COMPROMIS--IMPREUNA PENTRU COPII

AB spune:

Asa e... dar era posibil pe un forum mic ... pe unul mare te pierzi.
Parerea mea e ca viata nu-i asa de neagra-gri. Seara cand merg la mare cu ai mei sa ne plimbam printre dune vad asa de multi batranei care se plimba si tacanesc cam in acelasi ritm cu piticii mei. Si-i mai vad pe ei cum apoi in parking le deschid portierele sotiilor si-si zambesc cald...
Sigur ca sunt si conflicte, iar chiar am avut unele majore. Problema e sa nu fie mereu sau sa nu fie unele care raman nerezolvate cu anii ca sa ajunga sa te macine si sa fie alaturi de multe lucruri care sa va lege.

Lalilu esti ironica de pomana. Cam toti cei cu 10+ani de casnicie au trecut si prin perioade mai negre totul e cum zici ilia99 sa nu incerci sa-ti furi singur caciula ca din rau ajungi in mai rau, in loc sa repari ceva. Asta ti-a spus toata lumea.

conchita spune:

doamnele mele dragi si exigente, o intrebare doar: credeti ca e posibil ca o femeie sa realizeze in ce situatie se afla si sa NU vrea sa o curme? dupa o evaluare lucida, cu liste de pro si contra in fata, deci fara sa fie inconstienta sau iresponsabila, fara sa se minta pe sine? acceptati o astfel de posibilitate? este alegerea ei in deplina cunostinta de cauza. voi spuneti ca ati alege altfel, dar nu ati fost puse niciodata in situatia asta, deci sorry opinia va e doar teoretica. situatie in care nu le puteti reprosa altora lipsa de curaj, lasitatea si alte minuni. va rog mult, cuvintele ranesc, fie ele si pe net, credeti ca are vreun rost?

daca citeste cineva ce scriam io despre mariaj pana acum vreo doi ani, ar fi crezut ca si eu as ramane casatorita cu orice pret si sacrificiu, exact ca si Lalilu si Balanta, pentru copii. abia dupa am reusit sa inteleg ca sacrificiul nu ar fi avut sens. deci de aceea le inteleg perfect pe Balanta si Lalilu, am trait in papucii lor si probabil ca as fi trait si-acum la fel, din extrema convingere, nu din "lasitate"!

Ramona J spune:

Asa-i Conchita, pe net nu ne cunoastem de fapt. Eu sint in primul rind exigenta cu mine insami si ca sa-i raspund si lui Lalilu aici stiu sigur ca nu as proceda in felul asta.
Nu neg ca "s..t happens", te poti indragosti, dezindragosti etc., dar "solutiile" astea nu numai ca sint imorale si mi-ar da nightmares, eu chiar cred ca nici nu duc nicaieri, doar prelungesc "the misery" pentru toata lumea, inclusiv copiii. Eu bag mina in foc ca fata sau baiatul de 9 ani realizeaza ca nu-i in ordine casnicia parintilor.

AB spune:

Conchi eu am divortat in .ro . Nu aveam copii, dar si fara presiunea de a ramane impreuna a fost enorma. Fusese singurul meu prieten cu care evoluasem de la tinutul timid de mana pana la maritat. Ne potriveam dpdv social, sportiv, voiam sa emigram impreuna si ne dadeam testele. Eram si foarte tanara si n-am facut fata prea bine. Am emigrat in primul loc in care am putut ca sa nu mai caineze toti si sa nu mai tot du-te vino-ul de sentimente confuze intre frica si sfidare. Asta-i frica si lasitatea de a-si trai viata... de care vorbeam.
Pentru binele meu trebuia sa raman casatorita, vorba ceea cine ma mai lua divortata?

