COMPROMIS--IMPREUNA PENTRU COPII

CarmenAlbu spune:

Buna seara, intru si eu in discutie, si as vrea sa nu lezez pe nimeni!
Lalilau ti-ai dat o ultima sansa cu sotul tau , adica ai incercat o vacanta in doi sa vezi care este realitatea sentimentelor?
Si de ranit rin despartire brusca il vei rani mai putin decat prin despartire lunga, pentru ca ai spuc ca ai oarecare atasament fata de el, in primul rand trebuie sa vezi tu ce este cu atasamentul ala pentru sot!
In al doilea rand vezi care este si profunditatea sentimentrlor platonice pentru colegul poet, poate este love sau poate doar trecatoarea incantare si nu stii cate ore face caca si daca perie wc dupa folosire, pentru ca eu cred ca si aici de fapt ai o problema de lamurit!
Cu cine e mai bine!!
Copiii ii aducem in discutie si ca un scut, pe de o pare, nu in totalitate, nu constient, dar ei, vin pe lume si deja nu ne mai apartin, sunt in crestere si de pe la 13 ani nu ii mai cunosti decat ca pe copii, ca si adolescenti ii vor cunoaste prietenele mai tarziu iubitele s.a.m.d
Am o prietena care crede ca partenerul ei nu-i suficient de bun si nici suficient de rau,, si lasa mereu o portita mica deschisa ca poate vine cineva mai bun, si cand vine isi da seama dupa o vreme ca nu e mai bun!
Eu scriu la aspirante cateodata, nu am scris sa dau cu rosii, nici sa contrazic alte posturi ci am incercat sa fac o analiza si altfel la postul tau, care mi s-a parut ca are o incarcatura emotionala deosebita si el l-am perceput mai mult in sensul... e o decizie buna sa termin, sau oare va fi mai rau, pentru ca totusi eu ma inteleg cu barbatul, el ma iubeste, doar eu am o perioada de ratacire, sau poate nu e ratacire?!? De fapt e ratacire sau iubire?
Daca e iubire go for it, traieste-o cu bune, cu rele, fara egrete, termina inainte totul, va durea dar nu mai mult decat viata in 3 sau mai tarziu 4!
Fiecare dintre noi are dreptul sa fie fericit, si o singura viata sa o faca!
Copii nu trebuie sa intre in discutie aici deloc, ei au alta viata cu mama, alta viata cu tata, iar mama si tata sunt femeie si barbat in general!
Sotul te iubeste va suferi si ii va trece, nu-l lasa sa sufere cativa ani incercand sa inteleaga pentru ca din frica ta ii iei ce are mai important!
Personalitatea sufletul demnitatea, si respectul pentru tine!
Si cred ca atunci cand isi va da seama ca le-ai luat va spune si copiilor si atunci vei pierde si pe partea cealalta!
Asuma-ti semtimentele si nu fi egoista luand viitorul tau si al sotului si ascunzandu-l in suzeta copilului!
Va doresc tuturor o seara frumoasa si eu imi doresc un bebe
In speranta ca nu am lezat pe nimeni si nu am dat impresia ca am aruncat cu rosii, o sa specific, nu am facut-o, nu vreau sa o fac!

http://tt.lilypie.com/Kkxdp1.png

Andrada spune:

Atunci asuma-ti responsabilitatea pentru dragostele/iubirile pe care le ai si pentru cele care au murit.

andacos spune:

Pai ce sansa sa-si mai dea cu sotzul daca ea spune clar ca "nu mai sunt acasa nici cu mintea,nici cu sufletul"!

In aceste conditzii eu chiar nu vad de ce si cum sa mai ramii acolo!

Dana

Clover spune:

Pana la urma te-ai lamurit ce s-a intamplat acum un an jumate de el devenise rece? Cat l-a tinut raceala asta?

lalilu spune:

CarmenAlbu...Nu, nu este doar o ratacire, m-am gandit bine de tot la asta..

