Copilul utopic

sorana spune:

Cum sa n-o mai lasi la anul sa se joace???
Sunt de acord ca trebuie si sa isi faca lectiile si sa se ocupe de activitatea extra - dar trebuie sa se si joace!
Sigur ca se schimba un pic problema intrand la scoala - adica intai faci lectiile si apoi te joci - dar nu exista nu te joci deloc (dupa parerea mea).
Si la noi lenea e mare, mai ales cand e vorba de repetat la pian (sunt convinsa ca mult mai mare ca la voi ) dar eu la anul, daca nu vom face fata cu lectii + activitati extra + joaca voi renunta la activitatile extra, in nici un caz la joaca.
Cu toate asta vad copii de cls. II-a si a III-a in parc care au cel putin 2 activitati extra si fac fata la scoala + activitati si mai stau si macar 2 ore in parc ... sper sa facem si noi fata cu toate ....

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

sorana spune:

Simali - fi-mea (sub 7 ani ) vrea neaparat sa faca pian. I-am zis de cateva ori (de fapt de peste 10 ori ) sa renuntam la pian si nici nu vrea sa auda. Aproape o apucase plansul cand chiar am insistat o data sa renuntam la pian.
Faza e ca nici nu "se tine" in sensul ca nici vorba de 30 min pe zi cum ne-a zis doamna ca ar fi "minim". In mod normal nu repeta deloc, doar se duce la lectie. In mod exceptional repeta cam 10 min in cele 2 zile de dinaintea orei. Si cand repeta, putinul ala, se vede - a si pupat-o doamna ca s-a vazut ca a repetat
Eu sunt in culmea dilemei. Daca o conving sa n-o mai duc sunt convinsa ca imi va reprosa mai devreme sau mai tarziu. Daca o las asa, cum nu repeta ea, e pierdere de vreme si bani, ca nu avanseaza deloc, daca o fortez sa repete chinui copilul (si intre noi fie vorba eu stau cu ea in parc pana la 9 seara - cand sa mai repete??).
Am incercat sa ii spun chestii de genul - ori te lasi si gata, ori, daca vrei sa te duci, atunci repeti ... macar din cand in cand, dar sa vad si eu ca te apuci sa canti ceva la pian. Fi-mea zice ca repeta suficient (parerea ei) si ca vrea sa se duca, ca ii place si ca de fapt 1 ora pe saptamana cat face pian e suficient si ca ea invata sa cante Asta ca sa nu zic ca n-are neam sa stea ora aia pe scaun. Se freaca in toate partile, vrea apa, vrea la baie, pleaca de acolo ca din pusca topaind - Dar nu vrea sa renunte ... Eu chiar n-o inteleg deloc la faza asta ...

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

filofteia spune:

simali spune:

La noi aventura cu pianul (pe la 5 ani) a fost ca Vlad voia foarte mult si ma tot baraia sa mearga. Noi mergem la concerte la filarmonica si lui chiar ii place muzica. Si l-am dus la o profesoara din cartier. El voia si voia, dar tipa, dupa 2 lectii ne-a zis clar "imi pare rau, nu este inca pentru asa ceva, nu vreau sa va iu banii degeaba si sa nu aveti niciun progres". Deci pa ura si la gara.

Eu am observat ca uneori copiii carora li se indeplinesc mai toate dorintele fac asa, un fel de fixatie pe diverse lucruri. In special pe alea spre care nu-i impingi tu. De ce tu esti mai indoita, de-aia vrea copilul mai tare. Dar nu este obligatoriu ca si-a descoperit marele talent. Cam asa patesc eu cu fotbalul. De ce ma opun mai tare, de-aia e copilul mai disperat. Ca normal, e ceva nou sa nu vreau sa-i fac tote placerile.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

bird70 spune:

De ce nu lasi baiatul la fotbal? Nici eu nu sunt fan dar fiica mea face fotbal. De 2 ori pe saptamana alearga cu restul fetelor, e sport de echipa, socializeaza, e mult mai bine decat stat la calculator sau tv. E adevarat ca aici e considerat sport de fete , fotbalul australian si rugby sunt sporturi de baieti.

anca_a spune:

Conchita, mie mi se pare simplu.

Soniei ii place dansul deci o duci in continuare...cat timp ii face placere...

