Copilul utopic

Donia spune:

Exact, asta e un punct de vedere foarte bun si interesant! Sa ii lasi copilului intr-adevar puterea sa aleaga.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

AB spune:

Nu are finante asa direct mey e si un pic cam mica inca .
E fain ce zici tu. In general muncim impreuna si decidem impreuna cu ei cum sa ne distram.
Dar mofturile mofturi scumpicele vin cumva in topul lucrurilor placute. Antitetic sunt un numar de lucruri care nu intra in topul petrecutului de timp dar sunt necesare. Daca vrei un moft mai mare din banii comuni, arata ca si la neplacute esti primul nu doar la distractie. Intr-o relatie de famile ceri, dar si dai.
Ce-i al fiecaruia e al fiecaruia. A strange dupa tine si a invata nu-i negociabil. Si eu gatesc, merg la serviciu... nenegociabil. Asta-i treaba. De fapt si devreme la scoala la Montessori unde este ... se facea la fel: luau jucaria, activitatea si o strangeau si o puneau la loc.

In mod cert nu-s tipica, dar eu am trecut si prin faza in care banii erau numarati. Cam orice cerea in plus fata de minim nu aveam din salariul de baza. Cum ii obtineam? Munceam in plus, nu? Bun faceam ore suplimentare si cand ajungeam acasa si vedeam cata munca ma asteapta inca... eram terminata. Dar copii erau mici asa ca strangeam si gata.

Dar daca nu erau mici de tot, ci fatuca era cam ca acum? Cum mi-ar fi picat sa nu fiu ajutata, dar sa ascult mereu un sir de dorinte "la moda"? Si cat timp relatia aceea deschisa parinte copil s-ar fi pastrat fara ranchiuna pe care o vezi adesea la parintii de adolescenti... "am facut atatea pentru el si n-a apreciat"
Asa ca eu mi-am luat lectia banilor putini. Pentru ce le umple capul si mintea dau oricat, pentru mofturi... au un cadou mare pe care si-l pot alege si-n rest daca vor "muncesc" pentru ele. Voia iPhone la scoala ca doar au trei sferturi din clasa si la varsta ei este exagerat. N-am spus nu. Am spus ca pot contribui cat pentru un telefon normal si am impartit in munca necalificata cam cat i-ar lua restul. Si s-a gandit ca nu merita dupa ce m-a intrebat daca oferta ramane in picioare si pentru mai tarziu.

Dupa mine banii pot veni si pleca si nu-i chiar asa rau sa stii ca unele lucruri nu merita efortul.

conchita spune:

Donia, nu jur pe rosu, tocmai, doar predic, ca de facut nu fac, si la mine e casa plina. dar sper sa gasesc calea aia buna in capul meu ametit de dileme si teorii...

AB spune:

Donia nu-i rau ce zici tu, dar e asa "hei-rup". Eu cred ca educatia se face cu lucrurile marunte de zi de zi. Ce zici il invata sa fie generos si cam atat. Si nu e prea realist. Sa strang gunoiul din Fargaras. Pai noi avem doua saptamani pe an vacanta ... Sa zicem ca o petrecem asa desi nu stiu ce vina avem noi adultii. Nu fac in doua saptamani educatia pe care n-am facut-o un an.

Un copil poate alege... dar dupa ce gusta din fiecare in mod egal. Cand nu stie inca bine citi Nintendo e facil -si arata farmecele la maxim si cartea nu-i inca pasionanta. Cand va citi fluent carti bune ii voi cumpara orice gadget de jocuri pentru ca le va putea aprecia complet pe amandoua. Nu-s contra ideii de a le avea vreodata, ci contra ideii de a le avea facil la o varsta cand nu e fair game.

sinzi_ana spune:

ABurel, vezi cu fetele e diferit...cred ca genetic sunt mai "materialiste" si au nevoie de mai multe...observa altfel decat baietii ce are cutare si cutare...
David nici nu stie ce e IPod...hihi...chiar sunt surprinsa ca e un copil modest care nu cere...asa-i felu lui...nu cred ca are vre-o legatura cu educatia neaparat...(eu am o problema in a spune "nu" mai ales lui)...
Strange dupa el ca asa a invatat la scoala...desi acasa mai putin si mai rar...dar eu ii permit...nu-s de ce...ca asa e firea mea...sunt f grabita mereu, si nu am niciodata "timp" sa astept pana strange el...

Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

Donia spune:

Pai n-au nici o vina adultii, ai dreptate.
Insa eu ziceam de familiile alea milionare, unde parintii nu au un servici ca tine si ca mine (ma rog, eu tot astept sa se intample cat de curand) si e posibil ca macar unul dintre ei sa aiba concediu mai mult de 2 sapt/an. Si unde spuneai tu ca exista riscul sa oferi prea multe, iar copiii sa nu mai aprecieze nimic altceva din viata, sau ca vor simti ca toate vin prea usor.
Eu spuneam ca acolo ar fi totusi posibil sa reusesti sa le arati ca viata inseamna si altceva decat a cumpara ultimul gadget. Daca un copil milionar nu trebuie sa stranga gunoiul dupa el, i se poate arata urmatorul gunoi care asteapta sa fie strans, am dat exemplu gunoiului din munti.
Daca un copil bogat nu trebuie sa isi gateasca, poate sa invete sa gaseasca satisfactie din a se oferi voluntar ca bucatar la un adapost pentru homeless.
Noi ii invatam pe ai nostri tot lucrurile astea, dar la o scara mai mica, la scara la care traim noi. Noi nu avem timp si posibilitatea sa strangem gunoiul in Fagaras, dar putem sa strangem gunoiul din casa noastra, din curtea scolii, gunoiul ramas la picnic.
Ma rog, nu de gunoiul planetei vreau eu sa vorbesc, ci de faptul ca toti putem sa ne invatam copiii sa fie responsabili pentru ceea ce se petrece in jurul lor, dupa posibilitati, pe orice treapta a scarii sociale ne-am afla.
Si ca asta n-are de-a face cu ceea ce le cumparam sau cu lucrurile cu care ii rasfatam. La urma urmei, pot sa aiba camera plina de nintendo si sa ofere 90% din ele prietenilor, sau pot sa tanjeasca cu ochii in vitrina si sa fie atat de concentrati pe nevoia lor de a avea jucaria aia, incat sa nu mai aiba pic de empatie pentru semenii lor. Tot extreme, dar posibile, nu?

Da, cum spunea si conchita, speram sa gasim calea cea buna... ca de dileme sunt si eu plina, nici vorba sa le fi rezolvat.
Da-mi pare tare buna discutia asta, unele lucruri se clatina, altele se mai lamuresc...

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

conchita spune:

aveti o imagine gresita despre copiii de milionari, zisei io care cunosc ceva exemplare. nu-s lenesi deloc si nu le vin toate pe tava, dimpotriva, sunt mai aprigi parintii cu ei decat sunt eu cu sonia, ca sa ma dau ca exemplu de clasa de mijloc. sau prietenele mele din aceeasi "clasa sociala". eu am casa plina de minunatii pentru sonia, dar nepotii mei cred ca nici 10 la suta...si sunt premianti, deosebit de manierati, foarte inocenti comparat cu media la varsta lor, inoata, schiaza, patineaza, canta la cateva instrumente, citesc mult, calatoresc mult, ce mai, copilaria ideala.:-))

sanzi, sonia a invatat sa stranga dupa ea de la mine, in sensul ca am lasat-o sa ma imite facand una-alta, nu am descurajat-o. nici nu i-am aratat cum, n-am sfatuit-o deloc, nu am fortat-o. se dezbraca si-si duce hainele direct la masina de spalat, isi duce farfurioara la bucatarie cand termina, idem cana de lapte, arunca servetul in masina de spalat, arunca gunoiul la cosh, aduna jucariile seara, hraneste pestii cu religiozitate, uda florile, curata cu un prosopel masa dupa ce mananca, ia aspiratorul mic si vine dupa mine cand dau cu aspiratorul, ba chiar as putea spune ca pune si masa, mai stangaci asa, dar stie cum, chiar daca nu-i reuseste, gatim impreuna la propriu, adica nu ea cu jucariile, si io cu tigaile...niciodata nu i-am cerut sa faca nimic. stii de ce o las? pentru ca io la 18 ani nici ceai nu stiam sa fac. pentru ca mama ma dadea afara din bucatarie ca se grabeste si nu avea rabdare cu mine. si cand am plecat de-acasa sa-mi fac rostul in lume, m-am trezit ca nush sa supravietuiesc in aspectele esentiale: facut mancare si cumparaturi, nu stiam absolut nimic.

