COMPROMIS--IMPREUNA PENTRU COPII

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

Hilde, probabil trebuia sa schimb tara...lista mea e o lista interioara a mea de trairi nu e cv unui barbat...iau eu nu sunt de rasu plansul tau sau a altora pline de ele care cosidera ca acum daca sunt pe " piata" datorita varstei sau situatiei convenabile in care se afla ...si te asigur ca mai usor gasesti un cal decat un barbat adevarat...tocmai conexiunea aia dintre doua persoane e mai mult decat troaca din fata si telecomanda televizorului.

Acum cativa ani ma durea undeva de ce simt acum...acum cativa ani aveam prietene care erau fericite, acum cativa ani si mai buni eram ca acum , peste cativa ani probabil eu voi fi o "hilde" si tu o "balanta".

din punctul meu de vedere Ramona,toate motivele mele stai foarte in picioare pt ca le simt eu si nu tu de la mii de ani lumina a expierentei si varstei...cand nu iti mai iei traista in bat cu una cu doua

din punctul meu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

He, he Balanta, as vrea eu sa fie atit de mare diferenta de virsta dintre noi, dar chiar sint pe cale sa mai adaug o floare...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

Atunci Ramona...ai sa vezi ca dupa... fiecare petala face cat o floare...si daca interiorul nu imbatraneste o data cu exteriorul, conteaza si mai mult...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hannen spune:

Citat:
citat din mesajul lui balanta

Hilde,acolo unde sunt conflicte , nu mai e iubire...chiar daca se discuta si se rezolva,cel putin pt mine...daca e dragoste nu sunt conflicte...cum apar conflictele , pentru mine moare iubirea...iar de mimat , mimeaza multa lume...unii spun adevarul aici,unii nu spun nimanui, altii pritenii,sorei, fratelui...eu vad o incompatibilitate in certuri si iubire...dar asta simt eu...
...iar mima cu timpul se transforma in a doua natura...daca am fi chiar noi insumi...stiu eu daca chiar ne-ar mai putea tolera cineva asa?



Acum am dat si eu de subiect,asta-i primul mesaj la care imi scapa o replica,doar asa ca sa vedeti cit suntem de diferiti.
eu nu sunt de acord cu ideea de mai sus,multa vreme n-am inteles nici zicala locului "din cauza ca va iubiti va certati" sau "din cauza ca iti iubesti copiii ,de aia esti sever/a,iar bunatatea si lunga rabdare cu copiii altora arata exact cit de mult nu-i iubesti"
dar cred ca am inceput sa prin ideea
oricum ar fi ,eu cred ca e imposibil ca intr-o relatie sa nu apara "frecusuri",certuri mai mici sau mai mari.intr-o relatie cu iubire,unde iti pasa ,unde pui suflet acolo sunt mai dese "impunsaturile" pe cind,la capatul opus unde nu-i nimic,de unde nu astepti nimic,unde nu ti se cere nimic...pt. ce te-ai certa?

am luat-o razna,sau deja am sinje de samurai prin vene?

Hannen mamica de trei printzese Amira Israa Inas


I want to tell the world... a Story

Occupation 101: Voice of the Silenced Majority

The Future`s So Bright I Gotta Wear Shades

"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

Hannen,eu iti dau dreptate...dar cu timpul certurile isi pun amprenta pe cei doi...si cum spui tu, depinde de individ, prin natura zodiei nu-mi plac certurile si din cauza ca ma fac sa sufar incetul cu incetul m-am retras.
Distrug pasiunea si dorinta din mine.
E ok, pot fi loiala,pot duce totul mai departe dar sa o mai fac si cu zambetul pe buze...cred ca macar atata imi poate fi acceptat...lipsa zambetului ca efect secundar la certuri.
Certurile ne-au adus aici...probabil ne iubim atata de mult incat nici nu ne dam seama...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

Buna dimineata tuturor.

Le felicit pe perfectele/perfectionistele forumului si ma bucur pentru vietile pe care au stiut sa si le organizeze, astfel incat in "curtea" lor nu exista compromis, totul e clar, cert si la vedere...

Conchita, multumesc pentru intelegere,pt modul elegant in care ti-ai expus pct de vedere desi tu ai proceda altfel

Balanta....ce sa-ti zic, probabil ca la noi este problema...Poate noi suntem "inadaptate si inadaptabile" la conveniente...

Ramona....saunt tare curioasa cum ai proceda tu, fiind intr-o situatie similara.Asa ipotetic, ca e clar ca vei spune ca tu niciodata n-ai fi in asa situatie...Cum am spus odata si eu..."mie nu mi se poate intampla, never ever"...Dar cum niciodata sa nu spui niciodata....Vezi bine...



