Copilul utopic

Donia spune:

Simt cumva ca s-a mutat discutia catre ce sa Nu faci, sau ce sa ii refuzi copilului, in ideea de a scoate om din el , in loc de a discuta despre ce sa faci, ce sa ii oferi.
Sigur ca daca ii iei ultima jucarie care iti promite un copil fericit si te bazezi doar pe acea jucarie, e posibil sa ai parte de o surpriza neplacuta. Dar nici reversul nu mi se pare in regula, adica sa ii refuzi o jucarie de teama ca vei avea un copil nefericit.

Exemplu concret. Fetitei mele i-am cumparat un nintendo acum cateva zile cand a implinit 8 ani. Motivele: ea isi dorea foarte mult, copiii prietenilor de familie aveau, colegii ei aveau, plus ca si eu cam trageam in secret speranta sa ma joc cu el (ceea ce se si intampla ).
Primul motiv: daca ea isi doreste foarte mult, daca eu imi permit, daca este potrivit ca varsta si daca nu ii dauneaza sanatatii, de ce sa refuz? Doar pentru a avea satisfactia ca am avut ultimul cuvant? Doar ca sa vad ca ea se apleaca in fata refuzului meu? Doar ca sa o obinuiesc cu frustarea? Cu greutatile vietii? Sa invete ca nu toata lumea ii va spune Da? Ei bine, mie, parintelui, imi sta in putere sa ii spun Da, si atunci de ce sa n-o fac? (Oricum, nu pot sa spun Da la tot ce isi doreste (sau imi doresc eu pentru ea), dar dintotdeauna am discutat despre faptul ca unele lucruri putem sa ni le permitem, pe altele nu, pentru unele trebuie sa facem sacrificii, sau sa economisim mai mult timp.)
In plus am dorit ca ea sa nu se simta exclusa atunci cand altii se joaca sau vorbesc despre nintendo. Ma scuzati, dar in lumea copiilor un nintendo e ceva atat de obisnuit (cel putin in zona noastra) incat sa o lipsesc de el ar fi ca si cum m-as lipsi eu de calculator.
Un motiv pentru care nintendo nu ma sperie, e ca nici sa vrea nu ar avea timp sa se joace cu el de dimineata pana seara. Pe langa scoala, merge la lectii de dansuri, la gimnastica, mergem la parc de cate ori avem ocazia, la play dates cu prietenele, iesim la plimbari, picnicuri, cumparaturi, ii place sa faca crafturi, deseneaza, se joaca cu plastilina, se joaca de-a scoala... si cate si mai cate... si atunci de ce mi-ar fi frica de nintendo?
In plus, ei ii place foarte mult sa citeasca, asa ca dupa vreo 15 minute cu nintendo il lasa jos si mai petrece vreo ora citind.
Mi-a mai spus ca a constatat ca unele prietene de-ale ei sunt foarte moderne, in timp ce ea e de moda veche. Ii plac foarte mult niste carti cu fetite care traiau acum 200-300 de ani, spalatul podelelor i se pare fascinant, la fel ca torsul lanii, tesutul, cusutul, crosetatul... Ceea ce pe mine ma bucura foarte mult, dar nu sunt multi copii cu preocuparile astea, nu? Si dupa parerea mea trebuie sa existe un limbaj comun intre ea si contemporanii ei, nu? Si atunci ce beneficiu i-ar mai aduce refuzul meu de a-i cumpara nintendo?

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Deus spune:

mi-a placut mesajul tau si semnatura ta Donia
Ai dreptate nu este o intrecere intre parinti si copii - cine are dreptate sau ultimul cuvant. Cred ca si aici ca in orice relatie trebuie sa ne straduim sa comunicam sa intelegem.


poze

inspiratie si putere...pentru cine crede ca nu mai poate...NEVER, NEVER, GIVE UP !
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

conchita spune:

eu vad unul si foarte important: educarea copilului ca NU TREBUIE sa se supuna turmei, anturajului, presiunii externe. ca TREBUIE sa isi gaseasca drumul in viata cu sinceritate fata de sine si sa ramana onest cu sine. ca un joc e doar un joc si e important doar atata vreme cat ii dam noi importanta. si ca singurul moment cand ceva e cu adevarat important e daca am descoperit SINGURI, din aproape in aproape si prin experimentari, ca avem nevoie de acel ceva. NU pentru ca are toata lumea.

