nastere fara tati...

mamilivia spune:

daruta fi tare! Fi barbata! Copilasii nostri nu merita sa ne simta triste. Daca vrei sa mai vb, trimite-mi un PM cu id-ul tau de mess

s-a nascut o mare iubire
sufletul meu

+34

babyblue spune:

niciodata sa nu cersesti mila/atentia sau dragostea partenerului.
dc nu le primesti spontan si neconditionat, ia-ti adio in sufletul tau.
si fi demna.
in iubire, nu exista lupte..decat cele pe care le duci cu tine insati.

incerc sa ma pun in locul tau si cred ca...as innebuni.cel putin o vreme as fi zombi.
sincer iti spun...imi pare extrem de rau pt ce ti se intampla.

_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

popescudora spune:

Of, babyblue, greu e cu demnitatea asta cand iubesti si ai face orice sa il aduci pe barbatul viselor inapoi! Stai si te gandesti: ce am de pierdut si ce am de castigat? Demnitatea? Ce fac cu ea? Dar daca il impresionez si se intoarce la mine?
Si totusi cata dereptate ai...

POZE

mamilivia spune:

Ca femeie, parerea mea, poti face multe compromisuri intr-o relatie. Da, te poti umili, da, poti sa-i cersesti iubirea, da, poti sa te rogi pentru o sarutare sau pentru o clipa de atentie. Problema adevarata intervine atunci cand apare un suflet intre voi, atunci cand constientizezi ca exista si altcineva pentru care merita cu adevarat sa lupti. Iar daca barbatul caruia, pana nu demult, ii cerseai mila, iubirea si atentia nu pune pret pe copilul acela, toate sentimentele frumoase (sau bolnave) se transforma intr-o ura imensa, si asta nu pentru ca nu te iubeste pe tine, ci pentru ca vezi ca nu isi iubeste propriul copil si e capabil sa il dea la o parte. Uiti de iubire in aceste momente si nu mai esti capabila sa cersesti

s-a nascut o mare iubire
sufletul meu

+36

Deus spune:

mamilivia - iti doresc multa putere si sa nu porti ura in suflet fiindca se simte si se vede...el pierde, tu ai de castigat.

poze

blog personal www.de-azi.ro
pentru cine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

babyblue spune:

da...dar mie viata mi-a aratat ca demnitatea e singura sansa prin care, cel putin mie asa mi se pare, iti poti pasta echilibrul interior si sanatatea psihica.

pe mine compromisurile de genul asta, a cersi pt iubirea si atentia unui barbat, ma fac sa-mi pierd stima de sine, ma simt inutila, neiubita, fortata sa ma millogesc pt asa ceva si-mi pierd ff repede echilibrul interior, decad moral si f curand ajung la epuizare.
nu-mi merge nimic in viata si curand ajung sa-mi concentrez toata atentia si energia, inutil, doar in a impresiona pe cineva care nu imi da suf atentie. vezi cazul dianaintruder/noideea..caci asa a ajuns si ea. de la un compromis de genul.de aia si o inteleg perfect.

armonia trebuie sa fie spontana.
iubirea trebuie sa fie spontana, sa simti ca o primesti neconditionat.
eu vreau sa dorm relaxata noaptea. nu cu frica ca maine ma poate parasi, pt ca nu l-am impresionat destul.

am trait si eu povestile astea, compromisurile astea...si?
chiar ajunsesem nauca de cap, concentrata doar pe relatie, barbat etc.