Din primavara anului trecut, pana prin toamna-iarna aceasta, am incercat-=cred ca singura-"sa dreg busuiocul acasa", i-am spus sotului meu ca sunt nemultumita de viata noastra, ca el munceste zi lumina, ca vreau macar 2 zile doar cu el... "Da, o sa vedem, adica de ce e rau, ce? Noi avem probleme? dar aia ramasi fara case-luate de ape, aia care n-au ce manca? Aia au probleme."...Asta era genul de raspunsuri.. Am plans de multe ori...la tel, ca noi nu aveam timp niciodata. Nu s-a miscat deloc. Acum, cand si-a dat seama ca problemele sunt grave si reale, mi-a spus ca atunci cand incercam sa vorbesc cu el, a crezut ca am toane si ca-mi vor trece, ca mai avusesem...In fine, multe luni nu a reactionat. La un moment dat se ivise o excursie de 2 zile la serviciul meu-cu colegi de-ai mei. Totyi mergeau cu familia. L-am rugat o saptamana sa-si ia 2 zile libere, sa mearga si el. Nu a putut. Am mers doar eu cu fata. Am fost singura fara sot/partener, singura din 35 de oameni. Toti s-au uitat chioras la mine cand le-am zis "da, munceste si sambata".

Pe un astfel de teren, vazand ca nu am cu cine discuta, m-am distantat si eu, ei si...astya a fost, lipsa timpului impreuna, lipsa comunicarii, nervii si frustrarile...toate au condus aici..

Da, in acceptiunea po****ra, nu-i un sot rau, adica nu bea si nu ma bate si nu lipseste de-acasa. Dar atata dezinteres fata de mine, de noi, de nevoile noastre, de faptul ca vreau liniste, vreau timp sa citesc, sa ma uit si eu la o creanga inflorita in parc..."In parc? Pai ce, mai, suntem, adolescenti?" asta fu raspunsul...Astea-s prostii, noi am depasit fazele astea."

Pana si acum cand i-am recunoscut ca nu-l mai iubesc, ca iubesc pe altul...si acum tot asa mi-a zis , ca ma port ca la 16 ani. Si ma trateaza in consecinta.

Dar am vazut cu altul pomii in floare si am citit pe banca in parc, am facut poze tuturor frunzelor si copaceilor "altfel", de-aia poate ca ma port ca la 16 ani. Da, poate ca ma port/simt ca la 16 ani, dar e crunt sa faci asta, cu maturitatea celor 32..

Va multumesc tuturor...

Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

Clover spune:

E realist sa crezi ca putea sta mai putin la serviciu sau ca isi putea lua liber? Are colegi care lucreaza mai putin si viata lor e bine mersi? Cu alte cuvinte daca nu are nici un control asupra situatiei, cred ca ai sarit prea repede sa iesi cu colegu'. Daca ar putea sta mai mult pe acasa/folosi mai multe zile libere atunci intreaba-l de ce evita sa fie acasa.

6 luni de dificultati e o perioada destul de scurta intr-o casnicie ca sa te arunci in bratele altuia cand ai doi copii. Ati avut probleme si inainte? Nu vad rostul divortului. Te-as sfatui sa te plimbi printre copacii infloriti pana iti trece indragosteala si dup-aia sa revii la realitatea familiei tale.

lalilu spune:

Din primavara anului trecut pana in iarna am incercat prin diverse metode sa-l trezesc la realitate. Distanta dintre noi, racirea, chiar multele momente in care ma respingea la propriu, durau cam de inca un an in urma. M-am plans si am spus mereu ca sunt nemultumita de viata mea dar imi zicea ca problemele mele sunt imaginare, ca , de fapt nu se intampla nimic, totul e ok.

Clover, nu caut neaparat sa-mi gasesc scuze, dar cand un om te trateaza o lunga perioada de timp cel mult ca pe un coleg de camera si vezi ca eforturile tale sunt in zadar, te cam saturi. Eu nu sunt genul de om care sa se resemneze. Nu pot asa, nu pot trai de pe o zi pe alta, fara sa se intample nici nimic foarte rau, dar nici nimic bun.