in "lumea" mea, oamenii au case de milioane de dolari, limuzine, servitoare, concedii in strainatate, yachturi, tot felul de gadgeturi. ce ma fac daca vrea si ea? ma fac la loc verticala si o s-o manipulez sa se educe cu gandire critica si sa sorteze conform propriilor judecati de valoare ce ii trebuie si ce nu-i trebuie.

legat de "ne permitem, deci de ce nu?", un exemplu: cumnata-mea e milionara, dar copiii ei isi castiga singuri banii de buzunar si economisesc pentru jucariile mai scumpe. nu le primesc de-a gata.
da, a primi de-a gata orice, oricand, indiferent din ce motiv (ca are si copilul vecinului) este o non-valoare. parerea mea.

parere pe care nu o respect deocamdata, doar planuiesc sa, ca sunt slaba si i-as cumpara tot universul.

corinadana spune:

Pustoiaca mea a castigat primul loc intre 350 de copii intr un concurs academic, puteam eu sa i zic NU la ce mi a cerut?! Si cererea a fost de bun simt ca asa a fost crescuta.


Si sa am milioane??? i as cumpara ORICE. Merita!

Cati ani au nepotii care si castiga singuri banutul?

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

AB spune:

Donia si eu poate i-as cumpara, daca mi-ar cere-o expres. Dar ceva gen Wii, Nintendo nu-i cumpar eu din proprie initiativa si nici ca premiu. Pentru o parte din ineptii duce sticlele reciclabile sau pune hartie in pachete in fata driveway-ului. La altele gen tv e NU si gata. Are DVD-uri, dar nu si un tembelizor cu ce s-o nimeri.

Cred ca intrebarea nu era cum rezisti tu la dorintele lui, ci cum rezisti tu la ofertele de tot felul care incearca sa te convinga ca un copil e asa si pe dincolo si ca fara produsul lor l-ai ratat pe Einstein in familie.

Corina stii care-i necazul cu cei cu bani? Ca brusc le ai pe toate foarte usor. Si copilul nu te ajuta la curatenie, ca nu mai faci tu, nu mai uda gradina ca ai sistem automat, nu mai planteaza flori ca o face landscaper-ul mult mai frumos ... in schimb tu-i umpli mintea cu ce-si doreste si atat. Asa ca daca nu ai multi bani e ok sa-i iei ce-ti cere daca merita academic, daca ai prea multi si merita academic ... ii iei o parte din mofturi si pentru altele mai face si "munca de jos". Altfel ajungi la iPhone la K si unde sfarsesti exact? Ca de obicei e Lexus-ul la 18 ani si apoi extravagantele de colegiu si la un moment dat multi descopera ca sa faci si ce vrea angajatorul, profesorul e prea greu... mai bine esti intretinut cu burta la soare. Asta-i asa in extrem, dar si la scara medie reteta esecului parental e tot cam aceea.

Donia spune:

Hai mai conchita ca ma faci sa plang
Chiar juri pe rosu ca o sa-ti ceara Sonia nintendo, iar tu o sa-i spui "Nu, draga mamii, desi au toti colegii tai tu nu vei avea, o sa-ti refuz o placere acum, dar in viitor imi vei multumi"?
Imi aduce putin a "Unde da mama creste"... te rooooog, cumpara-i nintendoooooo

Mai era un film romanesc mai demult cu un tip care se autoflagela si in tot timpul asta spunea "Mantuire prin suferinta, mantuire prin suferinta, mantuire prin suferinta..." - dar mantuire prin dragoste nu se poate???


Da, daca ii cumperi pentru ca are si copilul vecinului este o non-valoare, dar nu mai e aceeasi situatie daca ii cumperi pentru ca al tau isi doreste. Pentru ca al tau nu vrea un joc pentru ca are si vecinul, ci vrea jocul ala ca sa se joace cu el, ca sa nu mai stea la mila vecinului sau sa nu se uite ca la felul sapte cand alti copii vorbesc entuziasmati despre jocul ala.
Tu ii arati ca daca e important pentru ea, devine important si pentru tine si iti promit eu ca vei avea parte de reciprocitate, asta va fi un comportament pe care il va copia, spre bucuria celor care o inconjoara. Isi va aduce aminte ca a primit neconditionat si va oferi si ea la randul ei.
Si avand copil mai mare vad ca nu refuzul de a-i face pe plac o educa, ci oferirea multor altor lucuri, si nu de alea materiale vorbesc eu aici. Ci de faptul ca petrecem o ora impreuna cosand si povestind amintiri din copilarie, faptul ca o ascult atunci cand imi povesteste despre relatiile ei cu egalii ei, parerile pe care le schimbam despre o carte pe care o citim amandoua sau un film pe care il vedem impreuna, scrisorelele pe care ni le lasam pe noptiera, faptul ca ii cer parerea si sfatul in anumite situatii, respectul pe care i-l arat... Nu am cum sa o stric daca ii cumpar zece nintendo, pentru ca deja construiesc mult si solid in alta directie.

