Ce inseamna a avea un duhovnic? E posibil?
Raspunsuri - Pagina 4
mihutza11 spune:
offff... subiectul asta m-a atins si pe mine..
si eu am avut duhovnic acasa in RO.. de cand am venit aici (1 an si jum) ma simt oarecum "ratacita".. cand mergeam la spovedit aveam emotii pt ca ne cunosteam, imi cunostea familia, dar si dupa ce imi descarcam sufletul, efectiv simteam ca plutesc.. mi-e tare dor de senzatia aia..
si cand ne-am mutat in orasul sotului, la fel am suferit ca nu aveam cui sa imi descarc sufletul.. ce mi-a fost dat sa vad/aud in bisericile de acolo cu atat mai mult m-a facut sa imi apreciez duhovnicul pt cum stia sa asculte si sa ma sfatuiasca.. dar macar cand veneam in vizita la ai mei, mai faceam si cate o vizita pe la biserica mea de suflet..
de acum cand oi mai ajunge in RO..
Mihaela, mamik fericit de 
Andra - 29 martie 2008
Pozici
www.onetruemedia.com/shared?p=88ed9962aab40888261d95&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Primul anisor
Povestea americancei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=5211d37ef93faf418fe040&source=category&category_id=all" target="_blank">Povestea noastra
Dorsilia spune:
buna!
sunt intr-o stare psihica tare ciudata...n-am reusit inca sa gasesc sprijinul dorit, n-am reusit sa ajung la parintele cautat, e vina mea pur si simplu....luni voi implini 36 de ani..nu anii sunt prolema ci faptul ca ma simt in deriva, ma simt rea, ma simt depasita de tot, nu-mi place deloc de mine si chiar am nevoie sa vb cu cineva, nu stiu de ce nu indraznesc pt ca mereu spun ca nu-mi pasa ce cred oamenii. daca nu-mi pasa de ce nu indraznesc sa merg sa vb pur si simplu cu parintele? de ce nu insist? de ce gasesc mereu si mereu altceva mai urgent de facut? ce e cu mine? incotro ma indrept? ma agit ca un suc acidulat si plin de otravuri, simt ca explodez, fasai-fasai si iar ma "trezesc", de n-spe ori si-o iau de la capat. Sunt obosita si dezamagita...Sunt doar o umbra a ceea ce eram candva. Ma detest
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dorsilia buna! sunt intr-o stare psihica tare ciudata...n-am reusit inca sa gasesc sprijinul dorit, n-am reusit sa ajung la parintele cautat, e vina mea pur si simplu....luni voi implini 36 de ani..nu anii sunt prolema ci faptul ca ma simt in deriva, ma simt rea, ma simt depasita de tot, nu-mi place deloc de mine si chiar am nevoie sa vb cu cineva, nu stiu de ce nu indraznesc pt ca mereu spun ca nu-mi pasa ce cred oamenii. daca nu-mi pasa de ce nu indraznesc sa merg sa vb pur si simplu cu parintele? de ce nu insist? de ce gasesc mereu si mereu altceva mai urgent de facut? ce e cu mine? incotro ma indrept? ma agit ca un suc acidulat si plin de otravuri, simt ca explodez, fasai-fasai si iar ma "trezesc", de n-spe ori si-o iau de la capat. Sunt obosita si dezamagita...Sunt doar o umbra a ceea ce eram candva. Ma detest |
of of...te-as lua in brate acuma...bineinteles ca NU te detesti. :-)) chestia e ca suntem temporari in trup si cand ne instrainam de sine, aruncam vina pe suflet, ceea ce nu e cazul. tu nu esti un om rau, Dorsilia, te citesc de ani de zile pe forum si te-am descoperit o mama super devotata si grijulie pana la ultimul detaliu, iubitoare si minunata. poate ca e oboseala?
