Copilul utopic
Raspunsuri - Pagina 6
vikinga spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita de cateva luni incoace ma framanta niste dileme si am unele dubii pe care, incet-incet, incep sa mi le clarific, dar as avea nevoie sa le impartasesc cu voi si poate prin feedback sa-mi intaresc convingerea ca nu-s doar gica-contra din vocatie si ca inca gandesc limpede si am instinctele materne la locul lor. alea ancestrale si validate, nu astea pervertite de media contemporane. pe scurt, cat pot: totul a inceput la cautarea gradinitei pentru sonia. nu conteaza criteriile si ce-am gasit, conteaza mecanismul gandirii mele care a fost influentat si a raspuns neadecvat la presiuni, cedand partial. a doua "criza" dilematica, s-o numesc asa, s-a declansat cand toata familia a descoperit ca sonia are "talent" la dans, ca ar asculta muzica intruna si ar tot dansa. si colora. si deci, lectii de dans. am cedat presiunii. sonia are numai 2 ani si merge la clasa de dans. acum, sa rad sau sa plang? ce urmeaza, clase de desen la doi ani jumate? olimpiade de mate la 3? pilotarea unei navete spatiale la 5 ani? pentru fiecare parinte, propriul copil e magic. fiecare parinte, cel putin partial, ajunge sa-si priveasca, la un moment dat, copilul/copiii ca pe copilul utopic, prin ochelarii noilor psihologii educationale si a consumerismului. cred din ce in ce mai puternic ca nu procedez nici eu corect. sonia nu are nevoie de lectii de dans la 2 ani, pentru numele lui Dumnezeu! dar, te pui cu te-ncurci, si anume cu lumea moderna, unde copilul e zorit sa rezolve integrale la cinci ani si sa inteleaga legea relativitatii la 6? daca ma las in legea mea si o las sa fie copil pur si simplu, ma napadesc indoielile si sentimentele de culpabilitate, ca "n-am facut totul" sa-i ajut dezvoltarea potentialului de baby einstein. de fapt, dvd-urile alea cu baby einstein chiar ma calca pe nervi, iar pe ea o plictisesc teribil, cine m-a pus sa le cumpar? cine m-a pus s-o indop cu muzica clasica, in loc de raffi? de ce sa impun eu standarde la care sa se supuna ea, micuta de ea, doar pentru ca ma-sa a fost cu mintea-n paispe si s-a lasat influentata de familie, anturaj si consumerism? de ce nu mi-am ascultat instinctul intotdeauna si de ce am umplut casa de jucarii "educative" si "inteligente" care dezvolta IQ-ul si EQ-ul si whatever? am impresia ca, cel putin generatia mea de parinti, este sub o presiune media fantastica sa isi trateze copiii ca pe adulti care trebuie sa performeze ca atare, plus ca standardele sunt mereu ridicate si nu ne mai satisface "normalul", parca suntem pe drumul golgotei si-i tragem si pe copii dupa noi sa performeze "deasupra normei", chinuindu-i inutil. ce s-a intamplat cu jocul de dragul jocului si cu libertatea deplina acordata copilului sa descopere lumea in ritmul sau si dupa pofta inimii?alt motiv de groaza: aici, un copil trebuie sa stie sa citeasca dinainte sa ajunga la clasa intai. cum sa ma lupt eu cu sistemul asta pe care, dintr-odata, sub revelatie, il consider extra-super-tampit si cretinizant si nu e de mirare ca elevii de liceu nu citesc si nu-s interesati de nika dincolo de temele de acasa si sunt anxiosi si sinucigasi in procente din ce in ce mai alarmante! pai daca au fost presati inca din uter sa devina baby einstein, nu-i de mirare! citeam o poveste a unei mame cu trei copii, impartita intre activitatile extrascolare ale celor mai mari, ca fetita de 1 an aproape a crescut in minivan, intr-un du-te- vino de la fotbal pentru cel mare la balet pentru mijlocia, inapoi la patinaj, dincolo la inot si tot asa. si ca manifesta simptome de confuzie aflata oriunde altundeva decat in minivan.acum, ma intreb - ce pisici e nevoie de atatea activitati extra si para, de ce e nevoie sa ne fugarim copiii in goana nebuna dupa performanta, de ce cadem prada sistemului care ne vrea doar muncitori extra-productivi, cu cat mai multe ore lucrate peste program si cu vacante de doua secunde, cand toata lumea stie o chestie de ultra-bun simt, e inca acolo ingropata in adancul inimii, ca un adevar etern, ca doar si noi am fost copii: si anume ca nimic nu inlocuieste joaca pura si simpla si magica si minunata, cu prietenii pe maidan sau cu familia? ca un copil, odata adult, nu-si va aduce niciodata aminte cu nostalgie de clasa de dans de la 2 ani  , ci de jucatul in noroi cu muma-sa si de bataia cu perne si de desenatul de mustati cu iaurt si de, si de, si de...nimic |
