Copilul utopic
Raspunsuri - Pagina 7
Sabina spune:
si eu cxred ca te-ai grabit cu dansul la 2 ani, dar pe de alta parte, de pe la 4, 5 ani cred ca e bine sa existe o actvitate in plus, pentru un om trebuie sa fie cat mai complex.
Sofia face pian de la 5 ani, in afara de asta nimic in plus, a fost asta vara nitel la tenis, o sa o dau acum un pic la inot.
Poate de la toamna sa mearga permanent, cine stie, dar va avea 7 ani , nu 3, 4.
Eu imi reprosez ca nu fac destule cu ea, nici pe bicicleta nu merge :(( , asa ca vezi, nici extrema asta nu e buna. Mai intai n-au fost bani de diverse chestii, dupa aia n-a fost timp, dupa aia ne-am lovit de infrastructura (eu nu conduc, iar sotul meu nu e dispus sa care copilul prin bucuresti)
Acuma s-a deschis un bazin langa noi, ar fi si culmea sa n-o duc.
Ce reusim noi totusi e mersul la munte.
Si da, Sofia cere sa se joace, si deocamdata o las sa se joace chiar dacaare de studiat la pian, la anu insa n-o s-o mai las, o sa organizez programul in asa fel incat sa exerseze, pentru ca la final ii place f mult sa stie piesa, dar lenea e mare:D
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Luna1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB [ ruxij si eu picai in admiratie cu baietul Lunei cu cititul cursiv de la sase ani. Pai a mea citeste fonetic si cateva reguli tot pe la aprox. sase ani. Si se poticneste. Si cica e peste medie... asa ca as zice ca faptul ca e intr-a treia la sapte ani e logic apoi. Ca matematica e simpla si impedimentul major e readingul. |
Fetelor sa nu credeti ca al meu e geniu. Adica da, e cel mai cel ca e al meu, normal
, insa asa este sistemul aici. La 5 ani a inceput clasa intai, si acum in iulie face 8 ani si in septembrie e clasa a patra. Singurul impediment e ca ii ia la scoala dupa data nasterii si al meu fiind nascut in iulie e cel mai mic din clasa. Deci fiind sistemul asa, majoritatea copiilor de varsta sunt la nivelul asta, intradevar sunt si copii in clasa (2-3 din cate am inteles) care au parte de ajutor suplimentar, probabil ca nu inteleg metoda de predare.
Despre jocul liber pe strada, aici depinde de unde stai, daca e pe o straduta inchisa si unde sunt si cativa copii seara se incinge un joc afara de n-avem treaba. Pe Cosmin il las singur in fata casei de anul trecut pentru ca e safe, nu intra decat masinile noastre de pe strada care stiu ca sunt copii multi pe biciclete.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
Luna1 spune:
Tocmai am vazut o emisiune acum cateva sapt despre cele mai educative jucarii si despre faptul ca parintii pica foarte des in plasa reclamelor de genul "baby enstein, baby motzart face copilul geniu etc".
Cercetatorii de la Oxford au cautat producatorii acestor produse si au dovedit stiintific ca...nu exista dovada stiintifica cum ca ascultand muzica clasica devin copiii genii. Insa da, copiii care erau muzicieni, practicau un instrument, aveau activitati ale creierului mai intense decat cei care nu cantau la un instrument.
Cea mai "fun" jucarie era...cutia de carton. Ajuta si imaginatia, o dezvolta putand fi o casuta, un avion, o masina etc.
Dar cum parintii nicicand nu vor da copiilor doar o banala cutie de carton sa se joace, jucariile tip Lego erau cele mai educative si dezvoltau imaginatia si motoricitatea fina.
