COMPROMIS--IMPREUNA PENTRU COPII
Raspunsuri - Pagina 3
flaviutza spune:
Pe termen lung mi se pare greu de digerat ideea si cred ca vor suferii toti cei implicati.in primul rand copiii, care nu vor avea parte de normalitate. normalitate in ziua de azi insemnand ori parinti impreuna ce se iubesc,ori parinti divortati. in situatia dorita de tine vor creste cu o "normalitate" total diferita asupra vietii de familie , li se vor intipari idei gresite despre cuplu . vezi mai jos subiectul lul Ilia, cu un sot crescut intr-o astfel de familie, in care parintii au stat impreuna pt copii. e cam acelasi lucru,fie ca ai sau nu divortul pe hartie.
Doi, ranesti pe sotul tau, care sa inteleg ca inca te mai vrea,iubeste.tu ai putea locui cu omul pe care-l iubesti sub acelasi acoperis,sa -l vezi zilnic indragostit de alta?
Trei, iti faci rau si tie, pentru ca in atare conditii nici nu-ti vei putea reface complet viata.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lalilu Rufus, ai putea un pic detalia? Ce inseamna ca "trauma fetei exista si s-a manifestat?" M-am gandit ca pt copii ar fi mai important sa fim toti in aceeasi casa, pastrand o ...aparenta normalitate. |
Dupa ce nu veti mai fi impreuna, o sa constati ca cei doi copii ar vrea sa fiti iar o familie, indiferent de modalitate. O sa-ti rupa sufletul. Adevarul este, insa, ca ei nu agreaza o relatie de convenienta, doar pentru ei. Adica "si-asa e rau, si-asa nu-i bine". Oricata normalitate ati incerca sa mimati, normal nu este si nu va fi, iar pruncii va vor taxa. Atunci cand i-am comunicat fiicei mele ca eu nu o sa mai fiu impreuna cu mama ei si ca am o alta relatie, in afara de un plans, n-am vazut alta reactie. In sufletul ei, stia acest lucru si momentul nu a afectat-o prea tare. Marturisesc, am ramas mut. Si cati ani ma chinuisem sa-i ascund adevarul!
Asta nu inseamna ca a si acceptat ideea divortului. Mi-a spus de multe ori ca-i e dor de noi trei. Fara motive temeinice, doar asa, din nostalgie. Fara sa regrete viata ei de acum.
Cand s-a manifestat pubertatea, nu m-am mai inteles cu ea. Am mers impreuna la psiholog si mi s-a spus ca se simte tradata de mama. Fara motiv. Nu spune, dar uneori viata e grea si pentru ea si cauta motive. Unul dintre ele este divortul parintilor. Stie ca nu are dreptate, dar nu o intereseaza.
In toate postarile mele am spus ca divortul trebuie sa vina cat mai tarziu, daca nu-s lucruri de nereparat. Tocmai datorita fiicei mele. Dar, daca a venit, viata merge mai departe si trebuie sa fie cat mai fireasca.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
zepellina spune:
Poate te razgandesti lalilu si puteti repara.
roxanal spune:
nu stiu exact ce fel de pareri astepti tu, insa eu sunt ferma cand spun ca mult mai rau ai face sa locuiti impreuna, daca divortati.
copii vostrii stiu deja ca a intervenit o ruptura intre voi si mai rau sunt acum derutati si vor fi si mai derutati pe urma..pai ce e aia? voi nu mai reprezentati nimic unul ptr altul, divortati dar ramaneti impreuna? ce fel de exemplu oferiti copiilor, ca nu va asumati faptul ca ati esuat si continuati sa traiti o viata inadecvata in ideea de a nu suferii copii? nici macar nu e real, copii sufera deja, sunt convinsa ca observi o schimbare in comportamentul lor..copii simt, simt tot, chiar daca voi nu le spuneti nimic..si nici nu-i puteti pacalii..deci ce inteleg ei? ca parintii lor sunt nefericiti dar nu indreapta situatia..poate parea crud ce spun, insa ptr e mine eclar, chiar daca pe termen scurt ar putea parea o solutie, de fapt nu este chiar deloc, iar pe termen lung, in formarea copiilor vostrii este un dezastru
succes si o decizie bun asa iei 
lara_c spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lalilu Buna ziua tuturor! Sunt intr-o situatie delicata...de mai multe luni. Unele dintre voi, stiu povestea. Nu povestea este importanta acum, ci faptul ca, eu si sotul meu suntem, probabil foarte aproape de divort. Pentru ca avem doi copii, si ca sa atenuam un pic dezechilibrul ce se poate produce in viata lor, eu am venit cu propunere, de a locui in continuare impreuna...pentru ei. Eu stiu ca asta nu e o solutie prea valida , in nici un caz pe termen lung, dar..macar pana se obisnuiesc copiii cu noaua situatie. Sotul meu a reactionat cam rau la varianta asta, in conditiile in care, el sustine ca ma iubeste si vrea sa fim impreuna...asa, cu adevarat. Stiu ca pe termen lung nu va functiona, dar, avand in vedere ca relatiile dintre noi nu sunt...proaste, adica nu suntem in faza in care sa nu ne suportam si inca ne intelegem in privinta copiiilor si a cheltuielilor, ma gandesc ca , macar un timp ar putea merge asa. Ruptura dintre noi este...emotionala...Si va intreb pe voi, credeti/poate functiona asa? Cunoasteti cupluri/situatii de acest gen? Sau cineva dintre voi a fost/este in aceasta situatie? Cu multumiri si...interes astept raspunsurile voastre. Lalilu-mama Mariei si a lui Luca |
Laliu, nu face asta.