PS- Mi-aduc aminte de un post de-al lui Rufus, care imi spunea, ca fiica lui a fost tare traumatizata in urma divortului si ca si acum, la 16 ani, nu iarta si, desi intelege, nu o intereseaza....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

AB...eu am apucat sa-ti citesc postul, chiar daca intre timp a disparut...am vrut sa adaug atunci ceva dar nu am mai avut cum ca totusi muncesc si eu.

Ceea ce postez eu e scos dintr-un context...al vietii mele...scos de acolo cred ca nu pica intotdeauna bine si oricum nici nu trebuie pt ca nu suntem toti la fel ( chiar,oare ce ar fi ?)...daca sunt puse cap la cap capata o alta valoare...ar trebui sa justific fiece postare si chiar si asa probabil tot degeaba ca tot cine rezoneaza cu mine o sa inteleaga...

Am intrat pe forum nu de foarte mult timp...dar mi-am facut timp sa citesc din urma si recunosc ca au fost multe femei pe care le-am admirat, postarile au fost de exceptie...intre timp au "disparut", probabil au renuntat.
Cred ca daca si noi am fi atat de solidare intre noi cum sunt barbatii intre ei am fi mult mai putine care am posta aici "nefericite"...deci poate doar cateva, ca Rufus, Marius
...probabil la fel, daca ne-am prezenta aici cv complet si ne-am asuma identitatea noastra, asa ca sa fim fata in fata toti,sa se stie expierenta noastra de viata, la fel sunt convinsa ca altfel s-ar putea conversa...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

am plecat de la mere si am ajuns la pere si in curind o sa vb despre cum se face dulceata de mure.... si aici pot vb, ca am facut sapt trecuta citeva borcane...:)))
intrebarea pusa de lalilu la inceputul acestui topic era daca poate functiona un aranjament de convenienta cu sotul si copiii in aceeasi casa, desi ei ar fi divortati.
ce as face eu sau hilde, balanta, ramona, etc, oricare alta femeie e irelevant. de ce a ajuns lalilu in situatia asta e iar irelevant.
iar iritarea ta vizibila lalilu, in urma raspunsurilor primite, e absolut gratuita, nu te supara pe mine.
o sa-mi dai voie, sper, sa postez aici raspunsul tau la topicul meu.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=136530&whichpage=50

citeste-l cu atentie, daca l-ai uitat, pt ca eu vin sa-ti spun acum alte intrebari:
esti sigura ca nu-ti mai iubesti sotul? eu nu m-am gindit nicio clipa ce o sa faca fostul dupa ce il las eu.. duca-se..
nu e relatia ta o cautare a atentiei pe care ti-o doresti de la sotul tau? nu cumva tot pe sotul tau il cauti in celalalt barbat? pt ca .. "daca nici nu stie ce vb", ce cauti cu el?

da, e lasitate, e egoism, e narcisism, e comoditate din partea ta.. nu-i asa ca e placut sa stii ca doi oameni te poarta in gind? te vor deopotriva si doar tu decizi cit dai fiecaruia?
"nimeni nu patrunde in ceva bine sudat..", spui tu. casnicia mea e departe de a fi bine sudata, dupa cum stii. in acest context, a tot ce s-a intimplat cu sufletul meu in ultimul an, a inceput sa mi se faca un gol in stomac, de fiecare data cind ma vad cu un barbat, altul decit sotul meu. de aia si evit sa-l vad. n-o pot controla, asta e... e chimie! dar asta e tot ce va fi.. nu va patrunde nicaieri. nu pt ca am eu o casnicie solida ca stinca sau pt ca sotul meu n-ar merita o lectie amara, ci pt ca eu hotarasc asa. eu imi doresc iubirea sotului meu, asa cum e el, cum poate sa mi-o dea. n-o voi primi daca incerc sa-i substitui alt barbat lui..
de aia am zis ca-ti furi singura caciula..

nu-ti mai cauta argumente in povestile de viata ale altora! fata lui Rufus, pe care-l citesc cu mare atentie si placere, a trait poate altceva decit traiesc copiii tai. fecare reactioneaza altfel, chiar daca trece prin situatii similare cu ale vecinului de la 2.
nu e vorba despre a evita divortul care e, evident, o trauma pt copii. e vorba despre a fi onest cu tine insati si a alege dintre doua rele pe cel mai mic. adica: ce e mai putin grav pt copii? sa-mi asum cresterea lor, separat de tatal lor, cu care vor putea pastra cele mai bune relatii si sa construiesc un cuplu alaturi de alt barbat, sau sa-i invat, prin puterea exemplului, ca o casnicie e o minciuna pe care trebuie sa o spunem, tatal lor si cu mine, in fiecare zi de dimineata pina seara?


