Bunele maniere... in parc

usorlili spune:

Lucia Mirela, asa este. Este frustrant. Este si dureros.

Ceea ce am spus in postul de mai sus este ceea ce gandesc cand simt ca nu mai pot. Este ideea cu care incerc s-l "indoctrinez" pe Tudor. Ca nu-i un copil cu handicap, ca-i un copil normal dar cu anumite restrictii la mancare.

Desi la noi poate fi pe viata si pe moarte. Fara sa exagerez.

Dar avem si momente grele, in care imi vine sa ma duc in varful muntelui. Sa fiu doar eu si copilul meu. Asta-i viata.

Si iarasi spun, am noroc de un copil relativ intelegator. Cat poate intelege un copil de doi ani si 7 luni.

Dar este greu. Si dureros. Dar asta este alta poveste.

Si totusi exista iubire!

nelia spune:

Am citit pe sarite, dar am zis ca e bine sa intru sa spun si ce se intimpla pe aici, unde traim noi, referitor la subiect.

Mie nu-mi place sa le dau copiilor mincare chiar la locul de joaca, cel putin nu atunci cind sint multi copii. Cind sint numai ele sau inca vreun copil sau doi, mai merge, dar chiar si atunci, nu scot mincarea si ma apuc sa-i hranesc. In general, cind intru intr-un parc, ma opresc inainte de locul de joaca si ii hranesc bine, la o masa sau pe iarba, scoatem tot ce avem si mincam, le spun apoi ca mergem la joaca si cind li se face din nou foame, plecam acasa, unde vom lua masa.

In al doilea rind, aici exista o lege nescrisa, dar care se respecta cu sfintenie: nimeni nu da la nici un copil nimic de mincare fara sa intrebe parintele. Adica nu intinzi punga spre copil si intrebi are voie, ci se intreaba cind se scoate mincarea din sacosa sau din rucsac: copilul meu vrea o mica gustare, am cutare, e in regula pentru copilul dvs.? Sint probleme atit de mari cu alergiile incit pur si simplu e de-a dreptul indecent si extrem de periculos sa vii cu mincarea de acasa si sa incepi sa dai in toate partile cu ea, pe motiv ca esti generos. Daca sint multi copii in locurile de joaca, in general, nu maninca nimeni (in nici un caz inghetata, dulciuri sau altele e genul acesta, poate cel mult un biscuitel nevinovat sau un fruct). Daca sint citiva copii si citiva parinti, se procedeaza cum am spus, adica se intreaba si daca exista o problema, se rezolva pe loc: nu se scoate mincarea!

In al treilea rind, copiii sint invatati de mici sa nu dea si sa nu ia de la nimeni. Si la gradinita, si se continua si la scoala, multi copii vin cu mincarica de acasa, altii maninca de la gradinita/scoala - nu se face schimb de pachete, nu se ia din mincarea altuia, pur si simplu se taie din fasa aceste maniere, pentru ca poate fi fatal pentru vreunul dintre copilasi care sufera de alergii. Si Agata si Tudora, stiu de mici ce au de facut: nu iau decit daca au acordul meu, nu servesc pe nimeni cu nimic decit cu acordul meu sau al parintelui de fata. Agata este foarte generoasa, este ca mine, nu poate minca si sa nu dea la cel de linga ea (poate si pentru ca e pofticioasa la rindul ei si stie cum se simte cind vede pe cineva mincind si ea nu are). Dar de cind a inceput sa vorbeasca intreaba daca are voie, ea sau copilul celalalt. Este atit de inradacinat acest obicei in comportamentul copiilor incit lor li s-ar parea ciudat sa faca altfel. Stiu asta, pentru ca Agata a fost socata cind s-a dus in parc in Romania si a vazut ca toata lumea minca de la toata lumea... ea nu credea ca se poate asa ceva si i se parea tare gresit, mi-a spus ca ea crede ca oamenii mari de acolo si copiii inca nu au aflat ca se poate muri de la o singura gura de ceva la care esti alergic. Stiu ca suna ciudat, si mie mi-a sunat la inceput, dar lumea in care traim acum, nu mai este lumea in care am trait noi si parintii nostri. E primul lucru care ar trebui acceptat si apoi educatia in sensul asta, a noastra si a copiilor, ar veni de la sine.