. Dilemele tale le am si eu ori sa zicem le-am avut la primul copil, la al doilea m-am mai relaxat, presupun ca o sa reusec cu al treilea sa fiu mama pur si simplu asa cum imi zice sufletul, pur si simplu instictual fara sa ma las influentata de ce am citit, de ce trebuie, de ce zic psihologii, de ce zic nu stiu ce si mai ales nu stiu cite studii facute de atitia specialisti. Inainte copilaria inspira carti acum e lumea pe dos, cartile programeaza si indruma pina la saturatie copilariile generatiei de azi. Dar nu sunt altiii de vina, ci noi chiar mamele suntem vinovate ca am lasat sa se schimbe stilul copilariiei astora mici.Vikinga 
4+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
vikinga spune:
Ciuf, ei uite Luca chiar e un talent cu bicicleta lui, ca tot l-am vazut de mic ce smecherii stie sa faca cu ea:) Asa cum si Aldo e cu gindul tot timpul la planetele lui, vorbeste numai despre univers, cum s-au formau planetele, nume de meteoriti, ani mai deosebiti cind s-a intimplat cite ceva remarcabil, etc etc si deja adultii se simt stinjeniti in preajma lui cind incepe sa vorbeasca pe tema asta. El are un talent la ceva neasteptat pentru mine, in ceva ce nu am investit timp si ore extra. Doar l-a ascultat cu drag pe taica'su au mesterit ei la un telescop vechi, l-au probat impreuna si asa au inceput intrebarile. Acum la 5 ani jumate are citeva carti serioase pe tema.Acum merge la innot ca trebe, stam pe o insula
si suntem des pe mare dar mai ales ca ii si place, mai merge uneori la fotbal dar cred ca o sa-l abandonam, nu-i de el. Adica ok sa bata mingea in curte e alta dar acolo in mod organizat e alta treaba. Asa cum si budo(o combinatia asiatica de judo, karate si nu mai stiu ce) e demult probat si abandonat. Recunosc vina mea. Eu m-am lasat influentata de ce am citit, auzit de la prietenii nostri care au copii acolo ca nush ce metoda exceptionala de concentrare si eliberare psihica si alte bazaconii ar fi. Vina mea. De multe ori ceva acolo inauntru meu imi zicea ca parca as duce copilul asta de colo colo numai ca sa stea departe de noi, parintii.De asta mi se pare ideal ce faceti voi, hobby de familie impreuna.Cu Nadja merg o data pe sapt la o sala de gimnastica, unde copiii se catara, fac tumbe, merg pe birne mici, se agata de inele, bine activitati la nivelul de copilasi se intelege. Merg acolo pentru ca trebuie sa patricipe si unul din parinti, il iau si pe Aldo si ne facem de cap toti trei. In rest in natura, mergem pe plaja in plimbari lungi indiferent de vreme, descoperim noi drumuri printre dune, cu papa cu barca pe mare, acolo invata atitea lucruri noi si interesante si recunosc cu toata sinceritatea ca activitatile impreuna facute din toata inima, nu hai sa desenem ca asa trebuie, ori hai sa citim englezeste ca ma rog nu am eu chef dar trebuie, is marea investitie in copii nostri. Alea-s adevarata baza. Edit: si categoric pe al treilea nu vreau sa-l cresc saracul numai prin masina! Pacat ca a trebuit sa probez pe Aldo atitea ca sa ma relaxez si sa fiu o mama sa nu zic normala ci asa cum simt si cum imi spune instinctul si aici ma refer la faptul ca am ignorat cind il duceam la 5 activitati pe saptamina beculetul ala rosu aprins. Eu chiar credeam ca fac bine ca de asa ceva are el nevoie. Aiurea.Vikinga 4+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
sinzi_ana spune:
Eu nu imi tratez copilul ca pe un adult...dar il tratez ca pe un egal...
