Emigrarea - generatoare de stress?

Marox spune:

De ce crezi ca e mai stresant atunci cind emigrezi in urma casatoriei? Mie, din contra, mi se pare mai usor. Bineinteles, atunci cind familia sotului /sotiei te primeste bine, te accepta, te ajuta sa te integrezi. Inveti mult mai usor "codurile" societatii atunci cind ai pe cineva din familie ca sa ti le explice. E mai usor sa inveti limba cind o exersezi in fiecare zi cu partenerul de viata.

Pe mine m-a marcat o vizita pe care am facut-o acum vreo 15 ani, unei familii de români stabiliti in Franta. Erau de mult timp aici, 6-7 ani, lucrau amindoi, erau muzicieni. Eu eram venita cu o bursa de studii pt o luna, locuiam la o familie de francezi. Printr-o doamna de la intreprinderea unde faceam practica s-a intimplat sa cunosc familia asta care m-a invitat la masa intr-o seara. Mai era prezent un alt cuplu de români. Atmosfera faina, discutiile interesante, mincarea româneasca. M-a amuzat ca vorbeau româna anilor 80, cu "bai"-ul sonor, bucurestean si contrar modei deceniului 9 nu foloseau "deci" la inceputul fiecarei fraze. Si la un moment dat a fost o intrebare care m-a blocat: "Tu care stai la o familie de francezi, spune-ne si noua cum sint francezii". De fapt, desi traiau in Franta, prietenii lor erau români, nu se vizitau cu francezi, treceau unii pe linga altii fara sa se cunoasca altfel decit superficial.

chimere spune:

Ce interesant! da' de ce n-ai voie sa-ti tii barbatul de mijloc in public? Si pe cine trebuie sa saluti prima data, mai ales daca nu cunosti bine persoanele? Se presupune ca stii cine din care patura sociala face parte doar dupa aspectul fizic?
Scuze daca intrebarile par anapoda, dar nu stiu prea multe despre Thailanda, si mi-ai trezit curiozitatea cu ce ai scris .

andacos spune:

Marox eu nu am spus ca este mai stresant atunci cnd emigrezi in urma casatoriei ci ca mie mi se pare mai usor cind emigrezi cu o familie deja formata,cind pot spune in limba mea"Mey Costele ,dar oare ce vor sa spuna oamaneii astia?"decit in alta limba de exemplu pe care daca nu o stapinesti cum trebuie poate iesi cu totul si cu totul altceva!Asat am intentzionat sa spun ,la care se adauga asa cum am mai spus si celelate mentzionate!

Alexia eu am recunoscut ca poate nu am citit cum trebuie de asta am mai mentzionat odata aceste lucruri!

Dana

Alexia27 spune:

PAi iti spun cat stiu si eu, ca de-aia sunt stresata, ca nu stiu multe. Aici manifestarile de afectiune in public sunt privite foarte chioras. Tineretul din ziua de azi mai sparge tabuul tinandu-se de mana, dar altfel, nu. Nu stiu de ce, sunt ei mai pudici...
Cu salutul, ma refeream la persoane pe care le saluti tu primul sau astepti sa te salute ei. Aici salutul e acel "wai". cu mainile impreunate si o inclinare a capului...e, aici belea, cat de sus tii mainile, cat de mu;lt inclini capul...eu am rezolvat nefacand nici una nici alta Ii salut, le zambesc si gata. Si depinde mult de categoria din care face persoana respectiva: un sofer de ex e deasupra unei menajere, ca are ceva skills, o bona e peste o menajera (aici e usor, se cunoaste la salariu).

Uite, ex concret de comunicare interculturala deficitara: la serviciu, sotul facea planificarea proiectului pe activitati si datele de desfasurare. A trimis mail partenerilor thailandezi cu 3 date diferite posibile pentru o activitate si i-a rugat sa aleaga una care ii avenatajeaza cel mai mult. Ei, aia s-au simtit jugniti ca au fost pusi (fortati) sa ia o decizie . Acum, cum naiba sa le spui sa nu ii jigensti? Cum sa le prezinti situatia sa iti faci si tu treaba si sa nu se bosumfle nici ei?

Nu stiu daca te-am lamurit, inca sunt in perioada de stress


Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

chimere spune:

Ioiiii..., ca m-ai naucit de cap.
Chiar ca nu vad cum ar fi putut sotul tau sa puna problema, mie mi se pare foarte normal modul in care a procedat el, ce ciudat sa se simta ofensati...
Si in ce priveste ierarhia sociala, cum saluti de exemplu o persoana cu care tocmai ai facut cunostinta, sau mai bine zis care tocmai iti este prezentata in momentul asta, si tu nu stii daca e sofer, sau bona, sau doctor? Sau ti se precizeaza si pozitia sociala a persoanei in momentul in care faci cunostinta, ca sa stii cat de mult sa te inclini ?
Intr-adevar, o lume foarte diferita, care iti poate provoca un stress de natura mai aparte, nu ca noi astia rataciti prin vest si cate ne plangem de lipsa trotuarelor ... Trebuie sa fie foarte interesant sa traiesti acolo, mai ales dupa ce ai reusit sa te obisnuiesti cu ciudateniile lor.

virgi spune:

Alexia - din experienta mea cu asiatii pot sa-ti spun ca sotul tau nu a porcedat corect. Le plac lucrurile clare si simple. Eu am spus o data referitor la o intlanire cu asiatici ( nu doar coreeni), " ok, ne vedem saptamana viitoare". am fost surprisa in secunda urmatoare sa aud 3 voci: " ziua si ora". M-au educat sa ma decid pe loc. Stilul romanesc cu propuneri gen: ne vedem pe la 7-7:30 in locul x, nu da prea bine. Sunt extrem de organizati. Tu trebuie sa vii cu propunere concreta, apoi au ei grija in functie de prioriatea agendei sa te anunte daca ceva se suprapune.