Si stiu ce zici tu ca dansul trebuie sa se fie spontan, din joaca si din placere, nu dupa un orar prestabilit. Dar eu nu cred ca dansand de la ora 12 cand ea si-ar fi dorit poate mai mult de la ora 2 o va influenta in asa masura incat sa-si puna amprenta negativ asupra dezvoltarii ei. Pentru ca daca nu are chef sa danseze de la ora 12, nu o va face. La fel daca ii place foarte mult, va dansa de la ora 2 fara probleme.

Stii, pana la urma asta este... traim intr-o societate in care functionam cu totii dupa program.
Adica degeaba vrea fi-miu de exemplu sa se dea cu trenuletul la 12 noaptea sau sa mearga la muzeu la 9 seara ca nu se poate...astfel ca daca isi doreste foarte tare va astepta fara probleme pana a doua zi. Daca nu, inseamna cu nu era chiar atat de important pentru el.

Eu cred in ultima vreme e la moda sa fim nitel ipocriti si sa afirmam ca lasam copilul sa faca doar ceea ce-i place. Partial adevarat, atata vreme cat asta se traduce in activitati educative si joaca constructiva in loc de lancezit cu orele in fata calculatorului.

Si mai cred ca pentru a alege ce-i place, copilul trebuie sa aiba din ce. Adica el trebuie sa stie ca pe lumea asta exista inot, calarie, sah, dans samd. Si aici nu merge intotdeauna treaba cu descoperitul din joaca...ca inotul (de ex) e improbabil sa-l descopere daca nu are acces la un bazin prin apropiere. La fel echitatia, la fel multe altele.

Eu ma gandesc ca voi proceda asa: ii voi prezenta in timp, fara stres diverse oferte si el va alege.
Fara insa a-i incarca in exces programul si fara a ma crampona de cele preferate mie. Dar mai ales fara a-l indoctrina in spiritul competitivitatii cu orice pret. Am trait pe propria-mi piele ambitia parintilor de a fi intotdeauna prima si stiu cu ce se mananca.






Somnul ratiunii naste monstri.

sorana spune:

Simali ... si tipa la care mergem noi refuza copii care nu repeta. Sunt si eu foarte in ceata pentru ca mie imi spune ca fi-mea "pare mai mare", reactioneaza ca un copil mult mai mare, prinde foarte repede. Mai zice ca pentru ea fi-mea e un fel de provocare , ca e ca un fel de razboi, ca mai castiga si ea cate o data (cate o batalie) si practic de asta ne primeste in continuare asa puturoase cum suntem .

Filofteia - efortul financiar nu e mare, dar mi-e cumva peste mana sa o duc pentru ca are ora vineri de la 15 si practic imi da mie ziua de vineri peste cap. E si greu de ajuns acolo pentru noi, ca daca ar fi mai aproape ar putea sa o duca doamna care sta cu ea, dar asa ... le duc cu masina ca sa nu faca 1 ora sau mai mult pe drum ....
Sper si eu ca la un moment dat se va apuca sa repete ... sau va renunta la idee. Cu alte cuvinte sper ca se va hotara daca vrea sau nu, daca ii place sau nu, pentru ca am impresia ca momentan e intr-o faza de tatonare, nu e sigura daca ii place sau nu ...

Conchita acum recitesc mesajul care a deschis acest subiect. Ia-o mai usor. Relax
Tu spui
"alt motiv de groaza: aici, un copil trebuie sa stie sa citeasca dinainte sa ajunga la clasa intai"
Si aici multi copii stiu sa citeasca inainte de cls I.
Si mie mi se parea "de groaza" cand fi-mea avea 3-4 ani si eu nici o intentie sa o invat Si ma intrebam - daca ea va fi singura care nu stie sa citeasca, oare va face fata, oare e bine ca n-o invat, etc.
Ei bine - fi-mea stie cel mai bine cand si cum se face treaba Astfel de la inceputul ultimului an de gradi a inceput sa ma intrebe de litere / grupuri de litere (de gen "mami, cum se citeste c-h-e? Dar c-e?") Apoi, in 2-3 luni mi-am dat seama ca citeste (silabiseste de fapt). Apoi a inceput sa intrebe de semne de punctuatie si "mami, dar de ce aici scrie s-au si aici sau?" si .. ce sa zic, la toamna intra la scoala, dar deja citeste cursiv
A invatat sa citeasca ... cumva de la sine. Sigur, au facut si tot facut literele la gradi, dar ea chiar a vrut sa invete ..

