeca sfintii lumea, cu pozitia lor fat#259; de cei p#259;c#259;tosi.
Fratilor, s#259; stiti un lucru: P#259;ziti-v#259; foarte tare, s#259; nu spuneti în gândul vostru, cum îmi spune câte o femeie la m#259;rturisire: "Da, p#259;rinte, l-am avortat, dar era numai de o lun#259; sau de trei s#259;pt#259;mâni!"
Ce-ai zis? De trei s#259;pt#259;mâni? Iat#259; ce spune Sfântul Anastasie Sinaitul: "Precum când tun#259; si fulger#259;, odat#259; auzi tunetul si odat#259; vezi lumina fulgerului, asa în clipa când s-a z#259;mislit copilul se zideste în el si trupul si sufletul lui, într-o form#259; ca o s#259;mânt#259; de cânep#259; sau poate mai mic, dar în aceeasi vreme.
Teoria originii sufletelor noastre este întreit#259;:
- A fost teoria cu preexistentianismul lui Origen cel blestemat, în care zice c#259; sufletele au existat din veac si au fost pedepsite în trupuri.
- Este teoria cu traducianismul la Tertulian, care zice c#259; sufletul s-ar fi tras din sufletul p#259;rintilor. Si aceast#259; teorie a c#259;zut în fata Bisericii.
- Si a treia teorie adev#259;rat#259;, dup#259; toat#259; Biserica, este creationismul. Dumnezeu creeaz#259; sufletul si trupul în clipa când s-a z#259;mislit el în pântecele maicii lui.
Si dac#259; dup#259; z#259;mislire, la un ceas, vei face ceva ca s#259; strici nasterea, esti ucig#259;toare de om si criminal#259;. Ori îl ucizi de 30 de ani, ori îl ucizi la un ceas dup#259; ce s-a z#259;mislit este acelasi p#259;cat; c#259; intentia una este: s#259; omori copilul, s#259; omori omul. C#259; Dumnezeu nu se uit#259; la întâmplare, ci la intentia cu care faci p#259;catul.
Tot asa p#259;tesc si cele care se p#259;zesc s#259; nu fac#259; copii. Este la fel cu cele ce fac avort. Se opresc prima dat#259; doi ani, iar dac#259; tot se mai p#259;zesc, sase ani si apoi mai mult.
N-aveti voie s#259; stricati zidirea lui Dumnezeu, sem#259;n#259;tura si tarina Lui. Las#259;-l s#259; se nasc#259;! Las#259;-l s#259; creasc#259;! Îmi spui c#259; esti s#259;rac#259;, c#259; esti bolnav#259;, c#259; ti-a spus doctorul c#259; ai s#259; mori! Dar care-i jertfa ta? Care-i datoria ta? Nu s#259; mori n#259;scând? De ce Biserica te preg#259;teste înainte de nastere pentru moarte? C#259; dac#259; ar fi o femeie oprit#259; de Sfintele Taine 20 de ani, dac#259;-i gravid#259;, gata, i se d#259; voie s#259; se împ#259;rt#259;seasc#259;. De ce a f#259;cut Biserica asa?
Îi d#259; voie s#259; ia Preacuratele Taine, c#259; o preg#259;teste de moarte. Câte p#259;cate ar avea o femeie îns#259;rcinat#259;, dac#259; moare spovedit#259; si împ#259;rt#259;sit#259; cu Preacuratele Taine, toate, toate i se iart#259; dac#259; ar muri n#259;scând. Femeia când moare n#259;scând, moare pe altarul jertfei. Se jertfeste pentru Hristos. Este mucenit#259; si martir#259;. De aceea ne-a înv#259;tat Apostolul Pavel: Femeia se va mântui prin nastere de fii.
Deci nu dati loc mâniei lui Dumnezeu cu pricinile voastre! C#259; ti-a spus doctorul c#259; esti slab#259;, c#259; nu poti purta sarcina, s#259;-ti fac#259; operatie. Nu! Cu credint#259; în Dumnezeu du-te la masa nasterii! Du-te acolo la maternitate: "Doamne, dac#259; am s#259; tr#259;iesc, am s#259; fiu mama acestui copil. Dac#259; nu, vreau s#259; mor, s#259; dau viat#259; copilului, ca s#259; tr#259;iasc#259; copiii".
Fericit#259; si de trei ori fericit#259; este mama aceea care moare n#259;scând; îsi pune viata ca s#259; dea viat#259; copilului s#259;u. Mucenit#259; si martir#259; este si în rând cu apostolii si martirii se duce, pentru c#259; a avut credint#259; tare în Dumnezeu, nu s#259; ucid#259; copilul, ci s#259;-l nasc#259;, chiar cu riscul de a muri ea.
Mare urgie a lui Dumnezeu vine peste casa si femeia aceea care îsi omoar#259; copiii.
Dumnezeu, pentru rug#259;ciunile Preacuratei N#259;sc#259;toare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, cu ale cinstitului sl#259;vitului Prooroc Înaintemerg#259;torul si Botez#259;torul Ioan, a c#259;rui sfânt#259; nastere o pr#259;znuim ast#259;zi si pentru ale tuturor sfintilor, s#259; ne miluiasc#259;, s#259; ne mântuiasc#259; pe noi ca un bun si iubitor de oameni. Amin.