Adica mi se pare normal sa merg pe permisa: "ce tie nu iti place, altuia nu-i face", si de asta incerc sa il implic in toate deciziile si sa nu imi impun pe cat ma tin balamalele (ca sunt o fire impulsiva si cu tendinte "pushy
") ideiile si adevarurile mele...
Si asta o pot face doar prin diversificare...
Cu cat mai mult diversifici, cu atat mai mult e copilul capabil sa isi aleaga propriia cale, sa stie ce vrea, ce ii place, si ce il reprezinta DOAR pe el ca persoana!!!!
De exemplu, daca Conchita (ca exemplu) ar da copilul doar la dans de la 2 ani pana la varsta adolescentei ( sa spunem) ignorand alte activitati sau incercand prea putin, atunci cu siguranta ca va fi o buna dansatoare...dar nu vei putea stii ca nu ar fi pasionat-o mai mult echitatia si nu ar fi fost mai fericita calarind...
Mie imi plac copiii, ca sunt atat de naturali si atat de rezistenti incat supravietuiesc si indura cu ferocitate "torturile" parintilor...ba chiar mai mult ii si iubesc. Macar pentru atata lucru si tot trebuie sa ii "induram" si noi cu toate partile personalitatii lor si sa le deschidem un orizont cat mai larg, din care sa poata alege ei exact ceea ce li se potriveste...si nu ceea ce ni se potriveste noua, ca parinti egoisti...
Si cum ai putea sa ii deschizi orizontul daca il tii 2 ore la tv in fata programelor educative, apoi ii arati cartonase cu litere si sunete, apoi il lasi sa se joace cu mini-laptopul care il invata numere si litere, il duci de la inot la karate, de la karate la dans, de la dans la meditatiile de mandarina...si cand ajungi acasa, inainte de culcare il pui sa faca o pagina de liniute si cerculete????
Ce ciudat...ca de cele mai multe ori...copiii sunt auto-didacti si nu au nevoie de nici un program educativ pe computer sa invete sa citeasca...ci doar de cineva aproape care sa le arate si sa le raspunda la intrebari...
Si mai ciudat...copiii sunt atleti...si nu au nevoie de profesori de dans sau de fotbal...ci doar de cineva aproape care sa le arate cum se face o pirueta si cum se suteaza o mingie...
Iar cel mai ciudat este, ca toti copiii stiu ce vor din prima clipa...problema este a noastra, ca parinti, ca nu stim sa le respectam dorintele...
Eu recunosc, ca am facut multe greseli, si am fost si inca poate sunt influentabila de tot ce aud/vad in jur...si da...as vrea, ca orice cioara, sa am un copil bun in toate...
Este foarte greu sa stai deoparte si sa il lasi pe el sa faca ceea ce VREA EL!!!! Sa il lasi sa se bucure de orice si desi iti doresti doar sa fie fericit asa cum este el sa stai deoparte atunci cand calea pe care o vrea el nu e ceea pe care o visezi tu pentru copil...
Din fericire, am un copil foarte decis in ceea ce il priveste si imi primesc bobarnacul peste nas de fiecare data cand vreau sa fortez nota...
Sinzi , Radu si David 
psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">
AB spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui philip aoleu, AB, deci asta ma asteapta pe mine acum cu bebe venind, momente de-astea de gelozie de-l voi inscrie pe Philip la toate activitatile extrascolare pe care le pot gasi? sa mai zic ca am luat decizia sa-l tin acasa vara asta, tocmai pt ca nu voiam sa se simta neindreptatit ca eu stau acasa cu bebe si pe el il duc la gradi...'oi fi facut rau? |
Poate ai noroc
Nu toti sunt asa. Dar ceva timp de facut numai cu Philip ceva si lasat bebele cu tati trebuie sa planfici. Neaparat Afurisita abia dupa saptamani in care o sunam zilnic si veneam wkd de wkd s-o hotarat sa zica ca-i e dor...pana atunci parca eram mobila.
Si io nu-s geloasa :)Vik wow
o vikinga sau un viking? Sa fie intr-un ceas bun si voi sanatosi si fericiti ! Si la cat mai multe plimbari pe plaja.
nelia spune:
Si eu sint de acord cu Sinziana si cu alte mamici pe aici: nu trebuie fortat, dar trebuie sa-ai arati ca exista multe activitati placute cu care sa-si umple timpul liber. Pe vremea noastra era altfel, nu erau atitea tentatii tehnice ca in ziua de astazi si atunci... bateam mingea pe maidan. Si ce frumos am copilarit! Agata a facut de toate, de mica. La doi ani am dus-o la piscina, cu alti bebelusi, ii placea la nebunie. Apoi a venit rindul gimnasticii, si asta i-a placut. Apoi a venit vremea patinajului, e multa iarna aici, ii trebuie o ocupatie... si s-a intimplat sa-i placa si asta. La virste mici nu a facut decit sport, sa stiti ca dezvolta bine trupul si mintea in acelasi timp, disciplineaza, organizeaza... Si ii ramine suficient timp de joaca libera, avea maxim trei ore pe saptamina, in rest se juca... Dar asta pentru ca nu m-am axat pe performanta, ci doar pe placere, utilitate... Nu i-a placut, am renuntat... I-a placut si dansul, am dat-o si acolo...
La 6 ani stia sa patineze, sa inoate, sa danseze, gimnastica a ajutat-o sa fie flexibila... Apoi au inceput lectiile, nu mai e timp atit de mult, la multe nu mergem decit la orele libere, ca sa ne relaxam si sa ne simtim bine... Dar a ales un sport pe care vrea sa-l faca si care imbina multe alte activitati facute: patinajul! Acum sa vreau eu, nu renunta ea. TOt nu-l va face de performanta, dar il va face cit va dor la nivel competitiv... pentru ca asa vrea ea. Si la scoala a inceput si un pic de pian, va continua cu alte instrumente, face si un sport de autoaparare... ca ii place si vrem sa o stim in siguranta... Si tot are timp de joaca, chiar mult!
Tudora nu e asa, dar a inceput si ea dupa trei ani cu un pic de patinaj, cu un pic de gimnastica, mai mergem si pe la piscina... doar asa, pentru dezvoltarea corpului si a mintii... Nu fortam, face cite 45 de minute, nu e chiar atit de rau, si oricum totul e joaca la virste mici, nu e nimic facut serios... daca nu e performanta cea vizata.
Si fac asta pentru ca eu cred ca au nevoie, dar nu sint de acord sa se forteze copilul. In acelasi timp, nu pot fi nici de acord sa-l lasi sa faca doar ce vrea el, de la o virsta (poate 4) trebie invatat ce si cum...
ML spune:
Conchita, nu stiu cat timp ai tu pentru citit... In urma cu doi ani, am dat la biblioteca peste o carte. Se numeste "The power of play", autor David Elkind (psiholog, profesor emerit, etc. etc...). O poti da si sotului, neamurilor, vecinilor s-o citeasca 
. Spor la joaca!
Rezumat:
http://books.google.com/books?id=7pgXwP-quKsC&dq=the+power+of+play&source=gbs_summary_s&cad=0
Cartea (nu stiu daca sunt fragmente sau este completa):
http://books.google.com/books?id=7pgXwP-quKsC&pg=PP1&dq=the+power+of+play#PPP1,M1
P.S. M-au uns la suflet mesajele tale .
Take joy! (poze)
conchita spune:
Vikinga, wow, ce veste minunata, iti doresc din toata inima sarcina usoara si bebelic sanatos si la fel de frumos ca aldo si nadja!
ML, pe link e toata cartea, adevarul e ca venisem sa va citesc si am ramas pierduta-n spatiu citindu-l pe elkind. multumesc mult.
ruxij, dar este cum spun AB si avmaria, trebuie pastrata o balanta mereu, considerat copilul un egal in drepturi cum spune sanziana si stimulat, desigur, aratandu-i cat de minunata e lumea si ce posibilitati frumoase iti ofera viata, asa cum spun ciuf si nelia. eu nu am sustinut nici un moment extrema neimplicarii parintilor sau zero activitati. si eu tot contra extremelor ma pronunt aici, in primul rand contra mea, ca mi s-a parut ca am luat-o usor pe panta aceea. plus, la varste diferite, discutii diferite. sunt total de acord ca un copil interesat in pasiuni extra-scolare are, statistic si demonstrat, mai putine sanse sa devina drogatic sau s-o ia razna la adolescenta. nu sunt eu cea care sa sustina vreodata ca educatia parinteasca nu e importanta, ba e cea mai importanta. si in felul asta iti dau dreptate si tie, Ingrid, eu nu contest principiul, ci doar meditez la cum se aplica.
avmaria, da, e americanesc costumul, dar trebuie doua perechi de pantofi pentru ca sunt doua parti - una e www.dancewearsolutions.com/dance_shoes/tap/viewall.aspx?utm_source=yahoo&utm_medium=cpc&utm_campaign=Dance%20Shoes%20by%20Discipline&utm_term=tap%20dancing%20shoes" target="_blank">tap dance si alta e balet. btw de ce zici tu cu ramasul in urma, da, ai dreptate, asa suntem. cand copilul nu-l ajunge in performanta pe cel al vecinului, o bagam pe-aia cu fiecare are ritmul sau, dar de ingrijorat tot ne ingrijoram. nu ai scris un roman, te-am citit cu placere si cu mare interes.
apoi, n-as vrea sa se inteleaga ca dispretuiesc parintii care-si duc copiii la enspe activitati, incat nu mai au timp liber pentru nimic neplanificat. cred cu tot sufletul ca acesti parinti sunt foarte preocupati de copiii lor si asa cred ei ca le ofera tot ce-i mai bun. nici o secunda nu-mi imaginez ca parintii acestia trimit copiii la tot felul de clase din indiferenta sau ca sa scape de ei. nu. eu cred ca sunt doar victimele trendului curent in educatie si a presiunii media (castravetele meu:)). pentru ca, nu-i asa, activitatile astea cer un efort mult mai mare din partea parintilor decat imi ia mie sa ma joc in noroi cu sonia. adica, ma gandesc asa, copilul sta la scoala dimineata, apoi la after-school, merge la activitati extra inca vreo ora-doua, ajunge acasa pe la 7, mama face cina, cina la 8, urmeaza ce? televizor o ora-doua sa se relaxeze toata familia si aia e. si cand are copchilu 16 ani si nu comunica deloc cu parintii, adica mai e vreo indoiala de ce? ca doar te-am trimis la soccer si la tenis si la sah si tu asa imi rasplatesti sacrificiul? pur si simplu cred ca suntem prea prinsi in viteza mileniului astuia si fara sa vrem transferam stresul si asupra copiiilor, pentru ca nu stam putin pe ganduri sa ne limpezim creierul si sa decidem: ce conteaza mai mult pentru familia mea?