Ce e greu este sa faci un program in care sa incluzi si ore de joaca "la liber". Noi inca nu suntem la scoala si deci nu avem teme, asa ca avem minim 4 ore de joaca pe zi. Asta cu gradi + activitati extra.
Si cand om fi la scoala o sa am grija sa aiba macar 2 ore de joaca pe zi. Daca voi vedea ca nu le are - reducem din activitati.

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

conchita spune:

huh, s-a redus discutia numai la activitati, ceea ce e ok, pentru ca e un aspect nou pentru mine, dar mai sunt si altele, mentionate in primul mesaj - goana dupa ultimul racnet de jucarie si gadget, certitudinea parintilor, mani****ti de publicitate,ca numai jucaria xulescu le va putea modela copiiilor un viitor de aur, platina si argint. nici mai mult, nici mai putin. si as dori sa discutam si despre sacrificiile facute de parinti sa asigure copiiilor standardul asta de viata, artificial impus si artificial adoptat. crede cineva cu adevarat ca un copil va ajunge un ratat social si profesional si nu se va implini ca om daca nu are wii, nintendo, ultimul joc pe calculator, pe langa jde activitati la purtator?

in ce ma priveste, incep sa ma plictisesc teribil la clasele astea de dans, ma surprind criticand in gand orice detaliu, fapt pentru care va intreb: in cazurile astea voi ce faceti? ne sacrificam pentru "binele" copilului, stiu.

daniela_b spune:

Eu imi imaginez ca nu, nu crede nimeni asa ceva.

Mai mult, dupa parerea mea chiar exista ceva sanse ca un copil sa ajunga adult ratat social si profesional tocmai pentru ca a avut in exces "tot ce si-ar putea dori" in materie de gadgeturi si activitati nepotrivite profilului sau personalitatii sale dar se poate ca eu sa fiu o exagerata si sa vad lucrurile prea extremist.

Din pacate, nu prea pot sa-mi adun ideile ca sa-mi explic mai pe larg teoria. Am intrat la subiect pentru ca si pe mine ma preocupa fondul problemei ( chiar daca e cam devreme, mai e pina sa ma confrunt efectiv cu ea) si mi-a placut abordarea Conchitei, ca urmare am dat 5 stelute.
In doua cuvinte pot spune doar ca, intr-un fel, sint linistita pentru ca fiul meu va fi pe miini bune.
Ale mele.
Va rog sa nu considerati ca sint lipsita de modestie, nu ma consider vreun virf si nici nu sint pregatita profesional impecabil.
Cred ca o sa-l indrum, cit mai natural cu putinta, pe masura ce voi observa la el anumite aptitudini iar daca nu voi observa, il voi lasa in pace. De fapt, cred ca n-o sa am deloc pretentii de la el, am curajul sa risc si sa sper ca ce iese din pisica, soareci maninca.
Voi "insista" doar cu cititul. As vrea sa-i placa sa citeasca.
Noua parintilor lui ne place, in casa noastra se citeste, cred ca sint sanse ca si lui sa-i placa si sa obisnuiasca pe viitor s-o faca la fel de pasionat ca noi.

Dupa cum se observa eu vad lucrurile intr-un mod simplu ( dar nu simplist).



Am pus o saminta intr-un ghiveci, la fereastra.
Nu stiu ce-o sa iasa. Dar stiu ca n-o sa las sa apara buruieni pe linga planta mea. Poate ca o sa fie o papadie, poate ca o sa fie o orhidee rara.
Nu are importanta, bucuria cresterii unei plante imi va rasplati insutit dorinta, rabdarea, asteptarea.
E ghiveciul meu, pamintul meu, planta mea, fereastra mea. De mine depinde ca planta sa creasca viguros si sa aduca bucurie lumii, de aceea dau la o parte toate perdelele ca sa poata intra lumina.

Ma vedeti? Sint eu, cu ghiveciul in brate zimbind soarelui.

Stiti voi vreun motiv pentru care soarele sa nu ne zimbeasca inapoi?

Dana35 plus
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

conchita spune:

ah, danutza, cat te iubesc eu pe tine...tu esti Mama.