Eu caut pe perioada iernii cand e frig si pustiu pe strazi sa-i duc pe ai mei copii la ce activitati doresc ei. In general ii duc la indoors play unde alearga si jocul nu este limitat de reguli prea multe.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
nelia spune:
Eu am inteles ce vrea sa spuna Conchita, de aceea am si scris la subiect. Dar si pentru ca voiam sa spun ca sint copii care cer, copii care nu cer (Agata cere, Tudora nu) activitati si ca nu trebuie fortat copilul. Un sport, oricare ar fi ala e foarte bun, pe Tudora, care nu e o sportiva, a dezvoltat-o foarte bine numai de un an de cind face. Si are de trei ori cite 45 de minute pe satpamina, timp in care mai mult se joaca decit lucreaza, ca asa sint concepute orele... si cu toate acestea a facut niste progrese uimitoare in ceea ce priveste motricitatea. Daca pe primul am dus-o ca avea prea multa energie si trebuia sa si-o consume, pe a doua am dus-o pentru ca nu-mi placea cum se misca... nu avea putere, nu avea muschi formati.
M-am reintors pentru ca ma simt datoare sa spun ca eu nu lucrez. De aceea, nu mi se pare greu sa le duc la activitati, dar sint sigura ca pentru un parinte care lucreaza si ii duce dupa program la activitati, poate deveni dificil acest lucru si chiar obositor si pentru el si pentru copil. La noi e relaxat programul, dimineata sint doar eu cu Lisandru, ca el nu e inca la gradinita, fetele stau la gradinita si scoala de la 8 la 3, apoi avem o ora libera (acum, ca e cald, mergem intr-un parc), ajungem acasa si le dau sa manince, se joaca un pic impreuna, o ora se fac lectiile si cei mici se joaca si seara, de la 7 la 8 avem o activitate aproape de casa, mai ales iarna, si mai sint dimineata, in weekend. Nu avem desene sau filme in timpul saptaminii, decit foarte rar, poate cel mult 15-30 de minute de joaca pe calculator. Pian face doar un sfert de ora pe zi, cind il alege ea, lectii o ora, odata la doua zile o activitate de o ora. Ramin cam doua ore de joaca la liber... mie mi se pare rezonabil.
Ca sa vedeti ca sint copii si copii, eu am doua din doua categorii... Cea mare, care are 8, stie tot: bicicleta, trotineta, role, patine, fotbal, vrea si la hocckey, e buna la baschet la scoala mi-a spus profesorul de sport, e ca un peste in piscina, danseaza pe toate genurile de muzica si chiar bine, asculta muzica de toate genurile, stie care o relaxeaza, stie pe care sa se fitiie... II plac toate jocurile logice, avem o colectie interesanta de jocuri pe care chiar le jucam cu placere si ne bate de ne termina pe amindoi. Nu-i prea place sa faca lectii pur si simplu, acolo o cam fortez, ies scintei... dar nu am incotro.
Cea mica, desi a facut 4 ani si ea, nici pe tricicleta nu stie sa mearga. Nu stie sa pedaleze, desi are tricicleta de cind era micuta si am tot incercat, tot in scopul de a-i devolta muschii de la picioare, ca e balerina rau... Ce role, ce piscina... vise, taica! Am dus-o la patinaj, in primul an nu i-a placut, la piscina ii era frica, la gimnastica la fel... Al doilea an a cerut ea, merge, sa spunem ca ii place sa mearga si sa faca ceva, dar nu se da in vint... Se tine pe picioarele ei pe gheata, a capatat flexibilitate, are clar mai multa putere in picioare si in miini ca inainte de a incepe vreun sport, dar nu face decit ii cere profesorul, nimic in plus. Eu ma bucur ca vrea sa mearga si pentru orice progres oricit de mic ar fi, chiar daca nu se compara cu sora-sa... Din toamna mi-a cerut balet si pian... de fapt, de doi ani tot asta imi cere, dar din toamna chiar va face. Nu o fortez cu nimic, dar vreau sa faca un sport si ceva muzica. Nu se uita la desene aproape deloc, in schimb sta minute in sir cu o carte in fata si vorbeste cu paginile ei...
