COMPROMIS--IMPREUNA PENTRU COPII

ilia_99 spune:

eu cred ca discutam impreuna si ne intelegem separat:)) lalilu nu fura din timpul familiei, fura din timpul ei!!! isi fura singura caciula, ca apoi sa se dea de ceasul mortii ca n-o mai are si, ce sa faca acum, merge cu capul gol prin vint si frig.. poate sunt prea metaforica, da' e cam devreme si n-am terminat cafeaua din motive de pitici. nu pe creier, ci prin patuturi..
nu e vorba de a le explica copiilor de 3 ani sau sugari ca mama si tata nu mai fac treaba aia "rusinoasa", nu au nevoie de detalii vulgare, ci de o abordare onesta. aici sunt de acord cu AB.
sacrificiul pentru copii e o treaba "de dinsii inventata", e o minciuna enorma pe care o spunem sufletului, la fel ca aia cu situatia materiala, sau mai stiu eu ce. pe de alta parte, sacrificiul asta, cum ne place noua mamelor sa-l numim, suna bine pentru orgoliul nostru, ne panseaza ca nimic altceva. "sunt o mama buna, ma sacrific pt copii, lor sa le fie bine, eu nu mai contez, ce daca nemernicul - si zau daca nu meritam un barbat mai bun! - nu ma iubeste. e tata bun!" si orgoliul se culca linistit... dar sufletul plinge.. si, ce sa vezi, peste ani vin copiii si intreaba "de ce n-ati divortat, ca ne-ati f... viata?"
nu stiu cum, femei destepte si puternice, pt ca sunt convinsa ca stim toate treaba asta, cadem in plasa asta iar si iar chiar si in anul 2009...
poate n-ati inteles postul meu de mai devreme, copil crescut linga parinti care "s-au sacrificat" pentru mine.. va mai dau... sotul meu, copil nedorit de tata, a adus cu el si o aventura a tatalui, pe vremea cind soacra-mea era gravida cu el. aventura a devenit relatie de-a binelea si a durat pina cind sotul meu a facut 1 an si 7 luni. soacra-mea imi povestea ca atmosfera din casa era extrem de rece, nu urlau, nu se injurau, dar se respingeau pina la extrem. motiv pt care copilul se scula noaptea plingind si urlind "pleaca". sotul meu nu stie povestea asta, nu constient, adica nu i-a povestit-o nimeni. dar.. ce sa vezi, a repetat intocmai scenariul scris de tatal lui, eu gravida in 8 luni si el cu o mindra. (astept cu interes sa ajunga cu terapia la momentul acestei revelatii..)
si tot in contextul mindrei.. baiatul meu cel mic avea 1 luna, NB!! dupa o cearta cu ta-su, pornita de la mesajele nocturne pe telefon, ma apuc sa-i dau de mincare, el fiind un fomist. impingea biberonul si urla din toti plaminii, in timp ce eu plingeam, sperind ca nu intelege copilul de ce pling. pina la urma l-am luat in brate strins si i-am spus "nu e durerea ta, e a mea. n-o duce tu, ca o duc eu pe toata!" s-a linistit usor si a mincat tot laptele, dupa care a adormit.
va suna SF? toti psihologii din lume va vor spune ca e asa..
balanta, si tu ai exemplul in casa: baiatul tau ... mai va cu viata sexuala. la 22 de ani ar trebui sa nu se gindeasca decit la asta si s-o si faca la fel de des.. dar ei fac ce le aratam noi, nu ce le spunem, ei fac ce simt de la noi, ei devin adultii care suntem noi.. nu e tragic sacrificiul nostru?
lalilu, iarta-ma, nu-ti reprosez ca ai gasit in alta parte ce nu primesti acasa, dupa cum nu i-am reprosat-o prea rau nici sotului meu, ci dimpotriva, mi-am asumat vina, spre diferenta de sotul tau. pt ca nici sotul meu n-a cautat sex, ci afectiune, pe care n-o primea de la mine. deci.. tot crengute de mar, cumva.. in discutia cu onestitatea nici nu mai intru, evident ca as fi referta sa vina si sa-mi spuna pe sleau ce-l doare, nu pe dupa plop, inainte sa se duca in alta parte. dar aici toti avem carente..