Marox - asta e greseala pe care o fac mai toti expatriatii. Ajung intr-o alta tara si-si cauta conationalii, si ajung dupa ani buni petrecuti in tara respectiva sa nu aibe nicio legatura cu localnicii, cu traditia tarii respective. Aici nu vorbesc doar de romani, am vazut si alte nationalitati, mai ales francezii si rusii, stau toti gramada, vorbesc doar limba lor natala, se intlanesc doar intre ei, isi fac un cuibusor si traiesc ca acasa la ei. Habar n-au ce se petrece in jurul lor.
Eu am experimentat ambele situatii. In primii ani, eram disperata sa stau cu romanii, sa vorbesc si sa traiesc ca acasa. De cativa ani buni, m-am mutat in tabara celorlalti si am invatat enorm de multe, chiar si alte limbi. Mi-am imbunatit franceza, spaniola, am inceput sa mai inteleg si coreana, engleza o simt ca fiind limba materna. Am invatat sa respect si sa inteleg orice natie de pe globul asta. In concluzie, am avut numai avantaje. E suficient sa ai un singur roman langa tine, ca-ti ocupa tot timpul. Nu neg, este mult mai comod, dar dezavantajul este urias. Pierzi enorm.
Copilul meu n-a avut ocazia sa stea aici cu niciun alt copil roman, are prieteni din toate colturile lumii, dar nu romani. Poate este un dezavantaj privind limba, insa eu cred ca nu-i o mare pierdere.

Despre salut a povestit Alexia foarte frumos. Cam asa e si pe aici. Ma amuz cand parintii ii pun pe cei mici sa ma salute si fac o placaciune pana la pamant in fata mea. Acel salut arata clar un mare respect fata de respectiva persoana. Si noi am invatat sa-i salutam la fel, am observat ca asa poti obtine tot ce-ti dorestiNu ma costa nimic sa fac o plecaciune, daca asa-i fac fericiti.

Alexia27 spune:

Pai sotul meu nu e roman, e neamt. Mai exact de atat nu gasesti, parol. Nu stiu cum e cu koreenii, cat de organizati sunt ei, dar cu siguranta nu ai fost niciodata in thailanda. Aici au o vorba: "Autobuzul vine cand soseste". Nu sunt nici organizati, nici punctuali. Spre deosebire de Korea, in Thailanda este monarhie, si sistemul asta ierarhic se duce pana in cele mai de jos paturi sociale. Daca seful zice sa stai in cap, tu ca subaltern stai in cap fara comentarii. Dar in exemplul meu era vorba de parteneri. PArtenerii thailandezi ai nemtilor. Nu poti sa le spui "fa asta". Cred ca r fi chiar mai naspa decat sa le spui sa ia o decizie pentru o data anume aleasa de ei, tocmai ca asta vine in contradictie cu autobuzul ala care o veni cand o veni...

SI ultima idee: nu poti compara Korea cu Thailanda, dupa cum nu poti compara Thailanda cu Japonia. Tot Asia, dar alta cultura

Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

Alexia27 spune:

Pai uite, din ce am vazut, nu prea sunt sanse ca sa zicem un doctor sa iti prezinte pe soferul lui sau pe bona. Iti dau un exemplu ca sa redau mai bine ce vreau sa spun: la gradinita fetei este o mamica (indianca dar crescuta aici de cand era copil) care vine de fiecare data cu menajera/bona sa isi ia baiatul. Mamica sta cu mine de vorba, bona mai la o parte. Niciodata nu a facut referire la ea spunandu-i pe nume. Ci numai "menajera mea" ("am intrebat-o pe menajera mea daca mi-a spalat masina") ea fiind de fata si auzind discutia.

Asa ca nu sunt sanse ca un amic/cunostinta/partener sa vina sa spuna: buna, uite, ea e x, bona copilului. CEl mai probabil ca discutia se va deasfasura ignorand total persoana respectiva. Prilej cu care eu iar am facut gafe cand am oferit un loc la masa menajerei noastre care venise sa ne ajute cu copiii la restaurant...


Dar ma opresc aici, ca totusi subiectul nu e despre stresul Alexiei in Thailanda


Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

virgi spune:

Am inteles!. Oricum tot european.
Da, am fost in Thilanda ( am stat si-n Bangkok cateva zile). Am plecat de acolo cu un sentiment nu foarte placut, insa am stat putin ( 2 saptamani), nu pot vorbi despre aceasta tara, insa am prieteni tailandezi aici si mi-au lasat o impresie foarte buna. Sunt intr-adevar foarte diferiti de koreeni, as putea spune ca sunt mai calzi, mai veseli, mai petrecareti si atat de muncitori si seriosi cum sunt koreenii. Dar stii cum e, ca in orice popor gasesti oameni si oameni, nu-i putem baga pe toti la un loc.
Thailanda ca tara, atat cat am stat, mi s-a parut riscanta. Am avut si cateva incidente neplacute, motiv pentru care sotul nu vrea sa se mai intoarca acolo in veci. Eu recunosc, ca mi-as mai petrece un concediu la Phi Phi island, dar???

virgi spune:

am omis un 'NU'...si nu atat de muncitori.....