Da, stiu persoane care au incercat si tot la divort au ajuns.
Daca nu se poate salva casnicia macar iti poti reface viata cat mai esti tanara.
lalilu spune:
Multumesc din nou pentru raspunsuri.
Situatia este foarte tensionata, pentru ca amandoi stim cum stau lucrurile, dar nici unul nu face nimic, ne complacem in starea asta aiurea si ne framantam zilnic, amandoi, fiecare in sinea lui....Si am obosit...tare am obosit...
Lalilu-mama Mariei si a lui Luca
monabella spune:
OK iti spun si eu: boala lunga moarte sigura. E cea mai proasta idee care poata sa iti vina. Pe linga faptul ca daca stati de convenienta o sa ajungeti la sicane si dusmanii si copiii vor suferi oricum.
La adolescenta iti vor recita oricum "tu esti de vina pt divort/relatii tensionate etc' vor spune asta chiar cind nu esti de vina. vor spune asta si ca sa scape cu basma curata acolo unde divortul sau porblemele voastre nu au nimic de a face. vor spune asta fie ca stai cu sotul fie ca divortezi.
Sfatul meu e ca e mult mai bine
1) sa te hotarasti tu ce vrei sa faci si sa fii ferma pe pozitii ca asta e
2) sa le comunici copiilor excat ce va fi si cum, asigurindu-i ca amindoi parintii ii voi iubi iar tu si sotul faceti o echipa dar locuind separat, ceva gen hollywood cum vezi prin filme, ok?
3) locuirea in aceeasi casa divortati asta chiar n-am auzit. la ce drac ati mai face-o? e inacceptabil. nu-ti dai seama vrei sa vii cu un barbat si te vede sotul si invers. copiii vor suferi mai mult asa.
Fania spune:
Mi se pare mult mai corect sa divortati si sa pastrati o relatie normala si civilizata pentru copii.
Se poate intampla exact ceea ce a povestit Rufus, ca mai devreme sau mai tarziu unul din voi sa-si refaca viata si in acel moment celalat va suferi.
Cat despre copii ei isi doresc o familie nu un surogat, eu am crescut alaturi de mama si am avut o relatie normala cu tata, am crescut intr-o familie monoparentala dar nu am suferit, nu mi-am dorit niciodata altceva, o iubesc pe mama mai presus de orice si am fost la fel de fericita cum este copilul meu care creste alaturi de ambii parinti. Cred ca e vorba doar de dragostea si echilibrul pe care stii sa il acorzi copiilor si nu de mascarea slabiciunilor personale sub titlul - "impreuna pentru copii".
[poze]
lalilu spune:
"Cred ca e vorba doar de dragostea si echilibrul pe care stii sa il acorzi copiilor si nu de mascarea slabiciunilor personale sub titlul - "impreuna pentru copii".
FANIA Foarte posibil sa ai dreptate. Foarte posibil sa nu vreau sa-mi recunosc nici macar mie propria slabiciune.
Numai ca sotul meu, ca "argument suprem" pt a ma convinge sa mergem impreuna mai departe, aduce in prim plan copiii: ca nu ma gandesc la ei, ca poate nu-i iubesc destul daca nu sunt in stare sa "ma sacrific pentru ei", ca ei vor suferi..Ma rog, am certitudinea ca incearca sa ma faca sa ma simt vinovata fata de copiii.
Doar ca...eu nu mai sunt acasa, nici cu mintea, nici cu sufletul.
Si cred/sper ca nimeni nu va pune la indoiala dragostea mea pentru copii...
Lalilu-mama Mariei si a lui Luca
dov spune:
daca problema ta este cat de buna esti ca mama, desi iubesti pe un altul, si vrei sa schimbi totul in viata ta, atunci stai linistita. n-are nicio legatura una cu alta.
hmmm, ce frumos incearca sotul sa te "joace" sentimental! dar ma rog, fiecare lupta cu ce are. e dreptul lui. la fel cum si dreptul tau e sa move on.