Copilul utopic

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns AB spune:

Conchita probabil scoala romaneasca e mai rau, dar nici cea americana nu merge fara munca acasa. Asa ca copiliriti, testati cu masura ce va place pe langa si... nu te gandi la ce urmeaza

Sanzi eu am fost lasata sa aleg oarecum Unei profesii i s-au opus din cauza coruptiei si tind sa le dau dreptate acum, dar in rest... ce am vrut sa fac aceea am facut.
Cat despre scoala... acolo trebuie facut un minim. Un copil capabil nu are ce cauta cu nivelul de cunostinte sub 8/10 pentru ca apoi ii tai exact posibilitatea de a alege. Si eu am detestat matematica de scoala generala. Problemele acelea lipsite de poezie cu robineti, trenuri, cu triunghiuri, piramide si siruri debile, dar o iubesc pe cea abstracta nerepetitiva. Morala e ca fara lingurita/polonicul de deseuri nu ajungeam sa-mi placa vreodata ce fac acum. A lasa liber e ok. Dar trebuie sa-l ajuti sa ridice platforma de la care perspectiva. Daca nu, nici nu stie ce a ratat. Si nu trebuie sa fie foarte bun la toate ca sa poata alege dar este necasar sa fie bun.

Cat despre faptul ca talentul razbate... hmmm... unele da. Multe raman ingropate si se realizeaza atat de putin si sufera toata viata cand ajung sa realizeze ce puteau face.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

AB, dar talent eu nu consider ceva ce te pune in fata neaparat!!! (sau poate nu "in this lifetime"). Adica nu trebuie sa fii mare matematician sau pianist ca sa se considere "talent"
Uite...bunicul meu, avea un hobby sa construiasca lucruri...Mai si ce iesea din mana lui!!!!!!!!!!!! Pur si simplu avea maini de aur...si da...consider ca avea un talent extraordinar...nu numai ca batea cuie, dar si proiecta tot felul de balansoare, scaune de masa pentru copii si chiar si un premergator pentru mine!!!

Eu cred ca un copil care face un sport sau muzica, de exemplu, nu poate sa aiba la scoala 8/10...Daca e talentat (ca tot vorbim de talent) ii trebuie 99% munca...si in ala 1% de inspiratie nu mai e loc si de scoala

Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita
Citat:
citat din mesajul lui Sabina
stai ma ca ea e fericita cantand, n-ai auzit-o? :)
de Sofia stiu, n-ai vazut ca m-am exprimat la general, adica de principiu? ca io nu-s muziciana si vreau sa clarific daca va fi vreo erezie daca sonia nu-l va stii pe nichita pe dinafara la 15 ani. :-)))noi vorbim pe-aici de activitati extra, iar parintii din ro de meditatii la clasa a patra. aceeasi marie, cred. desi stau sa ma intreb, ca o analogie, de ce mai e nevoie de scoala, daca bagi copilul la meditatii de la gradinita, si de ce mai e nevoie de parinti, daca trimiti copiii la activitati extra doar ca sa se joace? exagerez, sper ca se intelege ideea, insa.nimic
Parintii isi trimit copiii la fotbal pentru ca tatii nu au timp ori chef sa joace cu ei, sa fim seriosi ce fotbal e ala la 4-5 ani! Alearga de nebuni 20 de copii de colo colo, vreo 2-3 is mai inclinati ori dau mai bine din coate si restul ramin bosumflati ori frustrati ca nu au reusit in nush cite saptamini sa dea un gol. Zic asta pt ca la fotbal m-am incapatinat sa-l duc pe Aldo cam un an si ceva. Stiind ca nu e tocmai un talent si venea cam bosumflat ca nu da si el gol, totusi nah in cite carti nu citim ca un sport de echipa e absolut necesar! Pina acum 2 sapt cind a reusit sa dea gol si m-a intrebat daca-s mai mindra de el si daca-l iubesc mai mult! Mi s-au inmu.i.at picoarele..nu am simtit niciodata ca-l duc acolo impotriva vointei lui. E clar ca ceva fals am facut si nu am deschis ochii destul incit s avad semnalele. Copiii intra in joc, sunt curiosi si duc treaba la capat dar cu siguranata mai fericit l-am vazut si eu batind mingea cu vecinu ori cu mine. Si inca ce risete si fugareli am tras. Problema e ca parintii generatiei noastre ori nu au hobby-uri ori nu au chef sa se joace mai mult ori pur si simplu le este lene:) Si aici ma includ uneori si pe mine fara probleme. Vecinul nostru are 6 ani si de la 3 ani merge la gimnastica, de la 4 la inca o ora mai elaborata de gimnastica, fotbal, si de la 5 ani la inot. Acum are in fiecare zi cite o ora-doua dupa gradi(14.30) in conditiile in care copii nemti sunt la 18.00-19.00 in pat, plus ca vine des si pe la noi, ma intreb ce timp ii mai ramine de jucat cu parintii? Ea are 45 de ani el 50, poate ca nu mai au chef de alergat mingea stiu eu, ori poate vad si ei treaba asta ok, ea e mindra de activitatile extra ale copilului asa cum eram si eu. Si copilul chiar nu arata vreodata ca nu ar vrea sa mearga la fotbal ori mai stiu eu, de fiecare data formuleaza ceva de genul " miine am asta, poimiine merg la gimnastica 2 ore", el are program practic. Si si-l respecta constiincios. Al meu imi zicea cind nu are chef si nu ma tineam cu dintii de program. Pina si la gradi nu l-am dus daca dormea mai tirziu si il vedeam dimineata ca abia deschidea ochii. Lasa ca de program fix are el timp si stim si noi ce dulce e somnul dimineata.Eu o sa probez si alte activitati pe linga una fixa, sa zicem inotul. Si numai in cazul inotului aplic ceea ce zicea si Conchita: nu renuntam la primul moft ori prima dezamagire ci incurajam ca trebuie sa mearga mai departe. Pe linga inot de ex o sa mai incerc cite un sport/ activitate pina ii gasesc ceva care sa-i faca cu adevarat placere ori cine stie ii descopar vreun talent.Baiatul unei prietene are 12 ani si joaca de la 6 ani tenis. S-a vazut imedait ca e un talent, acum e un mic campion in land-ul unde locuim, nu mai are loc unde sa puna cupele cistigate. Va merge la o scoala stil internat cu sistem inchis pentru micii jucatori de tenis. Au lectii la program fix, antrenament si joaca. parintii au tremurat la ideea asta dar baiatul a ales. Probabil va ajunge printre primii 100 in germania dar sansele ca el sa fie chiar un tenismen de valoare, sa fie unul din primii 5, nu le stie nimeni. Dar de la inceput el nu era dus la tenis, lasata acolo si pa, tatal lui a jucat cu el la inceput, a vazut ca-i place, asa s-au gindit la niste lectii, pe urma la lectii tatal a stat tot timpul aproape, acum tatal il duce peste tot unde sunt concursuri. Sunt o echipa.Copilul altei prietene de ale mele intrebat la 4-5 ani ce sport/ activitate si-ar dori, dupa ce le-a eliminat pe toate astea baietesti ca fiind prea galagioase, neinteresante etc etc a ales sa joace..golf. Acolo a fost cu bunica lui si s-a simtit minunat. Asa ca si Luca a lui Ciuf cu biciclitul ori Aldo al meu cu planetele lui si marinaritul alaturi de papa. Astea sunt si activiti si joc si prezenta continua si concentrata a unui parinte timp de o ora doua trei numai pentru el. Astea vor ramine si amintiri frumoase, cred eu. Nu cum am auzit si eu la niste tineri, nu adolescenti care-s razvratiti oricum, ci mai asa pe la 24-25 de ani ca ..Doamne ce ne-a mai dus mama de la pian, la biserica catolica, la flaut si calarie...geaba zicem noi ca e o joaca pentr ei, totusi joaca nu ar trebui organizata si fixata de reguli. Parca tot Conchita zicea, pai daca nu e mare talent la ceva care sa necesite lectii, nu mai bine un hobby comun cu mama ori tata? Si ok o activitate extra, cum e inotul sa zicem, e doar un exemplu. Ma rog cel putin la virstele astea de gradinita, ca pe urma cind is la scoala pot sa descopere si singuri alte activitati.Conchita, legat de lectiile de dans de la 2 ani, si eu cred ca e prea devreme, dar in acelasi timp daca ii place si e singura activitate, ea nemaimergind la gradinita, atunci de ce nu? Nu poti zice ca are un program incarcat. Merci pentru felicitari PS:Acum sa stii ca mi te imaginam impartind hobby-ul Soniei, adica si tu la pantofiori tulu pe virfuri si la 90°, nah unele hobby-uri chiar necesita un profesor:)Vikinga 4+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Citat:
citat din mesajul lui sinzi_ana
ps ca nu am apucat sa imi termin ideea...hihi...ma conversam cu ai mei... Si acu sufar ca nu am ajuns calare pe tractor in mijlocul lanului de grau si al grajdului de vaci si cai. Da' ridic baietu', ii spal creieru sotului si va trimit post-card-uri cu mine pe tractor/calSinzi , Radu si David psihologul varsta David www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">
Haha Sinzi as aziceam si eu:) Si mie mi-ar fi placut sa fac echitatie ori macar citeva ore acolo in preajma unui cal , ma rog nu a fost sa fie. Dar a ramas asa un vis de-al meu si cum vedeam prin filme o tinara cu parul despletit galopind la malul marii, sarind apa feeric in stinga si-n dreapta imi ziceam ca trebuie sa fie cel mai frumos si placut lucru pe pamintul asta! Ajunsa aici realizez ca marea este, pletele-n vint sunt, numa' un cal imi trebuie. L-am si gasit, asa unul mai batrinel si linistit, dar nu a fost chip sa stau si eu lejer si elegant in sa, aratam oribil, intepenita si tremurind si de grija mea si de grija calului ca asa ce aveam o senzatie ca sub fundul meu e desalat saracul cu ochii scosi din orbite. Dar poze cu tractorul eu astept:)Vikinga 4+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita

ii place foarte mult, tipa de placere dimineata cand punem "tutu shoes", abia asteapta sa ajungem acolo...asa ca iar m-apuca indoielile: s-o dau in continuare la dans?


Eu as continua s-o duc, categoric.
Ce semne mai bune decat astea vrei? E clar ca ii place si nu vad ce poti sa strici.

Noi am inscris baietelul de 2 ani la lectii de inot, sotul intra cu el in bazin. Am fost mai mult ca sa invatam jocuri potrivite in apa la varsta asta. Lui (celui mic... de fapt si celui mare ) i-a placut enorm, dar la fel de fericit ar fi fost si fara lectii si restul grupului de copii + parinti.
Si vom mai merge la piscina, insa daca nu as putea sa-i asigur piscina decat deodata cu lectiile, as continua cu lectiile. Care la varsta asta sunt joaca, oricum. Si care, daca stau bine sa ma gandesc, pe de alta parte ne-au cam facut sa fim acolo, saptamanal. Se pare ca de bunavoie nu ajungem la fel de des... deci e posibil sa continuam sa platim, ca sa devenim mai disciplinati cu prezenta la piscina...

Am mai dus fetita la lectii de patinaj la 3 ani, pentru ca am incercat eu s-o invat si mi-am rupt spatele. I-a placut mult, i-a prins bine, dar cand am schimbat seria a plans zdravan si n-a mai vrut. Am reluat patinajul dupa vreo 2 ani, la cererea ei, cand a facut singura niste progrese fantastice. De data sta n-am mai inscris-o la lectii, insa nu-i exclus sa o fac la iarna, daca si ea vrea. Ma gandesc ca poate mai sunt ceva amanunte tehnice pe care eu clar nu le stapanesc si care pe ea poate o vor ajuta.

Se mai vorbea despre desenat cu sau fara profesor... eu clar nu posed pic de talent, insa mi-ar placea enorm sa stiu sa desenez mai mult decat case cu gard si printese Asa ca stau cu creioanele colorate in mana si ma gandesc ce sa mai fac (de cand am baietel m-am mai diversificat, am trecut la vapoare si trenuri )... Insa serios, mi-ar fi placut sa merg la ceva cursuri, sa ma orienteze cineva intr-o oarecare directie. Dar poate la pensie... tot atunci o sa iau si cursuri de pian. Si poate de calarie, daca m-or mai tine salele...




Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB spune:

Donia nici eu nu stiam sa desenez, dar uite la nivel de copii ma descurc pentru ca am invatat de aici.
http://www.peelbooks.com/123_draw_series/index.html

Uite exemple simple. http://www.peelbooks.com/123_draw_series/42.htm

Am invatat cu ea si ori de cate ori ploua ne luam creioanele si desenam. S-o ceasca de ceai.

Si cand ma gandesc ca uram sa desenez.

Sanzi din unele pasiuni e pacat sa nu ajungi sa traiesti. Nu stiu...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Citat:
citat din mesajul lui AB
[.