de cand am dat-o pe astea cu demnitatea si mandria si mi-am fixat reper solid ca am datoria fata de mine sa fiu mandra, demna...am ajuns sa-mi protejez ff bine sanatatea psihica, emotionala, sa-mi protejez investiile mele in cariera, timpul meu, hobbiurile mele, etc...
compromisurile pe care le fac cu noul meu viitor sot(apropo, in iulie avem nunta ) sunt ceva de genul: ma abtin sa-l solicit sa-mi faca vreun moft cand il vad ultra obosit sau preocupat de altceva.cam din sfera asta.
odata, pe la inceputul relatiei, cand inca mai aveam eu fobii de femeie care isi pierduse stima de sine, il tot vedeam lucrand ceva la laptop si l-am intrebat ce face, pe un ton asa...parca banuiam ceva necurat, parca urma sa-i sar la jugulara. la care el imi raspunde f calm: eh, stau de vorba cu femei de pe siteuri matrimoniale. le aburesc nitel.
ma uitam perplexa la el. imi zice apoi pe un ton f calm si serios: nu vrei sa vii sa vezi? m-am dus cu o falca-n cer si una-n pamant si nah, logic..nu facea nimic de genul, lucra la nu stiu ce proiect.
apoi a inceput sa rada si sa ma harjoneasca.
acum sunt asa relaxata, exista transparenta totala, nu mai sunt tel pe silent, telefoanele stau peste tot prin casa, calculatoarele au parolele salvate si mailurile si toate cele se deschid spontan, nimeni nu se fereste de nimeni, armonia e spontana (singura persoana care mai zbiara prin casa sunt eu si cainele care latra)eu pt ca sunt repezita si toata lumea trebuie sa se invarta in jurul meu si cainele care prb e la fel de isteric ca mine. de fapt, dc stau si ma gandesc cainele nu latra DECAT cand zbier eu, de fapt, cainele ma latra...pe mine.:)))))
banii stau aruncati intr-un cosulet de rachita, cardurile tot pe acolo si ale mele si ale lui, cu singura diferenta ca doar eu le folosesc pe ale lui:)))) asta pt ca el a inteles de la inceput ca eu am mai multe nevoi ca el
nu exista sa nu-mi raspunda la telefon, apropo de cazul femeii gravide. iar eu il sunt de o suta de ori pe zi, pt orice mizilic imi trece prin cap si poa sa fie in sedinta sedintelor, sau in intalnirea intalnirilor, intot rasp la tel, sau da un sms rapid.
ideea e ca sa poate trai si altfel, nu doar milogindu-te de partener.
si lasa..ca am iubit si eu cotarle din astea de barbati care te joaca pe degete si te fac sa te milogesti de ei. prb nu e la ei, ci la femeile care n-au demnitate si chiar o fac.
ascultati la mine, zau.

_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

ayleen spune:

Deci se poate! Bravo, Baby! Ma bucur foarte tare sa aud asta, cu atat mai mult cu cat citesc de mult pe forum si iti stiu parcursul. Asta inseamna devenirea personala, asta inseamna sa iti cunosti propriile necesitati, sa recunosti si sa respingi tot ce-ti face rau, sa inlaturi tot ce e nesanatos si gaunos. Iti urez o casnicie trainica, cu multa afectiune.

babyblue spune:

:)
doamne ajuta!
m-am invartit in jurul cozii si eu, ceva vreme..pana mi-a venit mintea la cap.:)


_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

luiza@rianna spune:

babyblue
Suflet salbatic!


Membru din:25/09/2005



Romania
bucuresti
(BUCURESTI)
841 Mesaje
Trimis la: - 01/11/2005 : 10:01:39
--------------------------------------------------------------------------------

dragii mei,

va multumesc din suflet pentru raspunsuri.
nu mai exista nici un bb. ieri am fost la spital, mi s-a zis ca era deja mort si am fost chiuretata. trebuia sa raman si azi in spital, dar am preferat sa vin acasa. nu mai am cuvinte si simt ca niciodata nu o sa mai pot iesi din tristetea asta. i-am spus, e disperat. e f trist. a plans.
oare asa a vrut dumnezeu?

din pacate, ai mei nu vor sa ma mai ajute dc eu ma intorc la el. nu la el in casa, chiar si dc ne mutam in chirie. cat despre casuta de vacanta, e a parintilor mei si nu ar fi de acord sa stau cu el acolo. nu vor sa mai auda de el niciodata.

mi-au zis ca dc am de gand sa mai fiu cu el, fac ce vreau, dar el la noi nu mai are ce cauta si ei nu ma vor mai ajuta.

aurelia...deci este exclus ca ai mei sa ma mai ajute cu ceva dc raman cu el. dar mi-au zis sa ma calmez, imi vor cumpara ei o casuta in bucuresti, dc vreau sa raman acolo, pentru ca am terminat facultatea. dar bineinteles, asta fara el.il considera un om prea slab pentru mine, care nu isi demonsteaza dragostea cu ceva concret. el la ora asta e tot in casa lui maica-sa, care fericita ca am plecat eu de acolo si mi=am luat lucrurile, a cumparat ea mobila si electronice, e stapana absoluta!

marius mi-ai scris un mesaj f frumos si iti multumesc. oare se merita, marius, sa trag eu la nesfarsit si sa fac atatea compromisuri pentru el? ma gandesc ca sunt influentata de ai mei acum, poate de asta am inceput sa gandesc asa. poate sunt doar suparata. poate el acum s-a mai maturizat, dar s-au spus atatea lucruri? s-au intamplat atatea lucruri? cum sa trecem peste ele???

