COMPROMIS--IMPREUNA PENTRU COPII

balanta spune:

Hilde, ca si exemplu dat, da, am inteles,asta nu e un conflict pt mine,pur si simplu face parte din viata...in rest poate da, sunt eu mai visatoare si ma gandesc ca ar trebui sa aud : "da, darling" decat " in seara asta fac un dus si nu am chef de nimic,ma duc sa ma culc"; probabil prefer "cum spui tu , draga" decat " scuteste-ma,du-te singura ca eu nu am chef sa merg".
Stii, asta-vara (vin si eu cu un contraexemplu) aveam chef pe la 9 seara, dupa ce mi-am incheiat ziua de munca sa iesim la o inghetata toti trei, era si baiatul acasa. Nu stiam ce ocupatie are fiecare acin acel moment, dar mi-au facut hatarul sa vina la o inghetata, chiar daca in sinea lor nu doreau acest lucru si au venit cu nodul in gat,pt ca fiecare avea altceva de facut.
De la inghetata aia era cat pe ce a doua zi sa ma duc la tribunal.
Stii ceva...chiar nu-mi plac conflictele...conflictele, de orice natura, nu sunt tocmai politicoase si delicate...iar pe mine cuvintele ma ucid.
Nu uit nimic si nu pot trece peste...acumulez tot si tin minte si peste ani.
Da, pentru mine e foarte importanta armonia si iubirea...ca sa pot iubi si eu.
De chestia asta cu comunicarea eu sunt satula...tot ce ne-am "comunicat" pana acum a sapat totul...daca ne minteam frumos cred ca era mai bine...acum ca ne-am comunicat totul, exact cum simtim si ce dorim fiecare de la viata...am descoperit ca nu e chiar atat de confortabil sa stii adevarul.

Si Hilde, lumea in care am trait si traiesc, din pacate,nu mi-a oferit pana acum un exemplu pe care sa-mi doresc sa-l urmez sau macar sa-l aprob...oi trai eu intr-o lume mai trista sau capat increderea oamenilor de le stiu toate dedesubturile vietiii lor de " familie perfecta".

Hilde spune:

Of, Balanta, suntem off topic deja. Sper sa nu scriu mai mult de postarea asta.

Cred ca fericirea intr-un cuplu este ceea ce-l face pe cuplu ala sa functioneze la potentialul maxim. Nu exista un standard care poate sa fie aplicat tuturor cuplurilor.

Suntem oameni diferiti, ca sa fii fericit cred ca normal este sa iubesti partenerul pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce ai vrea tu sa fie. Comunicarea te ajuta sa intelegi diferentele si sa le accepti, daca crezi ca merita. Daca viata devine o discutie interminabila si diferentele sunt de nereconciliat, mai bine lipsa. : )

Nu stiu ce sa zic de inghetata ta. Eu mi-as fi sunat cateva prietene si le-as fi scos la inghetata daca sotul si baiatul erau obositi sau n-aveau chef de inghetatele mele la ora aia. Sau ii rugam sa introduca in programul lor inghetata mea in weekendul urmator. Fara alte scuze or else.

Hilde spune:

Am constientizat de curand ca sunt oameni care nu au vazut un cuplu normal,fericit si multumit si de aia ma si intrebam cum este viata lor, ce modele au ei, cum stiu ei sa aprecieze ceea ce au sau cum stiu ca relatia lor nu este ok.

balanta spune:

Hilde, nu suntem off topic...cu siguranta nu suntem...oamenii trag concluzii si din expierentele altora...si lalilu duce lipsa in viata ei cam de ce duc si eu lipsa, in linii mari, ca nu poate fi aceeasi situatie, varste diferite,doi copii mici in loc de unul mare...dar in esenta duc aceeasi viata , bineinteles, intr-o alta dimensiune...ceva legat de mimarea unei anumite stari de bine, cand de fapt in suflet e altceva...

Da,comunicarea te face sa constientizezi diferentele, poate ca le si accepti, o perioada, mai mult, mai putin, dar si asa acceptate nu e musai sa poti sa te impaci cu tine insuti ca sa fii multumit...nu vorbesc aici de divort ca alternativa...vorbesc de compromisurile din viata care trebue sa le faci, dar le faci nu cu zambetul pe buze si cu un pret, pt ca totul are un pret si totul pana la urma este un schimb...o cerere si oferta.
Nu inseamna ca daca la un moment dat iti convine o anumita situatie si o accepti fara pareri de rau trebuie sa te tina toata viata. Mai poti descoperi pe parcurs ca nu poti duce mereu aceeasi stare acceptata candva.
Poate pare cam amestecat ce spun...dar stiu cu siguranta ca cei sau cele care macar gandesc ca mine, sau daca nu cumva si simt, inteleg ce spun.( s-ar putea totusi sa fiu exceptia de la regula)

Stii ex cu inghetata...imi sun prietenele de o viata pt diverse...tocmai pt ca am acceptat ca suntem diferiti...nu inseamna ca daca am acceptat sunt multumita sau ca imi mai iubesc partenerul pentru ca suntem atata de diferiti. Pasii facuti separat te departeaza...fara sa ai vicii de fond intr-o casnicie.

Si inca o data am sa-ti precizez ca nu suntem off topic.