Sanzi din unele pasiuni e pacat sa nu ajungi sa traiesti. Nu stiu...



Dar nu asa se intampla de cele mai multe ori???


Cred ca cel mai important este sa iti faci copilul fericit...si aici se opreste totul...
Sa faca ce vrea, dar cu placere si de buna voie...
Cu siguranta nu va irosi nimic si nu va regreta o copilarie fericita, adult fiind!!!

(cati copii "ne-talentati" nu fac -de exemplu- sport sau scoala de muzica, muncesc si se sacrifica si apoi nu realizeaza nimic??? Eu cred ca ei ar fi indreptatiti sa reproseze parintilor...)

Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Eu ma repet, dar cred ca despicam f. mult firul in patru. Activitatile extra sunt f. bune in primul rand pentru cresterea increderii in sine a copilului, mai ales dc. nu e f. f. bun la scoala. Apoi pt. socializare in afara scolii si pt. ocuparea timpului in "bun", creearea unei anume discipline. Si apoi pt. incurajarea unor calitati innascute si imbogatirea vietii in general. Apoi orice alte experiente, de exemplu calatoriile, largesc orizontul copilului, il fac mai sigur pe el, mai deschis la schimbari si la nou. Nu pt. crearea unor genii. Aici in US nu sunt vazute asa activitatile astea. Chiar sunt necesare, cu masura.

Cand comparam cu Romania eu ma gandesc si ca in Ro copiii de fapt au mai mult timp acasa. Aici stau la scoala pana la 3 si ceva. Fi-miu iese la 3.15 si ajunge acasa la 3.40. Nu mai zic ca eu vin acasa la 5 4 zile pe saptamana. Deci in Ro teoretic raman mai multe ore de activitati si joaca. Dar invatatul mi se pare mai dur decat aici. E adevarat ca fi-miu e doar intr-a intaia, dar nu mi se pare vreo spetire cu scoala si nici nu are cine stie ce teme. La noi sincer temele pt. scoala sunt pe ultimul loc ca prioritati si sunt cam ca o gluma asa. Ma gandesc ca peste doi ani sa vin in Romania pt. 6 luni in Sabaticcal. Cred ca fi-miu o sa fie cel mai prost din clasa,va fi intr-a 4a Ma gandesc totusi sa il arunc putin in groapa leilor care va fi scoala din Ro, sa vada si el ce e aia.

Apropos de sport de echipa, eu cred ca pt. fi-miu ar fi frustrant, deci cred ca e bun, dar eu il evit pt el. Nu va castiga niciodata mingea, se da la o parte. N-am de ce sa il fortez dc nu are inclinatie, chiar dc ar da cu piciorul in minge teoretic. Mi-a venit hartie acasa mai demult ca ar fi talentat la fotbal (soccer), dar nu l-am dat. In primul rand din cauza luptei pt. minge si in al doilea rand, suntem "booked", aglomerati suficient.

Altfel, la noi sunt activitati si in vacante, zicea cineva ca nu sunt decat in timpul scolii. Eu in vacanta de vara ii bag activitati diferite decat cele din timpul scolii, strict de distractie. I-am bagat odata tenis, altadata diving. A facut si gimnastica la un moment dat, dar nu i-a placut. Mai stie sa patineze, l-am invatat eu si mergem iarna impreuna.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Altceva. "Sa aleaga el", "sa faca ce vrea", nu stiu dc are f. mult sens. Adica de unde stie copilul "ce vrea"? Eu zic ca il incerci cu diverse si vezi care ramane. Aici toata lumea face activitati, deci inteleg ca Conchita e presata social. Pe de alta parte, mie la 2 ani nici prin cap nu imi trecea de vreo activitate, eram f. batuta'n cap (si anturajul in care eram nu ma presa)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Pai Ruxij, il duci la activitati si vezi daca vrea Normal
Sau il intrebi la ce activitate i-ar place sa mearga daca dupa vreo 5 incercari nu ii place nici una
Daca nu ii place......dar pare talentat...atunci e problema, ce faci??? Il tii acolo impotriva vointei lui????

Activitatile aici oricum sunt mai mult o joaca pana la o anume varsta...nu sunt foarte serioase (mai serioase sunt in Romania)...clar ca nu il solicita foarte mult...
Dar in momentul cand si scoala e mai grea, are si antrenamente, si teme...atunci sa vezi dilema!!!!


Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">



Mergi la inceput