ilia_99 spune:

balanta, in legatura cu raspunsul sotului tau.. no comment! de fapt, eu cred ca abia aici intervine pb: cind unul cere si celalalt nici nu intelege ce vrea. toti oamenii au o limita, iar unii pot mai mult, altii mai putin.. asta e! nu tine de inteligenta rationala, ci de aia emotionala. si aici nu cred ca e nimic de facut. casnicia mea merge inca pt ca amindoi am avem inteligenta emotionala de a intelege si accepta nevoile celuilalt, care nu sunt musai identice cu ale noastre. la tine nu e cazul, probabil ca sotul tau avea nevoie, intr-adevar, de o femeie cu mai putine arderi sufletesti.
dupa cum eu, de exemplu, n-as fi avut niciodata cu primul meu partener, cu care am trait prima iubire timp de 6 ani si a fost tare frumos, pb pe care le-am avut cu actualul sot, pt ca nu era un om atit de complicat. era ca sotul lui lalilu, pai daca nu ne ploua si avem ce minca tu de ce vrei mai mult? pai.. pt ca vreau!

balanta spune:

ilia, da, simplificand lucrurile ai dreptate...raspunsul sau a fost : " daca stiam cat esti de complicata nu ma mai insuram cu tine".
Ceea ce a fost atractie la inceput...a devenit povara mai tarziu...a preferat sa se departeze ca sa nu fie nevoit sa tina pasul cu mine.
El a coborat stacheta...eu m-am dus mai sus.

conchita spune:

dar nu m-am referit nici o picosecunda la tine!! scuze daca asa s-a inteles.
ma bucur ca la tine a mers, la Lalilu nu merge. si nu cred ca exclusiv din cauza ei. daca tot ati adus in discutie problema vinovatiei, stau sa ma gandesc care ar fi vina ei, pana la urma? ca a cautat in alta parte ce nu are acasa, ca n-a rabdat seceta emotionala si sa se fi limitat doar la a fi mama, ca n-a discutat cu sotul ei despre asta doi ani, ci doar unul singur? ca nu pricep. repet, nu vorbim de adulterul emotional, ci de cauza. cand s-a produs miscarea de frunze in copaci, vina era deja distribuita la vinovat, aia a fost doar efectul, nu cauza.

ca daca Lalilu e vinovata ca are nevoile astea si sufera, e ca si cum s-ar pretinte ca unuia care primeste un ciocan in cap sa nu i se arate durerea la drum de seara. e vinovat cineva ca sufera?

AB spune:

Vorba Ramonei asta se-ntampla mai ales dupa un copil, o boala sau doar niste ani mai multi. Dar nu-ti iei mama lumea in cap dupa ciresi la prima faza. Incerci si de nu se poate divortezi. Daca nici atunci nu se trezeste atunci asta e. Simplu.
As putea sa zic si ca Lalilu a mers in acele luni pe drumul ei... iesiri in wkd cu colegii. Daca vezi ca celalt nu vrea, de ce nu incerci iesit in parc sambata la amiaza cu sotul.. adica nu ca sotul ei ar fi nevinovat, dar nici unul nu a aratat vreo flexibilitate.\As putea si sa ma intreb cum un parinte atat de absent are o relatie buna cu copiii?
Dar subiectul nu este relatia ei in afara. Ci continuarea casatoriei.

Si oricum nu sotul e important ci lipsa de fair play fata de copii. Lumea unui copil nu se darama dintr-un divort ci din ura cu care se destrama la unii. Ura acumulata din miciuni si tradari si frustari ... si adesea dintr-un divort parintele vinovat de divort, cel mai complicat sufleteste risca sa-si indeparteaze copiii. Iar Lalilu nu vrea sa riste asta acum.... si parerea mea e ca se duce drept catre ea tot amanand. Istoria ei la epoca povestilor si printeselor este urata si nu face decat sa se urateasca. Conchita cat crezi ca va dura staus-quo asta fara nici o rabufnire? Si la prima rabufnire acasa sau in procesul de divort... ce vor auzi acei copii? Ca toata lumea lor e o minciuna, nu? Nu-i mai bine sa auda acum cat nu e prea tarziu...pe un ton calm ca lumea nu-i perfecta si gata?
In plus mai risca ceva. O casatorie care se termina tarziu si care nu lasa celuilalt speranta de a-si reface viata cu altcineva si de a avea poate si alti copii poate duce la o lupta pentru custodie acerba. Si de la o varsta copiii pot alege.
Mi-am spus parerea cum ca nu-i nici corect, nici intelept ce face.
Dar treaba ei, nu are sens s-o bat eu la cap. Lalilu si sa fii fericita

balanta spune:

...de cate ori putem sa caram copii dupa noi in viata incercand sa gasim perechea?
...cate relatii prezentam copiilor nostri pana ajungem la formula care sa ne convina si cati parteneri le prezentam ca sa nu ne ascundem dupa deget?
...de cate ori in viata ne putem reface material ca sa le putem oferi copiilor o stabilitate financiara , pentru ca ceea ce muncim se pierde la fiece divort

Inteleg ca la aproape 50 de ani, daca in prima casnicie nici o secunda nu am considerat ca trebuie sa fac copromisuri, daca acum am ajuns in impas iar, divortez si iau viata de la capat...cautand sufletul pereche...sau ma resemnez si merg la psihoterapeut sa vad ce am eu de sunt defecta si am tupeul sa-mi doresc "copaci infloriti" sau " inghetata"
...sa nu ma luati cu varsta ...ca explodez... ca si asa soacra mea mi-a spus ca cine ma ia la varsta asta...de parca eu mi-am pus problema ca mai vreau sa ma ia cineva

Si imi iau baiatul de mana si ii spun mama ai grija, e greu sa o nimeresti de prima data, incearca si tu de cate ori poti, mai ia o nevasta, mai ia inca o nevasta, mai incearca...mai vezi ce faci ca vor suferi toti copii tai din toate casniciile daca va mintiti ca va intelegeti bine!

balanta spune:

Ab poti sa ai o relatie buna cu copilul chiar daca esti "absent" in casnicia cu sotul/sotia...ce treaba are pana una alta.
Se compenseaza afectiunile de la parinti...adica daca nu imi mai iubesc sotul, nu imi mai iubesc copilul?
Sau tu crezi ca imi urasc sotul?...pai asa cum spune lalilu... pot trai sub acelasi acoperis cu el...chiar daca emotional nu impart nik cu el, nici macar asternutul...ori iti inchipui ca ne jignim sau ne vorbim urat?
Pai eu pana m-am recasatorit am mai avut o relatie de 5 ani si chiar daca s-a terminat sunt prietena la catarama cu respectivul.
...fata de fostul sot care in 18 ani nu si-a vazut copilul niciodata si nici s-a interesat sa vada daca mai e in viata.

Ramona J spune:

Conchita, e OK. Eu am avut noroc poate. Ideea e ca atunci cind ne-a fost mai greu am facut fiecare cum ne-am priceput ca sa indreptam lucruruile si a mers.
Balanta, imi pare rau ca sotului tau nu i-a mai pasat destul, dar nu inteleg sacrificiul asta al tau, nu inteleg de ce ramii intr-o casnicie de felul asta. Nici macar nu mai poti sa spui ca o faci pentru copil, el e mare de acum si inteleg ca sotul actual oricum nu e tatal copilului.
In rest Ilia si AB au raspuns mai bine decit ma pricep eu s-o fac.
Balanta si Lalilu, imaginati-va ca aveti copii care se afla in situatia voastra de acum: ce i-ati sfatui sa faca? Eu nu prea cred ca i-ati sfatui sa faca asa cum procedati voi acum, dar ei invata prin puterea exemplului.

balanta spune:

Ramona, in dreptul meu iti pot raspunde:
- din nesiguranta...nu am cum sa gasesc acum,un barbat care sa ma doreasca doar pt mine dar sa-mi placa si mie in acelasi timp...e suficient sa ma uit la fosti colegi de facultate, prieteni, cum arata, cum au evoluat...sorry...sotul meu e mai tanar cu 7 ani...nu pot urca mai sus...la felul meu de a fi deja si el se considera depasit

-din egoism...pt ca nu sunt dispusa dupa 15 ani de munca ajungand la stadiul asta sa-i dau juma lui...mai bine baiatului sa-i ramana

-din comoditate...eu nu fac gospodarie...sotul meu se gestioneaza singur si eu la fel din cauza programului

- petru copil...o sa radeti...dar este foarte atasat de el si daca m-as desparti ar ramane cu el

- pentru ca nu ma dau in vant dupa o familie numeroasa si nu cred ca as mai tolera o noua soacra, cumnata,alti copii...actualul nu are asa ceva