Ce soc a fost pe mine sa am mai tarziu o colega olandeza care si-a facut doi copii in timpul tezei cu un tip care voia sa se casatoreasca cu ea... Ea a refuzat si a dat copiilor numele ei spunandu-i ca n-are nici o legatura paternitatea cu relatia cu ea. Ca pot merge impreuna, dar si separat.
Adica tragedia divortului noi o impunem pe undeva, noi dramatizam si noi prin frica care ne orbeste le distrugem copiilor lumea la divort...pentru ca pentru noi telul suprem este ca toti sa stam sub un acoperis. Asta-i stabilitatea noastra emotionala. Am puteau-o defini mai simplu cerand de la fiecare parinte sa petreaca o zi si doua dupa-amieze cu copii pe saptamana. Ar fi mult mai rezonabil si copiii tot s-ar simti doriti si iubiti.

conchita spune:

Ramona, iti inteleg principiile si, mai mult, sunt de acord cu ele. ce ziceam eu e ca putem incerca sa intelegem ca altii, desi le au, traiesc in circumstante diferite si poate nu reusesc mereu sa le respecte...

AB, nu am stiut de divort. dar vezi, asta e inca o dovada pentru Lalilu si Balanta ca e posibil sa-ti gasesti perechea potrivita dupa n incercari, vezi si ilia99!

sigur, admit ca-s subiectiva: daca inainte cautam reperele in batraneii tinandu-se de mana in parc si dupa cincizeci de ani de casnicie, acum imi sar in ochi cupluri reusite la a 2-a, 3-a, enspea incercare. chiar sambata am fost la o party la un cuplu de-asta. ea cu 3 copii din prima, el cu un copil din a doua, traiesc fericiti si se iubesc adolescentin, fara copii suplimentari. asta, ca raspuns la temerea "cine ma mai ia pe mine cu 1..7 copii?", ca asta o am si eu. plus ca, de ce e nevoie sa ma mai ia cineva?!!

si, da, mai stiu si ca nu ni se intampla tuturor minunea cu sufletul pereche dupa jde incercari esuate, da, inteleg frica Balantei ca are o varsta. dar stiti ceva? daca nu ne poate garanta nimeni reusita la 30, 40...100 de ani dupa n incercari, nici noi nu putem baga mana in foc ca nu vom fi exceptia de la regula!! merita incercat? absolut. caci o casnicie fara afectiune egaleaza nimic. deci Lalilu si Balanta nu prea au dreptate sa creada ca risca "totul" pentru cioara dupa gard. risca "nimicul"...caci Balanta are dreptate: cand iubesti, nu te certi. poti rezolva disensiunile si discutand omeneste, conflictele de idei sunt acceptabile, dar nu decibelii si ofensele, mai rau, abuzul. cearta nu e normala, chiar daca face parte din realitatea majoritatii cuplurilor. dragostea nu raneste...iar indiferenta intr-o casnicie distruge totul, aia e asa, asociere de afaceri, un contract intre doi contributori la bugetul familiei, nik altceva...

io ce sa mai zic? ca si eu ma simt ipocrita! vorbesc despre viata Balantei si a lui Lalilu dupa ce am trecut de hopul in care sunt ele. mie mi-e usor acum, ele se chinuie. eu nu ma mai chinui deloc, dimpotriva, parca am iesit din coma. insa traiesc si-ntr-un context diferit, americanii cred in a mia sansa. bine, la ei si rata divortului e mare, deci se adapteaza realitatii, cred. si mai am si avantajul ca uit repede ce-i rau si am o energie imensa care ma ajuta sa ma reindragostesc rapid de viata, de tumultul ei, sa ma avant in ziua de azi cu tot ce am! cu alte cuvinte, sunt pro-activa in ce priveste viata mea. am acceptat trei intalniri (platonice, jur!) intr-o singura saptamana, cu trei tipi diferiti, si nu ma voi marita cu niciunul, what the heck! :-))

ilia_99 spune:

lalilu, offf...teoreric da, ar trebui sa le spui copiilor ca iti doresti libertatea personala. practic....nici eu nu ma vad jucind in piesa asta..
imi doresc iubirea sotului meu, da' cu mina pe inima iti spun ca nu sunt foarte sigura de ce o vreau: ca avem 3 copii, ca nu mi-a dat-o pina acum, ca mi-e frica s-o iau de la capat cu alt barbat.. nu stiu sigur, continui terapia..poate ma lamuresc si eu..ce stiu e ca o sa incerc pina primesc un rezultat, indiferent care e acela. ah.. si cunosc atit de bine sentimentul de care vb tu cu cafeaua la pat...
cu celalalt nu e renuntare, nu e mascarea sentimentelor, pt ca nu sunt sentimente.. imi da senzatii si fantezii.. nepermise, mai ales ca nici el nu e liber.. e dorinta fizica, atit! (sunt convinsa ca va veni un barbat care sa-mi dea aceleasi senzatii si care sa fie liber, tocmai ca sa-mi faca viata grea.. si s-ar putea sa nu mai rezist. banuiesc ca e o lectie pe care o sa mi-o dea viata.) nu-mi imaginez o viata alaturi de el, nu-mi inchipui plimbari sub clar de luna cu el la malul marii, pe alea le vreau cu sotul meu, pt care planuiesc acum o fuga pina la Balcic. el nu stie inca...:))

asa ca in discutia cu morala si valorile nu ma bag, ca vad ca ale mele sunt asa... cam flu-flu...
eu incercam sa te ajut sa vezi mai adinc in tine si sa te indemn sa iei o decizie care sa fie onesta fata de sufletul tau, nu fata de gura lumii, pe care nu dau doi bani..
o singura pb ma macina si chiar am de gind s-o discut in terapie: daca nemultumirile noastre in casnicie, legate de faptul ca barbatul nu rezoneaza cu sufletul nostru, au solutie in alt partener? adica.. nu tot acolo ajungem si cu urmatorul? asta admitind ca suntem inca la virsta la care putem sa ne punem traista in bat, cum spunea balanta.. pt ca eu, de exemplu, daca o sa vad ca rezultatul cu sotul meu nu e cel dorit de mine, o sa am o mare pb.. nu ma vad traind in afara unui cuplu.. pur si simplu. si atunci, s-ar putea sa ma ascund si eu in spatele convenientelor: las' ca mai bine ramin aici, ca nu ma bate, e tata bun... si cred ca abia asta e renuntare. asa cred acum, mai incolo nu stiu ce o sa gindesc..

ps: eu o sa deschid pina la urma topicul "clubul nelinistitelor" de care vb irinabobe, ca vad ca suntem multe..

editez sa adaug ceva: conchita, daca la mine te refereai cu cvintele care ranesc, sa stii ca sunt cuvintele pe care le-a folosit lalilu despre ea: lasitate, egoism.. eu doar le-am preluat in raspunsul meu. de fel, ma feresc sa jignesc oamenii, ma face sa ma simt rau..

conchita spune:

ilia, io pe tine te ador, ti-am mai zis ca daca as fi barbat, te-as lua de nevasta maine:-)), deci te rog sa nu te simti atacata! dar mai stiu si ca atunci cand un om e cazut, nu tuturor le face bine un dush rece, ba dimpotriva! pe mine, una, ma adanceste si mai mult in suferinta...avand in vedere ca Balanta si Lalilu sunt foarte sensibile, m-am gandit ca, logic, cu ele nu are cum sa mearga franchetea si duritatea, atata tot.

argumentul cu fetita lui Rufus e valabil, din punctul meu de vedere, doar pana la jumatea drumului. :-) Rufus a zis ca e traumatizata. dar tot Rufus nu a mai ramas intr-o casnicie de compromis si si-a dat a doua sansa! deci, Lalilu, du rationamentul pana la capat. :-)) ideea e ca acum Rufus este intr-o casnicie ideala cu sufletul pereche, el cu Tora sunt o familie completa si normala. deci sansele ca trauma divortului sa se atenueze in timp sunt mai mari decat daca Rufus ar fi ramas intr-o casnicie de forma "in numele copilului" - caz in care fetita lui ar fi avut traume si mai mari si mult mai dificil de rezolvat, daca nu chiar imposibil.

ilia, despre ce club e vorba? :-))

conchita spune:

good point...

balanta spune:

Conchita,ma gandesc de ceva timp la ce ai scris...nu stiu daca lalilu are totusi atuurile mele...eu in primul rand sunt la a doua casnicie...financiar daca mor eu moare toata lumea pe langa mine...baiatul e mare...iar sensibilitatea mea nu e neaparat tot timpul la vedere.

