Copilul utopic

Donia spune:

Wow, sa invat eu sa fac lei Ce simplu pare totul!
Exact asa ceva imi trebuie mie, multumesc mult!



Te contrazic putin. Am mers cu fetita (8 ani imediat) la Lord of the Dance, dansuri irlandeze, toamna trecuta. I-a placut tare mult! A stat fascinata intreg spectacolul, dar de fapt si mai mult ar fi vrut sa se ridice in picioare sa danseze
Dupa vreo saptamana am auzit muzica irlandeza intr-un magazin, iar ea mi-a spus ca de abia isi poate opri picioarele sa nu danseze. Am intrebat-o daca vrea lectii, a spus da.
A inceput lectiile cu grupa ei de varsta, cu alte fetite care dansau impreuna de doi ani. Vreau sa-ti spun ca in mai putin de doua luni, fetita mea danseaza mai bine decat jumatate din clasa. Danseaza cu placere, are ritm, are chemare, invata repede pasii, ar exersa ore intregi fara sa se plictiseasca. Fetele mai avansate decat ea au o prezenta deosebita, se vede ca talentul se imbina cu munca. Fetele care sunt in urma Roxanei muncesc si ele, stiu pasii, dar am efectiv senzatia ca li se impleticesc picioarele, nu sunt acolo, clar le lipseste placerea si vin doar pentru ca parintii irlandezi considera ca fetele trebuie sa stie dansuri irlandeze.

Mai merge Roxana si la gimnastica, ii place, sare, topaie, ba pe barna, ba la paralele, pe trambulina, are avant... insa nu pare facuta pentru asta. Vad in schimb acolo o alta fetita careia totul ii iese aproape perfect din prima! Dupa prima serie, antrenoarea a lasat sa se inteleaga ca Roxana si cealalata fetita sunt cele mai bune din grupa. Totusi, fetita aceea a progresat in grupa de avansati, pe cand Roxanei i s-a recomandat sa continue la incepatori. Poate ca daca a mea ar munci dublu fata de cealalta, ar reusi sa o ajunga din urma, insa am convingerea ca fetita aceea intotdeauna va lasa sa se vada usurinta in executie, pe cand Roxana ar trada efortul.
Deocamdata continuam, pentru ca merge acolo cu placere. Insa daca i-as cere sa aleaga intre dansuri irlandeze si gimnastica, stiu clar ce ar alege!
Asta e experienta mea, din dansuri si gimnastica. Nu neg insa ca e posibil ca in alte domenii sa fie altfel.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

nelia spune:

N-am citit tot, c-ati scris... nu gluma. Dar voiam sa-i raspund lui Ruxij: eu nu numesc pe alea din vara activitati pentru ca aici se numesc tabere, de zi (pleaca dimineata si vine seara) sau de citeva zile sau chiar de o saptamina (in deplasare, pentru copiii mai mari). Si gasesti cu ce tema vrea copilul, foarte interesante. Numai ca noi nu am ajuns inca, doi ani la rind Agata a fost in vacanta in Romania. Dar daca face un sport sau o activitate mai acatarii, cum e patinajul acum la Agata, atunci poti sa-i iei si vara, ceea ce am si facut, chiar daca sezonul s-a incheiat.

Ma duc sa citesc pe indelete, mie imi place si cu calul si cu tractorul...

Vikingaaaa, felicitari!!!!

ruxij spune:

Ah, la noi sunt activitati care au sesiuni de vara. Nu camps. Sunt si camps, dar poti sa inscrii copilul de exemplu la diving la noi, la municipal pool, care e in aer liber, doar vara. Sau la tenis. Tot doar vara, pe teren neacoperit. Si alte activitati. Imi vine acasa o brosura in fiecare trimestru, cu activitatile din oras. Tocmai o primii pe aia de vara acum vreo 3 sapt. Chiar tb sa ma gandesc dc sa il dau la ceva.