- pt ca pur si simplu as ramane chiar singura cuc si prefer dic cand in cand sa mai schimb o vorba cu cineva...eu alt barbat nu mai sunt dispusa sa "cresc"

- daca voi gasi barbatul care sa stie sa danseze si sa-i placa Armand Van Buren, care sa faca sex la malul marii si sa nu-mi bage pe gat alte responsabilitati decat grija mea pt el ca sa fie iubit, daca ma va plimba cu barca si va avea motor,daca va fi sanatos ( pt ca eu sunt) si ii va place sa savureze un ceai in fata cortului, daca nu va dormi peste 10 ore si va munci cot la cot cu mine, daca nu va sforai si vrea sa faca cu mine planorism, daca nu va avea burta si va avea mult umor, daca nu il va suna maica-sa zilnic si va urca pe munte cu mine, daca nu va fuma si va vrea sa faca scufundari...lista poate continua... va anunt si va chem la "nunta"...pe toate...si va voi zice cu mana pe suflet ca se poate

sunt genul care da 100% dar pentru asta...

Hilde spune:

Eu nu m-am referit prea mult la Lalilu in discutiile mele cu Balanta. : )

In ceea ce o priveste pe Lalilu, nu sunt de acord cu ceea ce a ales sa faca. Nu-i face fericiti pe copii, dimpotriva.

Cu Balanta am crezut ca am un dialog pana la un moment dat dar, SCUZE Balanta, scrii dezorganizat, prea multe [...]pentru mine, trebuie extra efort si timp ca sa te citesc. Asta e strict problema mea, bineinteles. : )

Asa. M-am simtit trista pt baiatul tau. Spune-i baiatului tau sa nu va urmeze exemplu, da-i aripi, spune-i ca sunt oameni fericiti, pt ca sunt.

Daca incalzeste pe cineva cu ceva eu am vazut bunici fericiti, care s-au plimbat mana in mana pana a murit unul din ei, am vazut parintii mei fericiti, am vazut parintii sotului fericiti, noi suntem fericiti. Probleme au avut toti intr-un fel sau altul, am vazut ca s-au suparat unul cu celalalt si am vazut ca s-au impacat si erau fericiti ca au rezolvat problemele.

Si nu prea ascundeau "problemele" astea de noi. In general erau probleme de organizare. Well, pe mama o apucau proiectele noi cam des, il cam iritau pe tata care era mai laid back.: )

In facultate ne-am mutat din casa parintilor si tin minte ca ne intrebam ce fac "adolescentii nostri dragi", ne era dor sa vina la petrecerile noastre si ii mai invitam din cand in cand. In liceu aveam petreceri acasa cu prietenii iar parintii mei se distrau mai mult decat noi. Erau asa de fericiti sa ne organizeze petrecerile si sa danseze putin cu noi si cu prietenii nostri. Dupa o ora, doua ne pierdeam rabdarea si ii trimiteam fortat la culcare.:)

Si au ramas parintii nostri vesnic tineri. Chiar m-a deranjat un doctor acum cativa ani. M-a rugat sa completez o fisa cu bolile din familia mea si i-am spus ca parintii mei n-au boli deocamdata pt ca sunt inca tineri. Si el zice...hmmm... cat de tineri? Si eu zic 57 si 60. Mama rade toata ziua, e sanatoasa, cum poate cineva sa zica de ea ca e batrana? Sa nu mai zic cate proiecte noi are in plan! : ) )

(am recitit "Un veac de singurate" si am avut asa o senzatie acuta cateva zile ca viata e prea scurta, ma gandeam ca ar fi bine sa pot iau toti oamenii pe care ii iubesc si sa-i ascund undeva, unde timpul sta pe loc).

Eu si sotul meu am avut o viata nomada, ne-am mutat toata viata dintr-un loc in altul si am intalnit greutati la fiecare inceput de drum dar ne-am incurajat unul pe celalalt si le-am depasit.

Fetelor, exista fericire in casnicie si din nefericire nu exista reteta pt asta. Poate e doar noroc, poate e increderea in voi, in sotul vostru si in relatia voastra. In orice caz, nu va incurajati copiii sa traiasca nefericirile voastre, ca-i pacat pt ei.

Eu nu am zis nimic de femei in special, ceea ce am zis este valabil pt femei si pt barbati.