Imi place Agata de nu mai pot de dragul ei, imi place ca e un copil energic, cu o pofta enorma de viata, mi-ar placea sa fie un pic mai studioasa (mi-a spus ca in viata asta sint atitea lucruri de facut incit i se pare mai mult decit suficient sa studieze doar o ora pe zi, plus mersul la scoala...)... Dar imi place si Tudora, ma topeste cind o vad cit de potolita este, cita rabdare are sa se uite pe carti, cit de constiincioasa este sa-i indeplineasca micutele sarcini care ii sint trasate...
Ce vreau sa spun cu toate acestea este ca in tot ce face un parinte pentru copilul lui, trebuie tinut seama de copilul in sine! Cine are mai multi copii intelege foarte bine ce vreau sa spun, nu e nici un copil la fel ca altul... sint unici, sint diferiti, sint magnifici tocmai pentru ca sint unici si diferiti! Au o lume a lor care trebuie respectata si in care trebuie intervenit doar atunci cind e cazul si cu discretie, cu blindete... Nimic nu trebuie facut impotriva copilulul numai pentru ca trebuie sau pentru ca altii fac... Dar, consider ca un sport, cum ar fi inotul, gimnastica, patinajul la virste mici, sporturi de echipa sau altele la virste mai mari, e buna si muzica, si sa o asculte si sa invete sa cinte la un instrument, desenul si alte arte sint binevenite... dar totul trebuie facut mulindu-te pe profilul copilului, nu mulind copilul pe profilul tau.
In concluzie, nu vad nici o problema in a face activitati de tot felul. Problemele apar atunci cind acestea sint facute numai pentru ca asa trebuie, cind nu se imbina utilul cu placutul in alegerea lor, cind nu se tine cont de vointa copilului. Pina la 6 ani eu am hotarit unde este mai bine sa mearga fetele, am vrut sa incerce de toate, sa stie ce le place si ce nu, dar am ales doar cu acordul lor. Singura regula pe care am impus-o a fost ai ales, am platit, mergi pina se termina sesiunea platita (nu aruncam banii pe fereastra ca nu-i mai place copilului). Nu i-a placut, nu am mai inscris-o pentru urmatoarea. I-a placut, am luat mai departe, i-a placut si da dovada de niscaiva talente, luam si ore private, ajutam cum putem sa fie multumit de rezultate, sa nu fi pierdut vremea aiurea... Cam atit am avut de spus... cam mult, ce-i drept.
nelia spune:
Ah, stiam eu ca am uitat ceva: jucariile! La acest capitol nu stam prea bine... Eu, ca as fi vrut mai multe. Nu ne permitem si ce am facut un efort si le-am cumparat, stau aruncate prin casa. In schimb, vasele mele de bucatarie si cutiile de carton sint preferatele lor. Am facut si casa din carton, am pictat-o... acum nu mai e, ca s-a rupt, dar ce frumos a fost cit am avut-o. Nu prea sint atrasi de jucarii educative, nu sintem la curent cu nimic din ce e pe piata, nu pentru ca nu vreau, desi nu sint de acord chiar cu tot ce exista, ci pentru ca sint scumpe rau... nu avem nici macar wii sau alte minuni din astea. Daca intra pe un joc online, cea mare imbraca, machiaza, tunde sau face jocuri de logica, care ii plac mult, cea mica alearga animale... preferatele ei sau face puzzle... Cind se joaca, nu le-am vazut niciodata sa aleaga jucarii, chiar si asa putine cum avem... pun scaune si fac trenulet si isi rup tichete, intorc masuta cu fundul in sus si spun ca e locomotiva... se joaca de-a monstrul, de-a v-ati ascunselea, de-a bucatareasa, de-a mama si de-a copilul, fac teatru de papusi (una din pasiunile lor)... Tudora se joaca cu animale de plastic, mici, mici si multe... si-a facut jungla in camera ei. Cu apa la baie... pe bune, ca ma oftic atunci cind le cumpar ceva, in afara de lego, mai construiesc cind au chef, in rest nu pun mina pe nimic... Si am fost si in vizite la altii, care au multe, multe jucarii... in prima jumatate de ora sint curioase si interesate, apoi tot la jocurile lor se intorc. Nu stiu cum e mai bine, eu daca as avea sufiecienti bani le-as cumpara ce-mi place din magazine... mai mult pentru mine, ca-mi plac de nu mai pot... Dar tot nu le vad jucindu-se altfel, chiar daca am avea casa plina de jucarii frumoase si tentante.
bonta_bonta spune:
Eu nu prea scriu pe aici pe forum, m-a atras felul in care a pus Conchita problema, nu doar subiectul in sine.