PS: daca am fost cam dura, imi pare rau. nu vreau sa te atac, vreau sa te pun intr-o alta perspectiva, poate iti vin intrebari si raspunsuri noi, care sa te ajute. cam asta iti face si terapeutul, numai ca eu sunt draguta si nici nu-ti cer bani ca sa te enervez, o fac gratis!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

Illia, in mare parte ai dreptate. Eu nu neg ca nu e ok asa cum procedez eu. Nu e o situatie fericita, clar. Eu nu-mi doresc un anume barbat, eu, asa cum spuneam un pic mai inainte, imi doresc libertate, pentru ca asta ar fi "cadrul" in care, in acest moment al vietii mele m-as simti cel mai bine. Dar binele meu, nu cred ca ar fi binele copiilor mei. Pentru ca mai mult decat libertatea mea, imi doresc fericirea lor. Si cum as putea sa le explic copiilor care(mai ales cel mic) plang cand tatal lor pleaca la serviciu numai, ca eu vreau libertatea mea, desi tati e bun si ne iubeste? Intre mine si sotul meu exista aceasta ruptura emotionala. Pentru ca nu mi-a oferit ce mi-am dorit, ca a luat in ras nevoile mele, ca asa ca si sotul Balantei, nu-si doreste nimic anume, nu iesiri, nu prieteni, carti, plimbari, ca "astea-s toane'. In acceptiunea majoritatii, barbatul care nu te bate, nu te-njura , aduce banii acasa, si, mai ales nu te-seala, e un barbat bun.

Si credeti-ma ca i-am fost o nevasta buna si l-am iubit tare mult, si au fost ani in care i-am dus cafeaua la pat si mi-as fi dorit macar o data sa zica "maine o fac eu, stai tu in pat..."


"casnicia mea e departe de a fi bine sudata, dupa cum stii. in acest context, a tot ce s-a intimplat cu sufletul meu in ultimul an, a inceput sa mi se faca un gol in stomac, de fiecare data cind ma vad cu un barbat, altul decit sotul meu. de aia si evit sa-l vad."

Tu crezi, Illia ca asta este ok/?! Tu crezi ca asta nu e renuntare? Ca asta nu e, intr-o forma sau alta mascarea sentimentelor?

Spui ca-ti doresti iubirea sotului...Poti spune cu mana pe inima ca ti-o doresti pt ca il iubesti cu adevarat si din tot sufletul?> Nu si pt ca ai 3 copii, din care 2 sunt ai lui si fata, care deja e trecuta prin trauma unui divort? Si ca te apuca disperarea cand te gandesti cum ar fi sa o iei iarasi de la capat? De data asta cu 3 copii , nu cu unul?

Da, poate ca unele postari m-au iritat, prin simpla modalitate de expunere. Superioara. Morala. stii...valorile...Si Conchita are alta parere decat a mea, dar cu cat tact si eleganta si-a expus pct de vedere...

Multi dintre noi avem o placere diabolica de a scoate ochii, de a ne arata morali, virtuosi...In fine, subiectul decurge frumos, respect toate parerile, astept in continuare opinii...Poate ma luminez si eu la un mom dat...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB spune:

Citat:
citat din mesajul lui balanta

AB...eu am apucat sa-ti citesc postul, chiar daca intre timp a disparut...am vrut sa adaug atunci ceva dar nu am mai avut cum ca totusi muncesc si eu.

Ceea ce postez eu e scos dintr-un context...al vietii mele...scos de acolo cred ca nu pica intotdeauna bine si oricum nici nu trebuie pt ca nu suntem toti la fel ( chiar,oare ce ar fi ?)...daca sunt puse cap la cap capata o alta valoare...ar trebui sa justific fiece postare si chiar si asa probabil tot degeaba ca tot cine rezoneaza cu mine o sa inteleaga...

Am intrat pe forum nu de foarte mult timp...dar mi-am facut timp sa citesc din urma si recunosc ca au fost multe femei pe care le-am admirat, postarile au fost de exceptie...intre timp au "disparut", probabil au renuntat.
Cred ca daca si noi am fi atat de solidare intre noi cum sunt barbatii intre ei am fi mult mai putine care am posta aici "nefericite"...deci poate doar cateva, ca Rufus, Marius
...probabil la fel, daca ne-am prezenta aici cv complet si ne-am asuma identitatea noastra, asa ca sa fim fata in fata toti,sa se stie expierenta noastra de viata, la fel sunt convinsa ca altfel s-ar putea conversa...


Asa e... dar era posibil pe un forum mic ... pe unul mare te pierzi.
Parerea mea e ca viata nu-i asa de neagra-gri. Seara cand merg la mare cu ai mei sa ne plimbam printre dune vad asa de multi batranei care se plimba si tacanesc cam in acelasi ritm cu piticii mei. Si-i mai vad pe ei cum apoi in parking le deschid portierele sotiilor si-si zambesc cald...
Sigur ca sunt si coflicte, problema e sa nu fie mereu ca sa ajunga sa te macine si sa fie alaturi de multe lucruri care sa va lege.

Mergi la inceput