Sensibilitatea mea e foarte strans legata de romantism, e foarte strans legata de iubire aici, da, cred ca ne asemanam.

Lalilu este cumva la inceput si este bulversata de alegerea facuta in viata...e rea? ....e buna?...o poate depasi si apoi sa nu-i mai pese?

Eu la prima casnicie am fost foarte transanta ...ei amu mai greu...nu neaparat ca varsta... ca varsta ca si cifra...eu tot incerc sa explic ca sunt altfel decat femeile de varsta mea, barbatii ca "oferta" pe piata...(trec peste lista aia care s-ar parea ca nu a fost inteleasa)...dar ce barbat la aproape 50 de ani mai merge cu mine in club?...ce barbat la 50 de ani ar trage la marginea drumului de tara sa se iubeasca in masina? ...ce barbat as gasi eu care sa manance o saptamana branza cu rosii doar pt ca ne iubim?

Sa nu spuneti ca sunt nerealista...pt ca sunt mult mai realista decat multe din prietenele mele...dar structura mea interioara e alta...nu-mi place familia traditionala...nu-mi place de revelion sa merg nicaieri, nu-mi place sa am fini, sa cunun, sa fac mese intinse...imi place sa-mi iau mama si sa o duc in parc, imi place sa-mi iau copilul si sa trag numai cu el o fuga la mare...imi place in camasa de noapte sa ma plimb la 2 noapte cu masina prin oras...ehe si cate nu-mi mai pplac....deci vreau un barbat care sa ma ibeasca asa si nu pt faptul ce trebuie sa-l ingrijesc pt ca si eu fac ce face un barbat.

M-am atasat de toate lucrurile mele,de ceea ce am muncit si creat...nu pot sa le dau cu piciorul...si la urma urmei,ca si Lalilu, eu nu mint pe nimeni...la noi astea sunt discutate ( inteleg ca si ei au stat de vorba)..cand stai fata in fata si spui da , nu ne mai iubim si da reciproc nu mai suntem atrasi unul de altul si ne-am obisnuit...pe cine mint?
Pai noi daca ne despartim oricum nu ne mai recasatorim...si nici macar nu as vrea sa-mi refac viata...nu vreau decat o relatie decat da, sa iau doar ce-mi convine pt ca la cate am facut pt cei din jur imi permit luxul sa fiu egoista.
Macar acum...dar ea mai are atat pana ajunge ca mine...atunci cand eu eram ca ea...oho...trai si-o neneaca...de ce m-oi fi recasatorit?

conchita spune:

Balanta (si, poate, si Lalilu), indraznesc o intrebare tampita, asa ca scuze anticipate: daca barbatii vostri va cunosc sentimentele ca le-ati comunicat aspectul, cum ar fi sa discutati despre o casatorie "open"? in fond, nu pot fi nici ei atat de egoisti sa pretinda ca daca ei nu ofera in casnicie macar minimum obligatoriu, voi trebuie sa traiti in pustiu sufletesc pentru restul vietii, deoarece...nu se stie, deoarece merita ei sacrificiul asta?

iti inteleg perfect motivele, am mai zis ca le consider valide. nu cred ca-s neimportante sau toane, ba cred ca-s extrem de importante pentru cuplu, sunt vitale. si e alegerea ta. tot ce spun e ca daca ajungi vreodata la alta alegere, sa nu te uiti in urma, ca lista asta va deveni insignifianta raportat la libertatea de dupa...si de-aia v-am tot povestit despre mine, macar sa va favorizez o privire dincolo de, avand in vedere ca am avut istorii similare. bineinteles ca nu ajuta, dar macar ca idee ca nu se sfarseste lumea... obiectele se duc pe apa sambetei cand ne ducem noi in mormant, deci nu conteaza. sau nu ar trebui...