M-am salvat de la "consumarism" (asa se spune?) renuntand la TV. Este incredibil cu cat se reduce presiunea asupra ta, ca parinte, odata ce nu iti mai spune o voce convingatoare pe un fundal de te impresioneaza pana in adancuri de binele imens ce i-l faci copilului daca-i pui la dispozitie produsul x, produsul y... ca sa nu spun in egoismul meu ca nu sunt in situatia de a-i refuza copilului cererile induse de life-style-ul utopic promovat la TV.
De asemenea, trebuie sa recunosc ca am tentatia ca atunci cand lucrurile merg prea repede sa apas pe frana. Ca atare, am fost atat de ingrozita de directoarea ultra-perfectionista si maniaca a educatiei si a sanselor timpurii ca garantare evitarii retardului iminent al copilului (prin comparatie, fata de ceilalti fericiti ai soartei pe care i-au invatat/ indrumat parintii/sistemul sa rezolve integrale la varste mici)incat singura mea problema existentiala a fost daca sa-l duc la gradi sau nu, ce sa mai vorbim de extra activitati.
Da, imi pun problema ca probabil va avea mai mult de lucru in scoala decat ceilalti. Dar de fiecare data imi repet ca pentru orice exista o varsta si atunci trebuie facute anumite lucruri. Cred in lucrurile care s-au intamplat la fel sute de ani si au avut rezultate bune - si aici ma refer si la cei 7 ani de acasa, pe care eu ii vad tradusi in 7 ani de pus bazele, nu de sarit direct la varfuri.
Mama mea este invatatoare si imi spune ca anul acesta la clasa 1 toti copiii stiau sa scrie si sa citeasca insa nu stiau nume de flori, copaci, animale, de ii scotea ea la plimbare si le explica primavara cum ies mugurii copacilor si le explica despre anotimpuri si sa reconoasca ghicoceii si mai stiu eu ce.
Gradinita, activitatile nu sunt nici garanti si nici lipsa lor impedimente in realizarile ulterioare ale unei fiinte.
Decat un curs de inot, mai bine ne luam toti 4 pe sus si mergem la piscina si ne bucuram impreuna. Decat sa stea la gradi 8 ore, mai bine vineaza rame prin curte, testeaza adancimea baltilor, alearga gainile vecinilor sau tunde via cu bunicul. Nu vad lumina din ochii lui din acele momente dimineata cand nu avem ce face si mergem la gradi.
Va avea toata viata sa fie "incartiruit" in institutii, program fix, competitii, activitati suplimentare... chiar nu e pacat sa nu aiba macar cativa ani de libertate? Chiar trebuie sa ajunga pensionar ca sa poate spune ca acum are timp sa se bucure de viata? Si ajung din nou la dilemele conchitei, la presiunile pe care societatea si modul actual de a trai le pun asupra noastra tuturor... un pic de neatentie si uitam ca exista placere in a fi viu, in a nu fi inrolat secunda de secunda, in a fi spontan si a face anumite lucruri numai si numai pentru ca iti face placere si nu pentru ca trebuie... la orice varsta. Si mai ales atunci cand esti mic si ai toata inocenta si capacitatea de a te bucura intregi si neumbrite de viata.
nelia spune:
Ah, da: noi nu avem televizor! Avem unul, pe post de bibelou, la care mai dau eu drumul din cind in cind pentru stiri! Si de scris si citit, in clasa I! Litere, cifre, daca vor, le invata din mers, cum invata culorile... dar nu liniute, cerculete, nu scris, nu citit! Dar daca as fi vazut dorinta in copil sa invete, l-as fi ajutat mai mult ca sigur inainte de virsta de mers la scoala!
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bonta_bonta Gradinita, activitatile nu sunt nici garanti si nici lipsa lor impedimente in realizarile ulterioare ale unei fiinte. Decat un curs de inot, mai bine ne luam toti 4 pe sus si mergem la piscina si ne bucuram impreuna. Decat sa stea la gradi 8 ore, mai bine vineaza rame prin curte, testeaza adancimea baltilor, alearga gainile vecinilor sau tunde via cu bunicul. Nu vad lumina din ochii lui din acele momente dimineata cand nu avem ce face si mergem la gradi. Va avea toata viata sa fie "incartiruit" in institutii, program fix, competitii, activitati suplimentare... chiar nu e pacat sa nu aiba macar cativa ani de libertate? Chiar trebuie sa ajunga pensionar ca sa poate spune ca acum are timp sa se bucure de viata? Si ajung din nou la dilemele conchitei, la presiunile pe care societatea si modul actual de a trai le pun asupra noastra tuturor... un pic de neatentie si uitam ca exista placere in a fi viu, in a nu fi inrolat secunda de secunda, in a fi spontan si a face anumite lucruri numai si numai pentru ca iti face placere si nu pentru ca trebuie... la orice varsta. Si mai ales atunci cand esti mic si ai toata inocenta si capacitatea de a te bucura intregi si neumbrite de viata.moi, tud& alex |
asa gandesc si eumami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , 
19+am blog
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackpanterro Conchita, exemplul cu innotul era doar un exemplu... Tot nu pot sa inteleg unde e problema? Inteleg mesajul initial dar nu inteleg frustrarea pt ca NIMENI nu te obliga sa faci activitati.Ok,asa e sistemul si te poti simti "atacat(a)" de toate astea dar tot nu trebuie sa accepti sa faci activitati daca nu vrei. Daca fetita vrea sa danseze si nu iti convine regimul programat atunci nu mergeti si las-o sa danseze acasa, cand vrea, cum vrea si pe ce muzica vrea. Faptul ca activitatile exista e bine pt cei care doresc sa le faca. |
am explicat unde e problema. raspunsul cu inotul a fost autoironic.
problema e ca m-a luat flama consumerismului si ascult cu ochii mari la tot felul de jucarii, dvd-uri, activitati care-ti transforma copilul in robocop. si da, la faza cu dansul am fost presata de familie sa o dau. nu am stat sa ma gandesc prea mult, am crezut ca e ok, e normal, adica ce poa sa faca rau? nu m-am gandit dar ce bine poate sa faca, totusi?
Sabina, aici nu e devreme pentru dans la 2 ani si ceva, ma uit la ceilalti copii care au inceput si mai devreme ce delicat executa miscarile si ce coordonati sunt. nu-ti spun ca abia m-am abtinut sa nu o dau si la gimnastica, pentru ca, vezi tu, cu mintea mea aburita de planuri pentru viitorul de aur al fie-mii, eu cred ca faptul ca face tumbe egaleaza geniu, nu altceva.
citesc si restul si revin.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Si da, Sofia cere sa se joace, si deocamdata o las sa se joace chiar dacaare de studiat la pian, la anu insa n-o s-o mai las, o sa organizez programul in asa fel incat sa exerseze, pentru ca la final ii place f mult sa stie piesa, dar lenea e mare:D |
uite, vezi, eu nu as face asa ceva, s-o fortez sau sa-i iau din timpul de joaca pentru "activitati". nu "trebuie" sa faca nimic la varsta asta. iar daca exerseaza sub presiune, riscul sa dezvolte o fobie fata de ceva care iubeste e mare. asta e si problema mea cu dansul. poate nu are chef de dans marti la 10, ci la 12...intelegi?