Emigrarea - generatoare de stress?

chiccutza spune:

italia e frumoasa,dar numai in vacanta.n-am nimic cu tara,am cu italienii pe care ii cunosc eu.
facem putin schimb de tara,da-ti dau si italienii mei

MAMA DE FEDE(6 nov. 2001) SI DANI(17 feb.2005)
http://chiccutza.weblog.ro/photoblog/

chimere spune:

Uite pe mine nu m-au apucat bolile, nici depresiile intr-o prea mare masura, de fapt nu prea stiu cum se manifesta o depresie, am auzit ca e ceva de genul ca nu ai chef de nimic, incep sa te doara muschii... Eu am chef de toate alea, dar am incercat o mai mare sensibilizare la tot ce ma inconjoara, cateodata imi vine sa plang din senin, fara un motiv serios. Nu stiu daca asta e depresie.
Cand am venit aici am suferit o serie intreaga de socuri, incepand de la iesirea de pe aeroport. Spatiile imense si goale, autostrazi nesfarsite, localitati fara trotuare... Nimeni pe strazi, nici picior de om, doar masini peste tot... Prima data cand am venit aici am aterizat in Arizona, si cunostinta mea care m-a asteptat la aeroport si care m-a gazduit o perioada (roman venit aici de vreo 20 de ani si mai bine), imi arata cu mandrie cele cateva case pierdute prin desertul de o parte si de alta a strazii, si imi spunea: vezi, oamenii astia au reusit sa-si faca case aici, in pustiu... el era mandru de realizarea asta, pe cand eu nu reuseam decat sa ma intreb ce-o fi fost in capul lor cand s-au hotarat sa locuiasca acolo.
Limba n-a fost niciodata o problema pentru mine, in Romania facusem facultate de limbi straine, deci cu engleza m-am descurcat foarte usor, din prima si fara nici un fel de greutati. Dar erau alte chestii care ma bagau in draci: aerul conditionat peste tot pe unde intram, de imi ingheta si sufletul in mine in orice incapere, si asta nu numai in Arizona, unde sa zicem ca oamenii tanjeau dupa frig, ci absolut peste tot. Chiar si acum ma sacaie faptul ca de cum se topeste zapada si e ceva mai caldut afara (adica asa pe la vreo 15 grade) ei incep sa bage aerul conditionat rece in magazine, si de cum calc intr-un spatiu inchis incep sa dardai de frig. O alta chestie care ma deranja grozav la inceput, dar cu care m-am obisnuit pe parcurs era faptul ca de cate ori ieseam la un restaurant si comandam o bautura de orice fel, ma trezeam in fata cu un pahar cat toate zilele plin cu gheata in care plutea cam o pipeta de suc, sau apa, sau ce cerusem. Daca asteptam cateva minute, sucul respectiv se dilua de-a binelea in gheata, si daca era cola capata culoarea unui ceai lesinat. Daca era altceva, nu mai avea nici o culoare. Nu pricepeam in ruptul capului de ce nu ma intreaba daca vreau gheata aia, si mi-o vara pe gat asa, fara s-o cer. Pana la urma m-am obisnuit sa precizez peste tot ca nu vreau gheata in pahar, ca cu gheata tot nu m-am obisnuit.
Dar bineinteles ca cel mai mare impediment erau distantele imense si inexistenta oricarui fel de transport in comun. Mai sunt autobuze pe ici pe colo, si care circula cam de 2 ori pe zi daca ai noroc. Imi amintesc ca ma aflam in New Jersey, in partea centrala a statului, si vroiam sa vizitez un prieten care locuia in sud, in acelasi stat. In mod normal drumul cu masina de la mine pana la el dura ceva mai putin de o ora. Atunci a trebuit sa iau un autobuz pana in New York (ceea ce insemna ditamai ocolul), de acolo vreo 2-3 trenuri si am ajuns in sfarsit la destinatie dupa vreo 6 ore. Oriunde ai locui, distantele sunt imense si fara masina esti pierdut, blocat si neajutorat.
Si inca ceva: ori sunt eu batuta in cap, ori nu stiu ce sa zic, dar eu nu-mi dau seama niciodata unde ma aflu. Adica habar n-am daca sunt in aceeasi localitate, intr-o alta localitate sau intre doua localitati. Ca totul arata la fel, aceleasi strazi nesfarsite, aceleasi caldiri joase care toate seamana intre ele, aceleasi supermarketuri si fast food-uri pe marginile strazilor, toate arata la fel. Mi se pare foarte greu sa deosebesc un loc de altul, sau sa-mi iau un punct de reper. Am calatorit in mai toata Europa, si nu m-am ratacit niciodata (pe jos) in nici unul din marile orase europene unde am fost; nu m-am ratacit nici in New York, tot pe jos; dar am reusit sa ma ratacesc intr-un orasel din New Jersey, unde aveam de mers cam 15 minute de la statia de autobuz pana acasa... pentru ca daca intorceam capul in dreapta vedeam un Burger King si un magazin 7-11, daca il intorceam in stanga alt Burger King si alt 7-11, ceva benzinarii si cam atata, si toate imprejurimile aratau la fel... asa ca a trebuit sa dau telefon sa vina dupa mine sa ma culeaga de pe drumuri, ca habar n-aveam cum sa ies de acolo si sa ajung acasa. Nu stiu daca reusesc sa explic destul de clar sau sa ma fac inteleasa.
Mai revin mai tarziu si cu alte chestii, ca acum m-am lungit prea de tot.