Intelegi ce incerc eu sa spun aici? Ca nu ceea ce refuzi educa, ci ceea ce oferi, nu ceea ce negi, ci ceea ce dai, nu suferinta, ci dragostea... ca sa ma leg iar de exemplul din filmul ala romanesc... stie cineva ce film era?

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Donia spune:

Uite asta mi se pare o capcana si eu ma feresc de ea. Nu vreau sa ajungem sa conditionam anumite lucruri in familie.
Fetita m-a convins sa ii dau bani de buzunar... cam devreme, recunosc, dar e un negociator pe cinste! (Si eu, ca am negociat o suma micuta si ea a fost multumita )
Insa nu i-am spus ca ii dau banii in schimbul unor servicii. Nici nu ii cumpar ceva conditionat. Am mai spus, daca isi doreste mult si e potrivit si imi permit, ii cumpar.*
Dar pe de alta parte regula e ca atunci cand muncim, muncim ca o familie. Punem toti osul la treaba, din dragoste si respect. Uneori fetita munceste cu mai mult entuziasm, alteori cu mai putin... ca si mine, recunosc, si am recunoscut si in fata ei. Insa stim cu totii de acum ca anumite lucruri trebuie sa le facem, avem sau nu chef.
Noi preferam modelul asta... ca la cat de bun negociator e, s-ar putea sa nu-mi mai ajunga banii ca s-o conving sa isi puna farfuria in chiuveta dupa ce mananca

*Desigur ca am si refuzat-o... dar nu din principiu, ci pentru ca nu am avut bani sau pentru ca poate mai avea deja trei jucarii asemanatoare. I-am cumparat o data un leganut de papusi pe care n-aveam nici un chef sa i-l iau, dar isi dorea atat de mult... pana la urma i l-am luat, ca era atat de important pentru ea. S-a jucat cu leganutul vreo ora si de atunci nu l-a mai atins. Dar a devenit un obiect bun de studiu caci acum, cand isi doreste ceva, ii cer sa se gandeasca daca si lucrul cel nou va avea aceeasi soarta ca si leganutul... si am avut surpriza sa renunte de bunavoie la anumite cumparaturi, caci a ajuns singura la concluzia ca nu are rost.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Donia spune:

Multumesc! Si mie imi place semnatura mea si pe masura ce cunosc mai multe minti minunate de copii, cu atat mai adevarata imi pare!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

sinzi_ana spune:

Eu cred ca e mai important sa ii oferi de toate (ca wii, playstation), dar sa gaseasca el alte lucruri mai interesante de facut.
Atunci da satisfactie cand pune jocul jos si ia o carte!!!
Atunci da, e un merit al copilului doar, si nu al faptului ca nu are de ales intre nintendo si o carte!!!!
Si mai important este sa inchida singur tv si sa frece podelele (ah...cand oi trai clipa aia!!!! - ma refer la sotz, ca la copil mai astept vreo douajdeani)

Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

Donia spune:

Nu, nu, nu, e gresit! Nu banii strica si nici iPhone (care habar n-am ce e ) si nici Lexus... nu ele in sine, ci absenta altor valori.
Bun, copilul nu mai smulge buruienile din gradina pentru ca are gradinar, insa daca tot ai bani de-i intorci cu lopata, iti permiti sa mergi cu familia si cu o gashca de prieteni in muntii Fagaras vreo 3 saptamani si sa faci cu sapa si lopata o poteca turistica. Sau sa sapi o fantana pentru un sat in Guatemala.
Nu mai trebuie sa iti speli vasele pentru ca le spala servitoarea, asa ca in timpul asta poti sa mergi la un spital sa hranesti bolnavii.
Nu mai dai cu aspiratorul impreuna cu copilul, pentru ca ai alta servitoare, dar poti sa mergi impreuna cu el sa strangeti gunoaiele din muntii Romaniei.

Si cei saraci si cei bogati pot sa esueze in prenting, dar la fel de bine pot sa aiba succes si unii si altii! Tot ce vad eu aici e ca nu partea materiala e importanta, ci valorile morale, spirituale.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.