inca o zi....iti multumesc si tie, ai fost foarte draguta. da el ma tot cauta, ma suna zilnic, insista sa ma intorc in bucuresti si sa ne mutam impreuna in chirie. dar nu are curajul sa vina acasa la mine si sa discute cu ai mei. ai mei, acum s-au inrait si ei, sunt suparati,dar l-au primit asa frumos 3 ani de casatorie, au suportat tot de la mama lui, dar nu l-au acuzat pe el, au incercat sa-l inteleaga. tata insa, spune asa "ce barbat e asta, de te cheama in bucuresti ca pe ultima femeie? nu stie ca ai o casa si niste parinti? l-am primit atatia ani la masa noastra, si-a facut sarbatori aici, i-am facut o nunta, i-am umplut casa de mobila etc...si el nu stie si nu poate sa vina sa-si ia nevasta de acasa? de la parintii ei?"..pentru ca el nu are curaj sa mai vina la mine, dupa ce a facut mama lui si ai mei, nu mai vor sa-l primeasca " fata mea, cate i-am dat etc, a fost aruncata insarcinata, in strada si eu sa-l mai primesc pe ASTA cu bratele deschise la mine in casa?" cam asta e.



Asta scriai tu babyblue acum vreo 3 ani si ceva.
Deci inainte sa jignesti gandeste-te ca ai trecut si tu prin multe, adica ai in urma o casnicie esuata ( inteleg ca ai divortat odata ce ai nunta in iulie parca ) si un bebelus pe care l-ai pierdut.
Asa ca nu o face pe vedeta pe aici si nu-ti mai da cu presupusul. Ai fost si tu in aceeasi situatie ca multe fete de aici.

luiza@rianna spune:

babyblue
Suflet salbatic!


Membru din:25/09/2005



Romania
bucuresti
(BUCURESTI)
841 Mesaje
Trimis la: - 02/11/2005 : 19:57:57
--------------------------------------------------------------------------------

quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Laura Takacs

Babyblue, sotul tau poate ca nu e un om rau, dar e un om slab, fara personalitate, cel putin in ceea ce-i priveste pe parintii lui (mama lui in special). De prea multe ori o casnicie inceputa din dragoste se termina din cauza parintilor. Deja ma deprima de cate citesc doar aici pe forum. Observ ca asta e tipic familiilor romanesti, ca pe aici parintii nu se prea baga in viata copiilor, uneori o duc la extrem, chiar.

In viata iti trebuie langa tine un om cu caracter puternic, un om care sa fie alaturi de tine orice decizie ai lua, si vice-versa. Asta e o casatorie unita, si care dureaza pana la sfarsitul zilelor. Parintii tai au dreptate, si cred ca chiar daca el ar merge acum sa-si ceara scuze si sa recunoasca greseala, nu stiu daca parintii tai ar putea sa-l ierte. Esti copilul lor, si cand tu suferi, ei sufera in rand cu tine. Lovitura suprema pt ei a fost pierderea sarcinii, si modul in care sotul tau a reactionat, adica nu a reactionat. Inteleg ca-l iubesti, dar nu e drept sa ajungi o epava din cauza iubirii. Esti tanara, ai viata inainte, traieste-ti-o! Uita momentele urate, si ia-o de la capat. Daca acum nu ai avut langa tine omul in care ti-ai pus toata increderea si nadejdea, sa nu crezi ca o sa-l ai mai incolo.

--------------------------------------------------------------------------------



laura, laura...e atat de greu! stiu ca ai dreptate.zilnic mama imi spune asta. ca am numai 25 de ani si un viitor frumos inainte. sa uit totul si sa imi caut un tovaras de viata pe masura mea...

dar cum sa uit momentele frumoase? cum sa fac sa-mi dispara din suflet ghiara aia dureroasa? cum sa privesc din nou inainte. cum sa ies in lume, eu care ma obisnuisesm atat de bine cu statutul asta, de sotia lui Radu...sa ies singura, singura! sa o iau de la capat!

cum ma vor privi oamenii, colegii, cunoscutii?? ce se va intampla cu amicii comuni, cu lucrurile comune? cum ma va privi un alt barbat dupa toate astea???

ma simt atat de ...mi-e atat de frica! am ajuns in ultimul hal...si nu stiu dc m-as mai putea intoarce la el, dupa tot ce a fost, pe de alta parte mi se face dor de el, pentru ca ma obisnuisem sa stiu ca la 7 intra el pe usa...tresar si acum cand imi aduc aminte.

stiu ca spun eu suna de parca ar vorbi o retrogada, o inapoiata, dar ma traumatizeaza pana si ideea unui divort. cum voi trece peste tot?

doamne, ma doare atat de tare sufletul...