conchita spune:

asa ziceam si io de la inceput, ca trebuie sa discutam pe varste. dar daca ati avut curiozitatea sa cititi din elkind, chiar pe primele pagini vorbeste despre anxietatile, add-ul, depresiile la adolescenti si tineri exact din cauza asta, a surubului strans de parinti si a directivelor pretioase. jocul este invatatura. asa s-a civilizat omenirea, prin joc. din pacate, contemporanii frivolizeaza conceptul si-l descalifica la categoria "pierdere de timp", ceea ce e absolut fals. omul nu a descoperit focul uitandu-se la emisiuni educative si nici roata jucandu-se cu jucarii de la baby einstein. contemplatia, meditatia, explorarea mediului inconjurator pe viu, nu din carti - exemple sunt cu zecile despre decoperirile "epocale" ale oamenilor de geniu, na, ca sa aduc exemplificarile la extrem.

alt exemplu, din istoria imediata - de ce-s romanii legendar de destepti fata de americani, exclusa fiind generatia de-acum? pentru ca noi ne-am jucat pe maidan cu cheia de gat, nu ne-am ingropat copilaria cu sponge bob si "activitati". pentru ca noi am descoperit lumea direct, nu am aflat de ea abstract prima oara, din carti, simulari cu jucarii, poze cu gaini ca sa ne dam seama ca nu cresc in grocery store.

zici ca despicam firul in patru prea mult. pai asa s-a nascut stiinta, din filosofie. :-))

plus ca, ce scop au activitatile astea, in ultima instanta? fotbalul in sine e o valoare? sau dansul, in cazul soniei? eu cred ca astea-s doar mijloace spre scopul mai inalt al omului desavarsit care invata sa traiasca tolerant, cu fair play, cu dragoste de oameni si diferentele intre ei, sa aprecieze natura si sa o respecte, sa iubeasca viata. nu neaparat golurile la poarta. eu asa gandesc.

Adela99 spune:

fetelor io zic sa despicati firu'-n patru! pentru ca io cred ca veti fi mereu bantuite de dileme chiar si dupa ce ati ales un drum. si chiar si dupa ce credeti ca ala e Drumu'! raspuns veti primi pe parcurs chiar de la copii. indiferent de aptitudini, potential, vointza, copiii au nevoie de joaca. si nu joaca sub forma de activitati. activitatile is una (chiar daca is sub forme jucause) si Joaca e alta.
nu-l citii pe Elkind , nu pentru ca n-as fi curioasa, da' de-abia apucai sa va citesc pe voi :)

simali spune:

Eu vad aici o contradictie. Pe de o parte "ea vrea si cand n-o mai vrea n-o mai vrea" iar pe de alta parte opinia ta personala "e mai bine sa stie sa faca lucruri noi/deosebite decat sa stea in fata televizorului". Eu pun pariu ca in ziua in care n-o sa mai vrea si o sa vrea sa piarda mai mult timp ca de obicei in fata televizorului nu te vei putea abtine sa nu-ti spui parerea; vei inabusi astfel din fasa orice mugur de razvratire al copilei asigurandu-te ca merge pe drumul "bun".

Am intalnit contradictia asta la foarte multi parinti de copii dotati. Uite-mi vine in minte acum Babette (ca postarea ei e mai recenta). A spus copilul "eu de ce nu pot sa ma duc dupa scoala cu colegii in parc sau la pizza " si ea i-a raspuns ceva de genul "pai asta-i cel mai simplu lucru din lume; asta poate toata lumea; dar nu te opreste nimic daca vrei sa te duci". Si copilul zice "cred ca m-as plictisi" - urmand de fapt inconstient instructiunile mamei care se declara multumita de raspunsul de tipul "cred ca strugurii sunt acri".

Acum din experienta mea. Vladu e pasionat de diverse chestii. De istorie, de siinte, acum mai nou e fascinat de poezia lui Bacovia (ma pune sa-i citesc in fiecare seara poezii gen "Plumb"). Nu ar trebui sa ma mire pentru ca la gradinita si in clasa I-a toata lumea se lupta cu el sa renunte la culoarea neagra (sau maron sau albastru inchis) in exces, omniprezenta in mai toate desenele lui. La noi socializarea a fost mereu punctul nevralgic. Intr-o zi a vrut sa iasa la joaca cu copiii de la blocul invecinat. Era chiar ceva deosebit pentru el. L-am lasat. Si-a facut doi prieteni. Acum ii pandeste de dupa perdea sa iasa afara; cand ies prietenii lui iese si el. Puteam ca atunci cand spunea "pot sa ma duc si eu sa ma joc afara" sa-i spun "e periculos afara, copiii aia sunt niste idioti, hai mai bine sa terminam de citit "Vantul prin Salcii" care-ti place atat de mult". In timp traiectoria lui ar fi fost alta.