ionella3003 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dorsilia buna! sunt intr-o stare psihica tare ciudata...n-am reusit inca sa gasesc sprijinul dorit, n-am reusit sa ajung la parintele cautat, e vina mea pur si simplu....luni voi implini 36 de ani..nu anii sunt prolema ci faptul ca ma simt in deriva, ma simt rea, ma simt depasita de tot, nu-mi place deloc de mine si chiar am nevoie sa vb cu cineva, nu stiu de ce nu indraznesc pt ca mereu spun ca nu-mi pasa ce cred oamenii. daca nu-mi pasa de ce nu indraznesc sa merg sa vb pur si simplu cu parintele? de ce nu insist? de ce gasesc mereu si mereu altceva mai urgent de facut? ce e cu mine? incotro ma indrept? ma agit ca un suc acidulat si plin de otravuri, simt ca explodez, fasai-fasai si iar ma "trezesc", de n-spe ori si-o iau de la capat. Sunt obosita si dezamagita...Sunt doar o umbra a ceea ce eram candva. Ma detest |
ei.. si tu mi-esti racarita (apropo
) deci iti inteleg perfect trairile... simt aceeasi pornire pe care a exprimat-o conchita
atat de frumos sa te iau in brate si sa te strang strans, strans...Cum am spus si mai sus, iti multumesc ca ai deschis acest subiect, te-a folosit D-zeu, metaforic vorbind, sa imi dea un sut undeva sa ma urnesc sa caut mai cu foc ceea ce caut de o viata... o modalitate de a ma apropia mai mult de El, de Adevar... am fost de 3 ori la Manastire pana am gasit curaj sa-l caut pe parinte - si el a avut destula prezenta de spirit ca sa stie cum sa ma ia, cum sa-mi vorbeasca - sa pot sa-mi deschid sufletul... stai ca-ti scriu pe PM sa nu incarc prea rau subiectul...
Ionela
si Alex
(DN 21.09.2004)www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA
Spune-mi ceva frumos... din dragoste!...
Dorsilia spune:
buna!
ma bucur daca am fost unealta lui D-zeu intru intoarcerea spre divinitate, re-amintirea respectului cuvenit fata de maretia si puterea Domnului
va pup si va multumesc pt imbratisari si ganduri bune de imbarbatare
lia
Dorsilia spune:
Inca o intrebare...cand ai un duhovnic, cum vorbesti cu el? adica...stati asa fata in fata in biserica si discutati ca de la om la om sau trebuie sa stai ingenuncheat si sa tii ochii in pamant? Stiu ca par absurda punandu-mi asa intrebari insa nu-mi imaginez cum se petrece discutia cu un parinte duhovnic. Singura mea exerienta cu spovedania de exemplu a fost una care nu cred ca merita sa o mentionez, totul a fost automat, test grila parca, rapid. De aceea ma intreb cum ar trebui sa se desfasoare si cum se desfasoara de fapt o discutie, intre 4 ochi cu un duhovnic, astfel ca sa fii ajutat spiritual, pt ca se presupune ca mergi cand simti ca trebuie sa-ti faci lumina in paienjenisul gandurilor, mergi sa primesti ghidare, suport moral, sa gasesti sau regasesti linistea spirituala, echilibrul psihic ce te face sa iei cele mai bune decizii pt tine si cei dragi.
Marilena12 spune:
...
Dorsilia spune:
Marilena nu inteleg ce poate insemna sa smintesc un preot povestindu-i problemele sau framantarile mele, insa ma gandeam ca atunci cand te confesezi o faci asa cum ai face-o fata de D-zeu, sau in fata lui D-zeu, asa cum te lasa sufletul.
In plus mai am o, hai sa-i zic, ciudatenie, am descoperit foarte recent desi eu traiam cu alta convingere, ca al meu sot nu e credincios, ba mai mult e ateu convins si chiar s-a burzuluit la mine cand am insistat asupra discutiei despre credinta, si mi-a zis in fata "parca esti aia de la martorii lui Iehova, de ce ma tot bazai cu credinta asta? tu habar n-ai de istorie? nu stii ca crestinismul a fost impus cu forta de catre armata? si ca toate cartile alea numite sfinte au fost scrise, modificate si rasmodificate ca sa intunece mintea oamenilor si sa-i faca mai usor de supus? Ce e aia forta superioara? te consideri buricul universului de crezi ca cineva acolo sus te pazeste pe tine de rele daca te tot rogi sau tot vrei sa mergi la biserica ???"
Eu am ramas masca, nici n-am mai avut cuvinte si acum ma simt cumva impietrita ca el, omul care-l credeam eu totusi nu asa "faradelege", crescut la tara de bunici cu drag si respect fata de credinta si divinitate, bunicul lui a fost cantor in biserica, tocmai el despre care credeam ca e un om cu valori si credinte sanatoase, armonioase, in rezonanta cu ale mele...el imi arunca asa calm faptul ca e un ateu convins :(
ionella3003 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dorsilia Marilena nu inteleg ce poate insemna sa smintesc un preot povestindu-i problemele sau framantarile mele, insa ma gandeam ca atunci cand te confesezi o faci asa cum ai face-o fata de D-zeu, sau in fata lui D-zeu, asa cum te lasa sufletul. In plus mai am o, hai sa-i zic, ciudatenie, am descoperit foarte recent desi eu traiam cu alta convingere, ca al meu sot nu e credincios, ba mai mult e ateu convins si chiar s-a burzuluit la mine cand am insistat asupra discutiei despre credinta, si mi-a zis in fata "parca esti aia de la martorii lui Iehova, de ce ma tot bazai cu credinta asta? tu habar n-ai de istorie? nu stii ca crestinismul a fost impus cu forta de catre armata? si ca toate cartile alea numite sfinte au fost scrise, modificate si rasmodificate ca sa intunece mintea oamenilor si sa-i faca mai usor de supus? Ce e aia forta superioara? te consideri buricul universului de crezi ca cineva acolo sus te pazeste pe tine de rele daca te tot rogi sau tot vrei sa mergi la biserica ???" Eu am ramas masca, nici n-am mai avut cuvinte si acum ma simt cumva impietrita ca el, omul care-l credeam eu totusi nu asa "faradelege", crescut la tara de bunici cu drag si respect fata de credinta si divinitate, bunicul lui a fost cantor in biserica, tocmai el despre care credeam ca e un om cu valori si credinte sanatoase, armonioase, in rezonanta cu ale mele...el imi arunca asa calm faptul ca e un ateu convins :( |
Of, draga mea... nu trebuie sa iei in seama acest lucru, tu nu vezi ca se intampla atatea lucruri tocmai ca sa te "sminteasca" - ca tot s-a folosit acest cuvant- de la hotararea ta de a-ti despovara sufletul?!... Deocamdata tu trebuie sa-ti gasesti linistea si toate celelalte vor veni de la sine
Mai incearca sa mergi la duhovnic - eu ti-am zis ca merg la unul din manastire si, desi mai am retineri vizavi de el - e foarte posibil ca aceste retineri sa fie generate de sufletul meu, cu toate astea ma simt din ce in ce mai linistita. Fa un efort si du-te si vezi cum te vei simti... imi esti "datoare" ca din cauza ta m-am mobilizat si eu...:)
D-zeu sa ne dea intelepciune, rabdare si gand bun...
Ionela
si Alex (DN 21.09.2004)www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA
Spune-mi ceva frumos... din dragoste!...
gaba-rema spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dorsilia Marilena nu inteleg ce poate insemna sa smintesc un preot povestindu-i problemele sau framantarile mele, insa ma gandeam ca atunci cand te confesezi o faci asa cum ai face-o fata de D-zeu, sau in fata lui D-zeu, asa cum te lasa sufletul. In plus mai am o, hai sa-i zic, ciudatenie, am descoperit foarte recent desi eu traiam cu alta convingere, ca al meu sot nu e credincios, ba mai mult e ateu convins si chiar s-a burzuluit la mine cand am insistat asupra discutiei despre credinta, si mi-a zis in fata "parca esti aia de la martorii lui Iehova, de ce ma tot bazai cu credinta asta? tu habar n-ai de istorie? nu stii ca crestinismul a fost impus cu forta de catre armata? si ca toate cartile alea numite sfinte au fost scrise, modificate si rasmodificate ca sa intunece mintea oamenilor si sa-i faca mai usor de supus? Ce e aia forta superioara? te consideri buricul universului de crezi ca cineva acolo sus te pazeste pe tine de rele daca te tot rogi sau tot vrei sa mergi la biserica ???" Eu am ramas masca, nici n-am mai avut cuvinte si acum ma simt cumva impietrita ca el, omul care-l credeam eu totusi nu asa "faradelege", crescut la tara de bunici cu drag si respect fata de credinta si divinitate, bunicul lui a fost cantor in biserica, tocmai el despre care credeam ca e un om cu valori si credinte sanatoase, armonioase, in rezonanta cu ale mele...el imi arunca asa calm faptul ca e un ateu convins :( |
Eu il inteleg... doar ca reactia lui a fost probabil mai "deschisa", mai fara diplomatie :) ... in fond, e sotul tau si de-aia a vorbit deschis despre (ne)credinta lui.
Important e sa nu va certati din cauza credintei sau a necredintei, si fiecare sa treaca peste tulburarea ca jumatatea lui are alta viziune asupra divinitatii.
Bafta si intelepciune!