Hilde, da, recunosc, nu cred ca stiu vreun cuplu multumit, sau am stiu de multe ori, dar la un moment dat am aflat ca aparentele inseala si la un moment unul din cei doi tot a rabufnit intr-un fel sau altul.
La mine in familie,sincer, nu am vazut un model care sa merite macar apreciat.
Au stat toti pana la adanci batraneti, dar le stiu parcursul de viata si sincer mai bine lipsa.
Dar stiu sigur ca dupa o anumita varsta se ajunge la o multumire...totul e sa ai rabdare pana atunci.

Hilde spune:

Balanta, cred ca e ca e ok ca partenerii sa aiba ceva activitati diferite. Eu am fost foarte independenta de cand eram copil, poate eu nu-s normala, nu stiu, dar eu nu cred ca trebuie sa-l obligam pe sot sa vina cu noi pt orice ca sa ne arate dragostea. Decat sa-l vad plictisit sau nervos ca-si pierde vremea la opera sau la cumparat de haine, sa zicem, mai bine sa stea acasa si sa faca ce-i place lui. Nici nu vreau sa pretinda sa-i place.

Mai degraba dorinta asta de a controla ce face partenerul, de a-l obliga sa faca exact ce faci tu, de a-l obliga sa-i placa exact ce-ti place si tie, cred ca departeaza doi oameni. Il face sa vada casatoria ca o datorie, si nu ceva de care sa se bucure, pe care s-o accepte cu placere. Sunt destule lucruri pe care le facem din datorie in viata asta, daca si acasa totul e 100% obligatie cred ca e destul de problematic. Nu zic ca nu sunt lucruri pe care sa le facem pt ca trebuie facute si acasa dar trebuie sa mai si respiram din cand in cand. Si cine sa ma lasa sa respir putin daca nu persoana care ma iubeste?

Apoi viata nu trebuie luata chiar in serios mereu. Nu e mai amuzant sa radem de diferentele noastre decat sa le transformam in big issues? Chiar n-ar fi amuzant sa ma casatoresc cu cineva care seamana 100% cu mine.

Hilde spune:

+ in plus cred ca insecuritatile noastre ne imping sa fortam partenerul sa faca lucruri neplacute lui dar placute noua.

In cazul cu inghetata, problema era mult mai profunda. La o inghetata puteai sa iesi a doua zi, weekendul urmator. Problema era ca tu te simteai "insecure" si ai vrut sa le arati in seara aia cine e boss-ul. Bineinteles ca n-ai rezolvat nimic, nimeni nu s-a bucurat de mica escapada, ba chiar ati avut discutii atat de serioase incat te-ai gandit la divort.

balanta spune:

hilde...nu ai inteles nimic...nici din ce-am spus eu, nici din ce a spus autoarea topicului...e taman pe dos...

Hilde spune:

Imi pare rau ca nu inteleg.
Macar am terminat discutia asta care nu ajungea nicaieri. : )

conchita spune:

eu nu am inteles asa povestea cu inghetata. cei doi barbati ai familiei erau izolati in activitatile lor. dorinta balantei era unificatoare, ca sa zic asa. nu a venit din pornirea de a controla sau a le arata celor doi cine e boss-ul. chiar sunt curioasa de unde ai tras concluzia asta. e la fel cu dorinta lui lalilu de a admira copacii in floare langa persoana iubita. este vorba despre a impartasi, a imparti, a darui si a primi.

si daca verbele astea nu-si au locul in cuplu, definit fundamental prin impartasire, in era asta unde sloganele individualitatii si "independentei" castiga galopant (si tragic, as zice) teren, atunci unde? barbatii de genul asta, care nu-s fericiti cand sotia lor, chiar si dupa doua decade sau mai mult de mariaj, simte nevoia sa mearga la o inghetata cu ei, si fac tot posibilul sa-i faca viata amara si sa-i strice momentul de placere sunt niste ratati emotional. nu-s nici independenti, nici cine stie ce mare branza de capul lor, oricat i-ati ridica unii din voi in slavi.

scena din seara descrisa de balanta este una de singuratici care n-au nimic sa-si spuna. si daca cineva are curajul sa spere ca o mica diversiune nevinovata poate regasi familia impreuna inca o data e blamata ca nu se duce la inghetata cu prietenele, si acuzatia venind tot de la femei, apai nu e de mirare ca si barbatii gandesc asa, ca femeile le dau lectii dintr-astea de intelepciune.

iti vorbeste o femeie destul de independenta si cu pasiuni separate in cuplu, dar care a avut si are mai mereu empatia sa inteleaga cand dorinta celuilalt e genuina si vine din dragoste, nu din control, si nu a ezitat/ezita sa o implineasca.

altfel, la ce bun cuplul in mariaj? asta nu e compromis, e altceva, dar nu vreau sa cad victima regulamentului.

balanta spune:

...stii cochita...multumesc ...aseara cand am postat exact la copacii lui lalilu m-am gandit si inghetata mea...ai reusit sa spui mai bine, sau poate si eu as fi putut dar cred ca nu am mai vrut...

hilde...eu nu purtam o discutie cu tine...indirect alte "urechi" trebuiau sa asculte...dar e ok...iti trebuie macar 5% din expierenta mea de viata ca sa intelegi