speed spune:

conchita,exact la fel am fost si eu, mama nu m-a pus la nici o treaba prin casa (bine, mai stergeam praful,imi faceam ordine in camera, mai fierbeam un ou) dar dupa ce am plecat de acasa, tot la 17-18 ani, am invatat extrem de repede sa ma descurc. oi fi ars mincarea de vreo 3 ori, oi fi fiert orezul de vreo 2 ori pina la o masa gelatinoasa, oi fi cummparat rosii fleoscaite de vreo 2 ori dar nu mi s-a parut rocket science (si nici nu este) si nici nu mi-a parut rau ca n-am fost instruita mai temeinic...
ca urmare nici eu nu trasez sarcini fetitei mele...ea ma ajuta din propria-i initiativa, mereu se ofera sa faca una sau alta ca sa termin eu mai repede treaba si sa putem sa ne jucam impreuna...si asa, mai mult decit sa-si faca ordine in camera (doar ordine,ca de aspirat si spalat podele eu ma ocup), sa-si sorteze hainutele curate sau sa arunce (la propriu ) vasele si paharele in chiuveta nu o las. cred ca la virsta ei e de ajuns. nu stiu daca gresesc sau nu, la noi asta functioneaza bine, chiar si invatatoarea si educatoarele de la after school imi spun mereu ce atenta si saritoare e. imi pare bine ca tot ceea ce face face din placere, din dorinta de a ajuta si nu din datorie sau conditionata de banii de buzunar. mie nici prin cap nu-mi trece sa-i ofer bani de buzunar pentru ajutor casnic. de fapt inca nici nu are bani de buzunar... are doar niste banuti ce i-a strins de ani de zile de la zina maseluta sau mai stiu eu ce ocazii...
despre cumparatul lucrurilor ce sa zic... eu sunt aia care cumpara una si alta chiar daca micuta nu cere...ea a cerut de la mos craciun o coarda iar eu am sugerat sa punem pe lista si un wii... sunt extrem de incintata de wii, mai ales ca se joaca si daddy si tragem niste partide de tenis si golf toti trei aproape in fiecare seara...altfel greu de prins daddy la joc...numai si pentru asta imi pare bine ca l-am luat. nintendo ds a primit acum 2 ani de craciun si am primit si eu unul si ne trimitem mereu mesaje una alteia dintr-o camera in alta, uite asa mai exersam si scrisul sub forma de joc...imi place si mie,ii place si ei,nu-mi pare rau ca le-am luat mai ales ca nu sta tot timpul jucindu-se doar cu nintendo.
cred ca daca iei ceva ce se potriveste copilului tau si tie nu inseamna ca ai devenit robul societatii de consum. la fel cum i-am luat biciclete si trotinete fiindca ii plac la nebunie la fel am luat si wii fiindca avem "great fun" toata familia in nenumaratele zile ploioase. nu are mp3, ipod sau iphone, kiddie laptop sau mai stiu eu ce fiindca nu are nici un interes in ele, chiar daca multe din prietenele ei au.
acuma on topic nu cred ca au vreun sens lectiile de dans la 2 ani...

AB spune:

Cred ca tu gresesti enorm. Cand parintii sunt bogati primul lucru care lipseste este timpul. Poate sotiile lor sa renunte la munca si sa stea cu copiii ... Desi multe descopera saloanele de frumusete si serile de gala. In fine nu suntem noi milionari, dar suntem la limita la care se castiga suficient, nu mai e timp si se pierd repere intr-o zona in care multi parinti recupereaza afectiunea copiilor cu cadouri exagerate. Iar printre colegii copiilor mei sunt si copii de milionari.
Si conteaza ce exemplu ai tu acasa, dar cand mergi la playdate-uri si mai vezi si alte case lucruli se mai schimba.

ruxij spune:

Cred ca depinde in ce fel de cerc se invarte copilul. Am impresia ca cc colegii copiilor Andreei sunt din familii bogate, mult mai bogate decat mine sau decat Donia sau Sanzi si atunci si gadgeturile pe care le pot vedea la "toti copiii" sunt mai multe si mai inutile/exagerate.

La noi, orasel de oameni cu studii (am iesit printre primele locuri din America la nivel de educatie), cu bani suficienti, dar nu exagerati, in jur de 100K/an/household (sau mai mult, dar nu mult mai mult de 200K), copiii au toti Nintendo DS, dar nu au iPhone, iPod si 1000 de alte chestii. Nu au nici celulare simple inainte de middle school. Deci cred ca pericolul de a exagera cu chestiile materiale pt. ca au altii este ceva mai mic. Are si fi-miu Nintendo DS Lite, dar nu are Wii si nu prea a cerut. Dc isi doreste ceva fff mult, i-as lua, dc. inteleg justificarea si intr-adevar, dc toti au, ii iau si eu, dar am grija sa nu ii iau niciodata prima, ci mai la coada. Imi tot cere celular si ii zic ca n-are nimeni, cu cine vrei sa vorbesti?