Copiii sunt interesati de enorm de multe lucruri. Cu cat familia este mai deschisa la noi experiente cu atat copilul este fascinat de de mai multe domenii. Dar NOI alegem (uneori inconstient) ce sa aprofundeze si ce nu. Noi spunem "Nu" a ceea ce NOI PERCEPEM ca timp pierdut si tot noi ne intersam de cursuri sau ne gandim cum sa faca copilul ORGNIZAT diferite activitati. Si alegem in functie de buget dar mai ales de propriile aspiratii. Eu de pilda urasc fotbalul. Copilul meu vrea la fotbal. Nu l-am inscris. Nu pot. Am descoperit astfel ca am limite si prejudecati mai mari decat credeam si ce-i mai rau e ca nu pot sa trec peste ele.

E la moda ca toata lumea sa spuna "n-am intrevenit in niciun fel; asa a vrut copilul. Da dar este de dezbatut cat de mare a fost gama alternativelor oferite. Stiu un tip care de la 2 ani si-a antrenat copilul pentru matamatica. Zicea "sa ne jucam cu matematica" si-i arata laptopul. Singurele jucarii din casa erau legate de logica si matamatica. Cand el ii spunea copilului "jucarie" copilul stia doar de matematica. El nu i-a dat alternative de niciun fel. Normal ca a ales copilul matematica. Si ma e si convins (copilul) ca asa a vrut el...

Unii specialisti spun ca dupa varsta de 10 ani incepe copilul sa stie ce vrea. Si chiar si atunci poate sa spuna "vreau la chitara" si cand da de greu sa nu mai vrea. Si tot trebuie sa fie cineva langa el si sa-i spuna "daca te-ai inscris sa faci bine sa vrei".

Una peste alta si eu sunt total in deriva la capitolul "vrutu'-nevrutu'" cand vine vorba de educatie. Nu-mi pot da seama exact unde ar trebui sa inceapa si sa se tremine "vreau", "trebuie" si "nu mai vreau".

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Vladu recita si citeste foarte frumos. Pur si simplu traieste fiecare text, fiecare poezie. Nu ca sa impresioneze; pentru el un text interesant, care-l atrage, pur si simplu trebuie exprimat si asta-i vine natural. Ne-a spus si invatatoarea ca citeste ca un actor. Plus ca el e, fara sa fie constient de asta, vedeta la toate serbarile chiar daca a avut de cele mai multe ori roluri mici si aparent nesemnificative. Ma fascineaza chiar cum stie sa scoata dintr-un text banal ceva deosebit, care merita ascultat. I-am propus la un moment dat un curs de teatru. A refuzat categoric. Mi-a spus ca el nu vrea sa fie actor si ca nu vrea sa joace pe scena. Scurt si cuprinzator.

Am inteles ca ceea ce incercam eu sa fac era sa iau placerea omului si s-o institutionalizez. De ce?

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

filofteia spune:

ruxij spune:

Cred ca ai dreptate in absolut tot ce spui. Sigur ca nu trebuie strans surubul in asa hal incat sa se ajunga la depresii si inhibarea creativitatii. Dealtfel eu cred ca scoala americana merge pe aceste principii. Nu mi se pare ca ii streseaza pe copii cine stie ce. La colegiu nu intra doar cei cu A pe linie, ci cei "well rounded".

corinadana spune:

Ah Simali, Raluca a mai facut si balet si modeling cand a zis gata, gata a fost. La fel va fi de fiecare data, nu am s o oblig desi tare rau mi ar parea sa castige tv ul...Ca daca merge obligata este egal cu ZERO.


Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca