FRICA, monstrul cu dinti roz

ionica spune:

Mie mi-e frica sa ies in gradina sa pun rufele la uscat,tare as fuma si o tigara ,dar nu ies brrrrr
Conchita ,ce ciudat ,si eu am trairile de care vorbesti,mi se intampla des si cre ca ar trebui sa consul un doctor sa nu fie vreo lipsa de calciu,de fier sunt convinsa c mi-au prescris dupa nastere

Sophia 2ani 06.09.06
26.03.09 Sarah
http://community.webshots.com/photo/2379816330104564034uhnTsy

Rufus spune:

Eteee...mai lasa-i si pe altii sa castige un ban...e o meserie si asta, aranjatul "dupa".

Mie mi-e frica de neputinta fizica. Indiferent pe ce cale vine. Norocul meu este ca (inca) nu o percep acut. Dar o am in mine, e clar.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

lara_c spune:

Mie mi-e frica ca o sa mor pana sa apuc sa fac si sa vad tot ce mi-am dorit....Mi-e teama ca viata e mult prea scurta pt tot.
A...si mi-e teama de 'sfarsitul lumii' care ar scurta si mai mult din timpul ramas....

Hmm Deus......cu tatuajul ala.....cred ca imediat dupa ce am scris mai sus mi-e teama de tatuaje...Nu stiu daca ai vreunul, dar eu mi-am facut unul de vreo cateva luni, si crede-ma ca a durut mai mult decat travaliul si nasterea la un loc.A mai durat si jumatate de ora...Cred ca depinde si de locul unde il faci si de sensibilitatea pielii, dar nu credeam ca poate sa doara asa rau...

beshter spune:

Mie mi-e frica de:

1. zborul cu avionul - sunt un anxious flier cum scrie la carte
2. prostia agresiva
3. batranete - inteleasa ca imposibilitatea intelegerii celor tineri


You cannot both dance and not pay the piper.

Ana68 spune:

Bay frate....peste tot e roz?!pana si monstrul are...dintii? roz????
Clar...sigur am sa ajung la hepatita cronica de atata roz...


Mie imi e frica de neputinta...si ca am sa raman fara putere fizica si am sa depind de altii....sper sa nu se verifice la mine vorba "de ce iti e frica,de aia nu scapi".

Ana-Maria,mami deAlex&Luana


Album pi casa

Pi casa nou



Amalgam de ganduri

Eliza5 spune:

Cand eram mica imi era groaza (adica mai mult decat frica) de omul invizibil. Serios. Am vazut filmul, a lasat o impresie atat de puternica asupra mea incat nu mai puteam sa dorm noaptea, credeam ca omul invizibil este peste tot, in dulap, sub pat, si ma teroriza gandul ca nu pot sa il vad dar el POATE fi pe acolo.

Acum ca adult imi este destul de frica de necunoscut. In acest context nu imi este atat de frica de moarte, ci de ceea ce se intampla dupa (nu stiu daca va aduceti aminte, in filmul The Ghost, la un moment dat moare cineva si deodata apar niste umbre negre care iau sufletul respectiv de acolo)... Brrr... scary..
Bine, eu ma dau virtuoasa si cred ca duc o viata plina de fapte bune, dar cine stie.. niciodata nu poti fi sigur ca ajungi direct in rai

Imi este frica si de avion, mai ales de sentimentul ca nu pot controla absolut nimic din ceea ce se intampla cu mine atata vreme cat sunt in aer.


A... cireasa de pe tort. In adolescenta am citit o nuvela de Edgar Allan Poe. Acolo era descris cu lux de amanunte cum personajul principal se trezeste deodata si isi da seama ca ... e ingropat de viu. Si nuvela e scrisa foarte bine, la naiba, si reda exact senzatiile de sufocare, disperare, anxietate, groaza, teroare.. Ce mai.. asta intr-adevar cred ca ar fi teribil: sa fii ingropat de viu.

ladyJ spune:

Ah..mi-ai adus aminte. De multe ori m-am intrebat daca toti cei care mor sunt chiar morti si nu doar in moarte clinica. Si ma intrebam eu asa, zbarlindu-se pielea pe mine, cum e sa fii intr-un mormant, sa reaalizezi ca esti ingropat si sa..nu ai aer, sa nu ai loc sa te misti, ba mai mult, sa stii ca nu ai nicio sansa ca cineva sa te scoata de acolo.
Ma ingrozeste doar gandul la acea suprema disperare.

Alex2 spune:

De ce-ti mai pasa? Oricum nu mai stii nimic.
Dar asa-i ca totusi ne mai pasa de ce ramane dupa noi cand murim, desi nu mai stim nimic?

Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

szivarvany spune:

Mie mi-e teama de cand ma stiu de foc.
Eu detestam jocul cu focul din fata blocului, pana pe la 10 ani am refuzat sa invat sa aprind chibrituri Nu aprind niciun aragaz daca am doar o bricheta si din`astea.

Insa cand vine vorba de fie`mea mi-e frica de orice i s-ar putea intampla .

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

elvie spune:

Mie imi este frica de ocean ,pur si simplu se zbarleste parul pe mine cand simt ca nu pot atinge solul cu picioarele cand sunt la inot . De moarte in general dar imi este frica sa nu dau coltul inainte ca fetita mea sa aiba cel putin 12 ani dar daca se intampla si am ocazia as sta in umbra ei tot timpul pana stiu ca s-ar descurca singura.In avion ma simt ca la mine acasa asta pana avionul zbora deasupra apei. Stiu sigur ca daca ne-am prabusi in apa iar apa depaseste inaltimea mea nu as putea inota cu fetita ,daca as scapa-o ma-s duce sa o caut pana as deveni ghost in cautare Brr mi s-a zburlit parul pe mine numai cand ma gandesc la asta. Imi mai este frica de sobolani ,daca m-ar atinge unul as face infart.

In rest nu imi este frica de serpi,foc ,cutremure,ghost,draci sau altele.

Tzuni eu dorm cu budigai/sutien pe mine ,haine la indemana tot timpul,Daca se intampla ceva sa nu fiu nevoita sa ies afara in fundul gol (mai ales acum ca am cateva kg. in plus).

Elvie & printesa mea mica Lara (16.03.2006)

" I have always been delighted at the prospect of a new day ,a fresh try,one more start,with perhaps a bit of magic waiting somewhere behind the morning..." Joseph Priestley(1733-1804)