Emigrarea - generatoare de stress?

marius spune:

Ba da. Tocmai incolo - dar mai este inca...ceva timp insa asta vom face.

Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

marius spune:

Da, asa este. Vestul Romaniei este mai.... altfel dar nu acesta este motivul. In fapt motivele sunt mai multe dar foarte pe scurt sunt oarecum satul de smecheri, de politicieni parsivi si nu numai, de lipsa totala de respect fata de ce e in jurul tau indiferent ca discut de oameni sau natura de lipsa de perspective de viitorul copiilor mei si de ce nu de dorinta de mai bine. In fine nu vreau sa deturnez topicul am facut o paranteza. Vreau sa precizez cu foarte foarte mare seriozitate ca imi iubesc tara, iubesc oamenii simpli acel segment care inspira si fata de care am un profund respect, o sa-mi iubesc tara toata viata insa acum discut de mine de copii mei de familia mea de sanse de speranta. Poate am un pic de trac probabi, voi avea si mai mult dar de cand ma stiu am reusit singur si aici nu este vorba doar de mine ci de mine se de sotia mea, de copiii mei asa incat speram sa fie mai bine candva. Dar mai este pana atunci insa asa cum spuneam suntem pe drum.

Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

danat spune:

Marius la motivele tale as mai adauga si eu cu zecile, dar cred ca toti cei care au emigrat le stiu prea bine si am divaga de la subiect
Sunteti foarte curajosi sa va "avantati" tocmai acolo, noi nu am avut curajul sa ne indepartam chiar asa...cu toate ca ar fi fost, cred, de 1000 de ori mai usor data fiind limba engleza cunoscuta deja.
Succes maxim!




Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hobby

ina_nz spune:

dupa mine emigrarea este numai pt anumiti oameni si mai ales pentru cupluri tari, bine inchegate. Am vazut multe cupluri destramate din cauza stresului din primii doi ani. in special acele cupluri in care unul dintre parteneri a fost aplicant principal iar celalalt a fost nevoit sa petreaca mult timp singur, fara prieteni, fara sa stapaneasca prea bine limba.

Silvia mamica de Adrian (22 August 2003) si baby

CRISMIR spune:

Exact la concluzia asta am ajuns si eu



Mirela si puiul scump, Robert Cristian(19 oct.2004)
Pozele noastre aici... http://community.webshots.com/user/CRISMIR1001
...sau aici...
http://community.webshots.com/user/CRISMIR100

virgi spune:

Si noi traim pe alte meleaguri de mai bine de 5 ani intr-o tara destul de " ciudata", daca ma gandesc la limba si mancare. Acomodarea s-a facut treptat dar bine. Am avut nevoie de cativa ani sa pot intra cu placere intr-un restaurant, si sa pot manca ceva din bucataria lor traditionala. Pentru limba, probabil voi mai avea nevoie de inca 10 ani cel putin, dar nu-i un impediment prea mare avand in vedere ca localnicii vorbesc putina engleza mai peste tot, chiar si la market. In spital, absolut toti medicii pe care i-am cunoscut vorbesc engleza.
Nu mi-e dor de Romania, nu-mi doresc sa ma restabilesc acolo curand. Mancarea romaneasca este deja istorie pentru noi. Am ajuns sa car alimente de aici pentru perioada vacantei in Romania. N-as mai putea manca sarmale sau gratare facute in stil romanesc ( carne cu paine), sau fripturi in ulei, sau tocanite/tochituri.
Din pacate,am avut ocazia sa constat in ultima mea vizita in Romania, ca nu s-a schimbat nimic, din contra mi s-a parut mai trista decat o stiam.
N-as pleca din tara asta pentru nimic in lume. Sistemul medical este de nota 10. Multumesc cerului cand avem o problema medicala ca suntem aici, tratati cu toata seriozitatea. Ma simt in siguranta din toate punctele de vedere. Daca se intampla sa-mi uit geanta in parc ( lucru facut), stiu cu siguranta ca o gasesc neatinsa.
In concluzie, n-am fost stresati nicio secunda in 5 ani si nu regretam pasul facut.
Intr-adevar, cred ca-ti trebuie forta sa te poti rupe definitiv de tara unde ai crescut si sa ajungi sa spui ca nu te mai intereseaza nimic din trecut, dar odata facut pasul eu cred ca merita sa ai sansa sa traiesti intr-un sistem organizat care sa-ti ofere o viata usoara.

andacos spune:

Dar de ce emigrarea se aplica numai cuplurilor?
Eu daca am plecat singura(bine cu un copil )asta inseamna ca nu am emigrat sau la ce categorie ma inscriu eu?

Eu din contra cred ca un cuplu (ma refer la cei vorbitori de aceasi limba)trece mai usor prin procesul asta decit o persoana singura sau ma rog care a emigrat in urma casatoriei!

Vad ca totzi ne-am lovit cam de aceleasi probleme,vad ca nimeni insa nu a spus(sau n-oi fi citit eu bine tot ce-i posibil)de diferentza de mentalitate,de cultura,de civilizatzie care...pot fi iarasi cauzatoare de un MARE stress!

Dana

aura_m spune:

Da, este un stres si aceasta emigrare, in primul rand limba, este foarte greu si obositor sa gandesti in limba ta materna si sa vorbesti intr-o alta. Mai sunt si diferentele culturale, nu pot lasa cei 30 de ani de Romania si sa ma adaptez imediat in Canada in doar cateva luni. Am gasit greu produse sa se aproprie de cele ale noastre, aici se manaca ori prea dulce ori prea sarat, la extreme sau cel putin eu asa am constatat. Dar te inveti cu timpul. cineva a zis, o cunostiinta de a noatra care traieste de vreo 4-5 ani in Canada ca aici se vede cu adevarat omul ce poate, adica plecat departe de casa. Dar pot spune ca lumea este mai civilizata, toti isi platesc biletul, abonamentul, politia isi face datoria, sunt avantaje si dezavantaje, dar intotdeauna este bine sa vezi partea plina a paharului.

AURA

giani spune:

Vreo doi ani m-am simtit ca in vacanta p-aci, desi mergeam la serviciu. Am savurat emigrarea din prima zi de cind am pus piciorul in tara asta. Faceam o comparatie, cu plecatul din casa parintilor, la 18 ani, si atunci am fost fericita cind am emigrat in Bucuresti, spre deosebire de prietenele mele care au trecut cu greu prin asta.

Alexia27 spune:

Ba da, eu am spus ceva, dar nu am insistat prea mult. Din punctul meu de vedere, exact partea asta e cea ma stresanta, mai ales intr-o tara din Asia unde TOTUL este altfel. Si ma refer aici la acei do's and dont's, gafele zilnice pe care le faci pentru ca nu ai cum sa intelegi oamenii. E un stres sa inveti sa le vorbesti astfel incat sa nu-i jignesti, cand tu tocmai ce credeai ca ai fost politicos. Sa inveti cum e cu ierarhia, cum se vorbeste cu oameni din diferite paturi sociale, pe cine saluti primul pe cine nu. Nu stiam ca n-am voie sa merg cu barbatul tinandu-l de mijloc, ce sa mai spunem de sarutat,ca e nepoliticos sa te enervezi, ca intr-o situiatie tensionata sau potential conflictuala, cand tu fierbi de nervi(reprimati), ei rad ca sa dezamorseze situatia, nu sa te calce pe tine pe nervi..etc etc etc


Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!