marius spune:

>>>Hai in Oradea

Promit sa nu te ratacesti. Nici un colt nu seamana absolut deloc cu altul. Ce zici?

Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

chimere spune:

Of, marius, ce frumoase is pozele alea... eu fac inca parte dintre acei romani nedaptati care ofteaza si sughita de cate ori vad Romania in poze. Am si eu poze in calculator din Romania, si aproape de fiecare data cand ii scriu un email tatalui meu il pun sa-mi faca poze de prin oras si sa mi le trimita. Cred ca s-a saturat saracul sa tot faca atatea poze.
Mie sa spun drept America mi se pare urata cu spume. Si asta comparativ cu orice tara din Europa. Nu zic ca nu are si partile ei bune, si oamenii sunt mai zambitori (chiar daca zambetul e de cele mai multe ori fals si parca agatat de urechi cu un gumilastic), si iti face totusi placere sa te intampine cineva cu zambetul pe buze si vorbe amabile peste tot unde te duci. Dar subiectul asta e unul despre problemele emigrarii, asa ca incerc sa ma rezum la alea. Zic ca America e urata din punct de vedere al arhitecturii, rareori vezi ceva mai rasarit si care sa iasa din tiparul asta plicticos, plat si fara forma si culoare. Si intinderile astea imense si goale, de te apuca jalea si nu vezi picior de fiinta umana pe sute de kilometri...
Revenind la pozele tale, am fost si eu odata la Oradea, nu am stat decat cateva zile, dar mi-a placut orasul! O sa mai vin, poate!

monabella spune:

Oh... chestia cu zombetul de gumilastic mi-a placut.
daca va uitati pe msn e un top al celor mai 10 bune orase de locuit din lume. Din sua nu e nici unul! Din sua Honolulu e pe locul 29, San Francisco pe 30, new York pe 45 sau asa.

E vorba de calitatea vietii cu tot ce presupune ea nu numai de frumusetea oraselor. Pe primul loc e viena, apoi mai sint vreo 2 din elvetia si citeva din germania.

Pb e Chimere ca emigrarea e emigrare oriunde te duci. Aceleasi problerme le ai peste tot. Din ce povestesti da, mi se pare ce esti deprimata.

Insa asculta la miine, trece. Peste vreo 10 ani o sa-ti placa al naibii in america o sa uiti gustul rosiilor si caiselor de acasa, o sa iti faci prieteni, un rost. Si vei deosebi intre colturi de strazi.

chimere spune:

Stii, monabella, banuiesc ca emigrarea nu e usoara oriunde te-ai duce... Dar America e atat de diferita de tot ce am vazut pana acum in orice alta parte... Am umblat prin Europa, am vizitat Barcelona, Milano, Venetia, Parisul, Viena etc., o gramada de tari si orase europene, m-am impiedicat vreo 7 luni si prin Mexic, dar nimic, nicaieri, nu seamana cu Statele Unite si nu e atat de lifeless, ca sa zic asa. Pana si sotul meu recunoaste asta, si el e american get-beget, nascut si crescut aici, care a venit pentru prima data in Europa la Budapesta cand a venit sa ma cunoasca pe mine . I-a placut Budapesta la nebunie, partea istorica bineineles, ii place Mexicul, spune ca e multa viata acolo, nu ca aici, vrea sa facem turul Europei impreuna, are un fel de fascinatie pentru Europa pe care multi americani o au, si imi explica de ce... ei au impresia ca europenii sunt mai rafinati, mai culti, mai cu clasa... vrea sa o trimita si pe fiica-sa intr-un tur al Europei ca sa vada si ea lumea, nu doar ce e pe aici, ca in orice parte a tarii asteia ai merge e totul la fel...
Io nu zic Doamne fereste ca America nu are partile ei bune, stiu ca oamenii aici sunt mai civilizati si mai inimosi decat acasa, chiar am fost foarte surprinsa acum cateva luni cand ni s-a stricat masina pe undeva prin Wisconsin (noi locuim in Illinois), si un tip s-a oferit de bunavoie sa ne conduca pana la cel mai apropiat service, in timp ce alta familie venea in spatele nostru, noi nici n-am stiut de ei, doar ca sa se asigure ca o sa ajungem cu bine la service-ul respectiv, sunt lucruri importante care ma fac sa-mi placa aici (intr-o oarecare masura), dar totusi mi se pare greu, pustiu si cenusiu... Si daca n-ar fi sotul meu cred ca as turba de urat, si as urla a pustiu si latra a mortiu, ca in "Mesterul Manole"... Mai ales ca nici nu conduc inca, si asta e un mare impediment, ca sa nu spun cel mai mare.
Cred ca m-as fi adaptat mai usor si mai repede intr-o tara europeana, peisajul ar fi fost mai familiar .

chimere spune:

Apropo, am uitat sa precizez, sunt venita aici de mai bine de doi ani, si daca ar fi sa iau in calcul si venirile sporadice dinainte, de cateva luni pe an, ar fi vreo 3 ani cumulati... daca nu m-am obisnuit pana acum, cand naiba o sa ma obisnuiesc?! Sunt eu mai grea de cap decat altii?! Sau o sa incep sa ma obisnuiesc cand incep sa conduc? Si cum sfantu' o sa reusesc sa conduc, daca toate locurile mi se par la fel si o sa ma ratacesc la fiecare 5 minute? O sa am nevoie de masina de aia care sa-mi spuna tot timpul pe unde sa o iau si in ce directie, ca altfel naiba stie pe unde as ajunge de fiecare data .

Mindy spune:

Chiomere,. o sa te obisnuiesti cu condusu' nu e mare branza.. eu inca ma mai ratacesc. Dar ratacindu-te inveti sa te descurci.
Intr-adevar si eu aveam impresia aia de sec si imi era mereu dor de Ro.. acum iubesc si secaciunea si americanii mi-s tare dragi:)
Ai fost intr-o vacanta pe coasta de vest? natura e beton in America. In zona Seattle e de vis, paduri, munti cu zapada in varf. Am vazut arborii de sequoia, tarmurile alea inalte si jos plaja superba cat vezi cu ochii. Grand Canyon, Yellow Stone.
Daca vrei arhitectuta in Wash DC gasesti multe zone faine, sau in oraselele de tip 'old town', George Town in DC, Old Town Alexandria(Virginia).
Multi prieteni de acolo spun ca li se pare ca sunt in Ro asa de mult le place. Lume bine imbracata si mirosind frumos iese seara pe bulevard si prin localuri. Atmosfera frumoasa. Tineret mult.
Dar stiu ce zici, mi-e doir si mie de biserici vechi, de interesant, de pravaliile alea mici..

Imi place si viata de suburbie. Ne intalnim cu vecinii, tragem chermeze, ne adunam la o bere cu salsa si cips in fata casei, daca unul pateste ceva sau e bolnav suntem in 10 minute la spital toata gasca de vecini cu baloane, flori, mancare si tot ce trebuie sa se simta omul bine. Foarte uniti.
Condusul nu mi se mai pare o tragedie, mergema la servici zilnic 22 mile (imi lua 35 min dus-35 min intors) dar pe autostrada, nici nu le simti..ma relaxeaza sa conduc in conditiile astea si pe drumurile lor bune.

Marius- frumos Oradea, am fost odata acolo, tare frumos centrul ala, linistitor, oameni calmi si draguti.

ruxij spune:

Chimere, dc. nu lucrezi, nu conduci, nu ai copii, intr-adevar e greu. Eu m-am adaptat f. repede. Am suferit 6 luni pt ca imi ramasese sotul in Romania si nu stiam cum sa fac sa il aduc. Intr-un an deja decisesem ca raman pt totdeauna, o sa fac pe dracu'n patru. Eu nu venisem "de tot", ci doar la scoala.
Arhitectura nu e punctul tare, dar natura e frumoasa. Zonele sunt f. diferite intre ele in America. Ma rog, acum, dupa 10 ani, sunt "de-a locului" ca sa zic asa.

musetto spune:

Mie arhitectura orasului Chicago mi se pare deosebita .