Iar chestia cu pipi in tufis... pina la 4 ani mi se pare in regula, dar nu si dupa. Ce ar fi daca toata lumea am uda copacii? Intre doi si patru ani, am fi absurzi daca am obliga copilul sa se tina pina acasa, nici nu poate de altfel. Nu uitati ca atunci cind sint in plin proces de invatare sa foloseasca alte metode de a se usura, decit sa dea drumul in pampers, orice stres poate altera reusita, cu consecinte chiar grave asupra copilului. Deci intre doi si patru ani, ca mama de trei copii, nu ma deranjeaza sa vad copilasi care sint dusi la tufis sa faca pipi, si ai mei sint dusi. Treptat, dupa 4, copilul trebuie educat si antrenat ca pipi se face la toaleta. Deci, cind plecam spre un parc, trebuie sa faca pipi sau altceva. Dar accidente se intimpla... mie mi s-a intimplat ca Agata, carea re 8 ani in curind sa nu poata rezista pina la toaleta sau pina acasa, daca toaleta nu exista in parcul in care ne aflam. Si nu numai pipi, chiar si altceva... Si dupa primele accidente, eu am la mine intotdeauna pungi (sa ma scuze cei cu mediul, dar eu cred ca atunci cind sint utilizate in scopuri nobile, cred ca de asta sint facute si de aceea trebuie utilizate - sa nu fim mai credinciosi decit papa acum si sa cadem in extrema cealalta!) si servetele de hirtie, chiar si un ziar. Le pun in carut, ce mai conteaza pe linga multe altele pe care le car in permanenta, nu ocupa chiar atit de mult loc. Si daca ni se intimpla accidente, atunci ma retrag frumusel, pun punga, pun ziar, face fata ce are de facut, stergem miini si fund cu servetele umede), mama ia totul cu punga, stringe gura si duce la un cos mai indepartat de locul de joaca... si gata, am rezolvat problemuta. Inainte de alte multe reguli care exista, la mine functioneaza una mare si lata: nu-mi place sa stresez copilul, sa-i stric buna dispozitie, sa-l fac sa se simta vinovat de ceva pentru care nu are nici o vina... cind iti vine, iti vine si gata!

Acum ca m-am exprimat, va las, ca ma duc la treburi...

dov spune:

USORLILI, esti prima de aici care pune punctul pe I...de fapt, totul e despre TOLERANTA! si despre a actiona in priml rand asupra ta si asupra copilului tau, si pe urma asupra altora.

si NU, parcurile nu sunt pentru mers in ele ca atunci cand merg in muzee, adik sa ma uit fara sa ating, asa ne-au educat comunistii...nimeni din romania nu a observat ca toate fetele de prin alte tari au fost mirate...pe-acolo parcul e tocmai ca sa mananci pe iarba, sa te joci pe iarba, sa stai pe iarba, sa citesti pe iarba...etc.

malla spune:

Nu imi permit sa cumpar scutece draga mea de cate ori ies afara cu copilul, mi-ar trebui "n" scutece. Si daca mi-as permite mi s-ar parea exagerat la extreme sa fac acest lucru si nu as face. Copilul meu bea multa apa si face foarte des pisu.Una la mana.
A doua la mana, ar fi faptuil ca a trecut de faza cu scutecul, pamersul, etc, are trei ani jumate. Il duc la tufis, si asa voi face si de acum incolo. Nu trebuie sa imi oferi solutii, gen olita portabila, etc, fiecare parinte si-a adoptat propriile solutii. Ar fii culmea sa ma plimb cu copilul cu olita dupa mine. Pentru mine astea sunt exagerari.
Daca erai atenta in postarea mea am mai scris ca tufisul nu se afla in mijlocul parcului, din contra, ma orientez si ma duc undeva unde in mod normal este mai ocolit de oameni locul, astfel incat sa nu deranjam cu mirosul.
Nu mai continui pe aceasta tema pentru ca fiecare face cum stie ca e mai bine pentru el si pentru copil, si in acelasi timp sa nu deranjam pe altii.
PS: Ti s-a mai amintit vad aici, ceva mai in urma de unele fete faptul ca sunt mai multi catei care fac pisu pe/langa copaci, decat ar face copiii. Gandeste-te ca nu toti copii care ii vezi in parc fac pisu la tufis, cei mari pot sa tina pana ajung la wc acasa. Eu in cate parcuri am fost nu am vazut instalat nici un wc. :)


Andrei si Adriana

Cristina_C spune:

Asta e prea de tot!
In Germania copiii au "pantaloni de joaca", de schimb, pe care si-i pot murdari oricat, se spala si gata! Uneori ii iei de la gradinita murdari pe haine ca niste porcusori - si ce daca?! La joaca nu se merge cu haine care trebuie sa ramana curate, e de la sine inteles ca se murdaresc intr-un fel sau in altul!

Problema urcatului invers pe tobogan m-a stresat si pe mine cand copilul meu era de 2-3 ani dar dintr-un alt punct de vedere: pentru ca ajungea sus, vroia sa alunece iar altul mai mare, de jos, ii bloca drumul. Cand a mai crescut si al meu si a inceput sa se urce si el invers, l-am invatat sa o faca doar cand toboganul este liber si nu mai este nici un alt copil sus care asteapta sa se dea. Dar nu l-am "admonestat" pentru asta si nici daca m-ai ruga nu as face-o

monicabo spune:

Mari probleme presupune mersul asta in parc!
Noi iesim in parc zilnic dimineata si seara daca este vreme buna, totalizam cam 4-5 ore/zi (2-2,5h + inca pe atat). Mi-e mai usor cu fetele afara decat in casa, sunt mai linistite, au chef de aer curat etc. Parcul la noi presupune loc de joaca cu leagane, tobogane, casute, balansoare, gropa cu nisip, alei cu bancute... mergem pe unde are fetita mare (deocamdata) chef sa mearga. Pe cea mica o tin langa noi.
Nu sunt de acord cu mucuri de tigari in parc
Nu sunt de acord cu oferit diverse copiilor fara sa intrebi parintele
Nu sunt de acord sa iei jucariile altora si sa nu le mai aduci inapoi
etc
Insa, da, eu ii dau sa manance afara, de obicei fructe, cate un mar, sau banana. Nu inghetata, pufuleti, sau altele ci doar fructe. Si i le dau acolo unde este (alee, loc de joaca etc) Altii fac la fel, nu am avut conflicte pe tema asta. De dat, i le dau eu cu lingurita sau scobitoarea, tocmai, din ratiuni de igiena. CAnd o plimbam in carut, pe cea mare, ii dadeam si iaurt.
Cu jucariile, impartim cu altii...dam si noi, luam si noi, dar nu plecam cu lucruri straine acasa.

Insa conflicte cu alti parinti/copii nu am avut niciodata. Cerem voie cand testam o tricicleta/carucior de papusi etc ale altui copil. Incercam sa stam in banca noastra si sa nu deranjam pe nimeni.

Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007 www.andreeaioana.ro" target="_blank"> Poze
Povestea sarcinii si a nasterii


si Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Andrada spune:

Si daca devin frustrati trec peste. Mie nu mi se pare mare lucru sa ii zic copilului NU la mincarea altora sau ce nu are voie. Cred ca atitudinea parintilor face 90% din atitudinea copilului. E o lectie importanta in viata sa stii sa te abtii de la mincarea, jucaria , de la bunurile altuia etc.

Oana C spune:

Eu o pun pe Eva sa mearga la wc chiar inainte de a iesi din casa. Niciodata, dar absolut niciodata nu iesim din casa fara ca ea sa fi facut la wc.
Si stam afara exact atit cit poate sa se joace, fara a cere la wc.
Mi se pare absurd sa tii copilul in parc cite 3-4 ore, pina-l trece si pisarea si kkarea. La ce-i ajuta sa stea atit de mult in parc. Parerea mea, daca il scoti afara de 2 ori/zi, cite 1-1,5 ore, este suficient; si nici nu-l mai inveti naravuri proaste (facut pipi/kk prin tufisuri).
Ce-ati spune daca in momentul in care cautati un tufis pt treburi, sa calcati in treaba altui copil care a vizitat acelasi loc? Si justificarea ca si ciinii vagabonzi fac prin tufisuri si la copaci lasa de dorit (e ca si cind v-ati compara cu educatia ciinilor vagabonzi).
Aici unde locuim noi sint si dispensere cu pungi, pentru treburile cateilor scosi la plimbare.
Daca va lasati copiii sa faca kk prin tufisuri, de ce va mai plingeti de mucurile de tigara din parcuri? Ca ambele sint la acelasi nivel de educatie si bun simt ...



Oana si Eva (29 iunie 2005)

AB spune:

E o problema de civilizatie. Asta e. Daca nu-i scutec, e o plasuta... asa se aduna kk de catel. Pisu de catel nu-i voie. In parcurile naturale sau locurile de joaca nu-i voie cu cateii.
Si zau ca nu-s draga ta se simte clar din postare.
Dar inteleg ca-i baiat..poti utiliza si o sticluta
Poate fi de sticla si o spalati apoi ca sa fim ecologisti
Stiu tot incerc sa gasesc solutii. Nu ma pot impiedica.

Sunt fericita ca la mine tufisurile care miros a flori si pamantul pe care pot sa-mi asez o paturica si sa stau sa citesc. Sau sa facem un picnic fara a scana zona ca la razboi.

conchita spune:

Alinuta, n-ai citit disclaimerul, si l-am scris de doua DOUA ori: nu judec, nu condamn pe nimeni, imi expun modul meu de a gandi, perspectiva mea asupra lucrurilor. si in afara de mesajul tau indignat, am primit PM-uri care imi multumeau pentru sugestii, unele mamici nu se gandisera la cateva din ideile expuse. daca n-as fi avut cea mai mica speranta ca pot ajuta cu interventia mea, n-as fi facut-o, as fi scris in jurnalul intim la cate locuri frumoase am eu acces cu fetita mea, ca nu intereseaza pe nimeni, nu? dar nu, NU ma pot bucura de ce am, cand altii nu au la fel, imi sta in gat, nu-mi tihneste.

Oanamada, fetita mea urca de-a-ndaratelea pe tobogan de cand a facut prima oara cunostinta cu instalatia care este. mie mi se pare amuzant, mai ales cand vor si ceilalti copii, dar se reped mamicile la ei sa nuuuu, nu, ca e sfarsitul lumii. whatever. in curtea personala, sonia sare de pe tobogan direct pe pamant, creca daca as lasa-o sa faca asta prin parcurile publice as fi deja linshata de parinti. nu-mi pasa de imbracaminte, poate sa se murdareasca pana nu mai poate, asta e ultima mea grija. si sa stii ca efectul atitudinii mele este invers celui la care te-ai putea gandi: si cand scapa o picatura de apa pe tricou, vrea s-o schimb. nu se suporta murdara.