Nu cred ca o casnicie trebuie sa devina o rutina pur si simplu, sa traiesti cu un om dar sa te simti singur. Mi se pare tare...nepotrivit(ca nu gasesc acum alt termen), sa traim in cuplu , dar sa nu mai avem ce ne spune...

Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

roxanal spune:

Lalilu, nici nu trebuie s amai poti..
cand aud chestia asta cu e barbat bun, aduce banii acasa, nu ma bate, nu bea, etc...mi seface..parul maciuca
pai daca asta e simgurul lucru care catalogheaza un barbat in bun sau rau, s-a dus naiba toata viata noastra
e normal sa vrei mai mult, si e la fel de normal cand vezi ca nu ti se raspunde sub nici o forma sau esti tratata cu : " te porti ca o adolescenta, astea nu-s de noi,etc" pai atunci zau asa, ptr ce sa continui? doar ptr ca ai facut 2 copii cu el? ce sacrificiu de dragul copiilor? despre ce sacrificiu vorbim aici, poate chiar de sacrificciul copiilor, care nu au o idee clara despre ce inseamna o familie si vor repeta acelasi tipar ca si voi, multumindu-se cu trasnai, in loc sa alegaa corect in viata
da, ai gresit, da, nu te mai reprezinta relatia prezenta, da, iti pare rau, dar mai rau sa-ti para de viata ta si a copiilor tai
mi se pare atat de grotesc si gresit cad aud femei care eventual sunt abuzate inclusiv fizic, ca stau cu barbatul horror ptr care au copii impreuna...brrraaa...si ne mai intrebam de ce exista o violenta atat de exacerbata in scoli saupeste tot? pai daca baiatul de 12-15 ani vede ca tatal isi bate mama si este macho, de ce sa nu faca si el la fel? hmmm...
deci
eu iti doresc sa ai putere sa intelegi ce iti doresti cu adevarat de la viata, indiferent de rezultate...sau..asumandu-ti ceea ce simti..asta nu e gresit
gresit este sa stii ce simti, si sa negi
succes

bilancia spune:

iti inteleg situatia, am trecut si trec in acelasi timp, sunt lucruri foarte delicate
noi am divortat dar locuim in aceeasi casa, nu am facut partaj, diferenta e ca eu stau in strainatate in timpul anului, dar vin de 3, 4 ori pe an in tara si vin in casa noastra, acolo am pozele, lucrurile, trecutul meu, il intalnesc si nu ma deranjeaza, intelegerea este ca cel care crede ca e pe cale sa si refaca viata are tot dreptul dar fara sa i a nimic din trecutul si amintirile noastre,baiatul creste la bunici e un pic mai complicat,altfel nu ne deranjeaza sa stam impreuna dar ti am zis eu nu stau cu el, poate daca as sta s ar schimba lucrurile, e liber sa si faca propria viata cu altcineva daca l tine buzunarul, la fel si in cazul meu.....e destul de greu daca unul din doi inca mai iubeste

mamaalina spune:

Si noi am fost intr-o situatie asemanatoare cu a ta.
Problemele noastre au inceput in ianuarie 2008. In septembrie 2008, mi-a spus prima data ca vrea sa divorteze. Am crezut ca innebunesc. Am insistat ingrozitor de mult sa nu faca pasul asta, sa ramanem impreuna pt copil. A acceptat intr-un final.
Dar a fost un an cumplit. Tensiunea intre noi a crescut, am ajuns sa ne certam in fata copilului, iar acum tot la divort am ajuns.
Acum un an am zis ca vreau sa ma sacrific pt copil (acum are 3 ani), dar nu am reusit niciunul din noi si tensiunea a crescut mult prea mult.Si toata lumea ma sfatuia ca nu e o alegere buna, ca ii facem mai mult rau copilului.
Acum, dupa aproape un an, am ajuns la vorba lor si la divort. Dar macar stiu ca am incercat si am aflat pe pielea mea ca intr-adevar o relatie doar pentru copii nu rezista.