Ingrid S spune:
Ultimul paragraf din ceea ce ai scris tu Conchita e perfect, cu un amendament, eu dispretuiesc parintii care isi suprapun neimplinirile si trendul concurential peste dorintele copilului, am exemple si inca multe, apropo, sti ce rau m-am simtit sa-mi zica nepoata: " eu o invidiez pe Diana (fiica-mea) ca poate sa stea acasa, eu vin de la scoala, imi fac lectiile si plec la karate, inot etc"...ei, nu mi-a picat bine deloc. Sa ne intrebam pe noi intai daca ne-ar place sa fim mereu plecati si mereu pe fuga dupa ce venim de la servici, nu vad de ce un copil e scutit de oboseala si tarat peste tot.
Asa cum am mentionat, important e sa vezi ce ii place, nu sunt impotriva activitatilor, dar cu masura. Daca al meu copil vrea la desen sau muzica sau orice altceva, ii ofer, ca potential am, har Domnului, dar nu fortat.
Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
buli spune:
mai, dar copiii vostri nu cer joaca?
adica, asa ... la modul explicit.
al meu imi spune clar:
"azi nu m-am jucat deloc" sau
"sint nervos pentru ca azi nu te-ai jucat deloc cu mine" sau
"imi place de tine ca ma iubesti si ma adormi, iar de tata imi place pentru ca se joaca cu mine" sau
"hai sa chemam niste prieteni la noi sa ne jucam"
si nu imi spune toate astea acu, de cind e mai mare. se exprima explicit in felul asta cam de pe la 3 ani jumate.
am vrut sa-l ducem la sah simabata dimineata. si mi-a zis ca el prefera sa iasa cu bicicleta sa se intilneasca cu prietenii. asa ca il lasam si prestam sah eu, tat-su sau la gradi.
si chiar am observat ca daca nu-si face "norma" de joaca e prost dispus si uricios.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
blackpanterro spune:
Conchita, exemplul cu innotul era doar un exemplu...
Tot nu pot sa inteleg unde e problema? Inteleg mesajul initial dar nu inteleg frustrarea pt ca NIMENI nu te obliga sa faci activitati.Ok,asa e sistemul si te poti simti "atacat(a)" de toate astea dar tot nu trebuie sa accepti sa faci activitati daca nu vrei.
Daca fetita vrea sa danseze si nu iti convine regimul programat atunci nu mergeti si las-o sa danseze acasa, cand vrea, cum vrea si pe ce muzica vrea.
Faptul ca activitatile exista e bine pt cei care doresc sa le faca. Si pe langa parinti si copiii pot dori sa faca ceva, nu cred ca e mereu impus.Mai ales daca au prieteni care fac baschet sau tennis sau te miri ce, pot dori si ei sa faca la fel ca sa fie parte din club.Nu cred ca toti parintii sunt buni la toate ca sa nu trebuiasca sa trimita copiii la diferite activitati pt a invata diferite lucruri.
Eu nu as putea sa joc cu Aidan fotbal, nu ma pricep nici la joc, nici la reguli, ce ar invata de la mine la capitolul asta? Asa ca am ales sa il inscriu la club aici in oras si vom vedea daca ii va placea sau nu. Daca da, super, daca nu, la fel!Macar am incercat!
Parintii mei, mi-au reprosat mereu ca nu am nici un talent dar ei niciodata nu m-au inscris la nimic! Eu nu voi face aceeasi greseala, macar am sa incerc, am sa ii prezint lui Aidan ce poate sa faca. Daca nu va vrea sa faca nimic eu voi fi cu sufletul impacat ca am incercat.
Adriana si Aidan - 3 ani
A ticket to hell has never been funnier
"Friendship is like peeing in your pants, everyone can see it but only you can feel its true warmth."