Complet debusolata
Raspunsuri - Pagina 4
ladyJ spune:
Adina, dar de ce consideri ca e jenanta povestea ta? E o poveste cat se poate de actuala, nici pe departe singulara.
Daca nu vrei, nu mai vorbim. Sincer nu iti inteleg reactia. Au venit fetele cu sfaturi tocmai pentru ca e o problema situatia ta, mai bine spus modul in care tu interactionezi cu tine si cu intamplarile din viata ta.
Oricum, iti doresc multa putere si...daca vreodata ajungi la un psiholog care NU_TI PLACE CA OM te ridici si pleci. Cauti pe cineva in fata caruia poti sa te deschizi.Asa se face....si nu, nu-s ´´plictisiti de oamenii depresivi´´ asta e joob-ul lor, sa ajute printre altii si oamenii depresivi.
alsa spune:
Adina, nu cred ca e cazul sa te simti in vreun fel si sa consideri ca suferinta ta nu e importanta. E problema ta , durerea ta si mesajele tale au fost un strigat de ajutor.
Nu te retrage si nu te inchide in tine, nu deranjezi pe nimeni. E bine ca in momentele de deprimare sa ai un umar pe care sa plangi. Si aici ai gasit destule fete care empatizeaza cu tine si vor sa-ti fie alaturi.
Si eu cred ca e bine sa mergi la un psiholog, sa-ti faci un pic ordine in suflet, ...si, da, cauta un psiholog bun cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda. Care sa stie sa te asculte si sa te faca sa scoti ce-i mai bun din tine. Vei gasi cu siguranta.
Si, scrie in continuare.
pitzinuca spune:
adina - multumesc de raspunsuri.
1. 70% incredere. hmmm... cam mult pentru cineva care spune ca "Mai rau, trebuie sa vorbesc despre mine. Cel mai rau...s-ar putea sa ma ia plansul"
2. Familie normala, si totusi "Stiu ca din copilarie mi se trag unele sincope, gen timiditate, simtul ridicolului exacerbat, temeri prea mari". Daca e sa ne gandim majoritatea oamenilor cu familii/copilarii normale sanatoase, nu ajunge la maturitate cu aceste, sa le zicem, sensibilitati.
3. Te-am intrebat daca stii cum ar trebui sa fie "the one", ca sa vad daca ti l-ai conturat deja. E bine ca stii ce iti doresti. Scrie toate calitatile astea cu 1., 2., 3, etc pe o hartie, si gandeste-te daca ai mai lasa ceva de la tine... adica, fa un exercitiu de imaginatie: de exemplu daca ai gresi la un moment dat si el s-ar supara foarte tare in loc sa spuna bland (asa cum iti doresti) "draga mea, m-ai suparat"... ar fi ok?
pe de alta parte... acum spui ca sa te ajutam cu sfaturi iar trei randuri mai jos ne recomanzi sa o rarim cu discutiile ca tu vrei sa inchizi subiectul. imi pare mie sau vrei sa fugi? deja?
am alte intrebari pentru tine
, daca nu mai vrei nu mai raspunde ici, dar raspune-ti tie.
1. de ce ti se pare ca ceea ce traiesti tu (depresie, singuratate, stare de boceala, cuvantul "nasol" pe ordinea de zi) nu este o drama? nu crezi ca meriti mai mult, nu ai dreptul la o viata cu incredere in sine, cu bucurie, cu zile luminoase?
2. de ce refuzi ajutorul unui psiholog? psihologii au ani de formare, nu sunt nici sictiriti, nici altfel, ei fac multi ani de autocunoastere, tocmai ca sa se "curete" si sa poatea asculta cu mintea limpede pacientii. si apoi, nu poti sa spui ca mintea ta e mai buna decat a unui psiholog... el vede ceea ce tu nu poti vedea.
3. de ce te simti prost ca ccc cuiva ii pasa de tine? spui ca asteptai niste raspunsuri mult mai scurte. eu cred ca le asteptai pentru ca nu vrei sa te implici mai departe, nu vrei, intr-un fel sa iti pui sufletul pe tava.
4.cred cu tarie ca in viata reala EXISTA MAI MULTI OAMENI CARORA LE PASA DE TINE, decat iti incchipui tu, sau decat iti dai voie sa crezi. si pe acestia ii respingi asa cum ai facut-o aici?
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
chris27 spune:
Mie imi esti tare draga,atat de mult te gandesti sa nu-i superi pe ceilalti,sa nu-i deranjezi!..Imi pare rau ca treci prin asa ceva!Pt ca atata bun -simt nu am mai vazut de mult pe DC...Am vrut doar sa stii ca esti o persoana speciala!Fat-Frumos va aparea sigur pe strada ta!...Si eu sunt hiper-sensibila(dau vina pe zodie-ca sunt rac),cred in bine si in frumos(inca),mi-as dori sa iti gasesti perechea si sa fii fericita pt ca sunt sigura ca meriti asta...Si eu imi pun aceleasi intrebari.Am doi copii si totusi...ma intreb cum ar fii daca..............Lucruri rele,se pot intampla!Si eu ma tem...Nici un drum nu e sigur!Lucruri rele se pot intampla oricat de mult am incerca sa fim perfecti!Chit ca n-o sa reusim niciodata!!!!Nu stiu de ce,in randurile tale am gasit "foarte mult din mine"(din personalitatea mea,din exigentele si visele mele)chiar daca ma inteleg bine cu sotul meu...E normal sa visam!Cu totii o facem.Si cred ca fiecare se teme...oarecum.Asa-i viata...nimeni nu iti garanteaza!Un fel de ruleta ruseasca...
Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra
chris27 spune:
...si nu stiu ce sa spun,dar mi-ar placea mult sa fim doi batranei care se plimba de mana in parc...Dar ne e foarte greu,singuri cu doi copii,unul la scoala si altul la gradi(2 ani),fara bona ori menajera si parinti care lucreaza...Si eu ma gandesc ca o sa se sature de mine,sa fiu vesnic obosita...Poate ca si el are aceleasi temeri(bona sau menajera,nu intra in discutii-poate ca ele castiga mai mult!!!).asa-i viata,trebuie sa ne resemnam si...sa luptam sa fie mai bine...Care ,cum poate!...Nu se poate sa ne dam batute tocmai acum...Imi misc gramada de oase mai incolo,sunt pregatita de start si spun ca...aparentele inseala!Va fi bine..trebuie!!!!!!
Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra
dov spune:
off topic...cris, sunteti fff frumosi amandoi. nu e cazul sa ti faci griji.
chris27 spune:
Multumim frumos,Dov.
1.Adina,m-am mai gandit la tine aseara...Cred ca daca ai scrie o carte,ar avea un succes nebun pt ca ai talent
...si poate ca ai mai uita si de singuratate...Ori poate daca ai scrie la vreo revista...Nu-ti lasa talentul sa se piarda degeaba!
Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra
ingridnen spune:
Am citit subiectul de la cap la coada... m-am gandit ceva daca sa raspund sau nu ... nu dati cu rosii
Eu i-as sugera Adinei sa-si ia un animalutz.. o pisica, un catel... prietenii stiu de ce
Pana la sotz si copil mai este poate cale lunga... si e tare greu sa vii acasa si sa nu te astepte nici un sufletzel.. vorbeste o mare iubitoare si detinatoare de animale
Ingrid si Cristi 6 ani
chris27 spune:
...tot eu,cu completarile mele!...Cred ca e important sa ai alaturi "oameni de calitate".Atunci cand "m-am separat sentimental"de unii oameni,mi-am spus mult timp ca am comportament antisocial...Ocazional,m-am intrebat de ce imi este asa greu sa leg prietenii si de ce reusesc mereu sa indepartez lumea din jurul meu...In blesteme nu cred,o fi ceva in neregula cu mine(gandeam atunci)...Apoi m-am resemnat...Nu e important numarul prietenilor!E important ce simtim atunci cand suntem in preajma lor.Si daca ei se bucura sa ne vada...Ca in Vrajitorul din Oz!... Nu ai niciodata impresia ca viata asta se deruleaza prea repede?Cand sa se termine rolul de spectator si te pregatesti" sa intri in scena ",cade cortina?!?Poate si-asa pierdem prieteni...prin lucruri care n-au avut timp sa se petreaca...
Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra
Adina_4 spune:
Si eu m-am uitat la pozele lui Chris M-au emotionat cel mai mult 2 dintre ele: cea in care doarme ea alaturi de bebe, cu mana indreptata spre el (dar de fapt, marind poza, mi-am dat seama ca va tineati de mana oarecum! :) ) - daca nu gresesc, era poza 16. Mi-a placut si senzatia ca omul care te-a pozat a simtit si el frumosul situatiei...Si a avut inspiratia sa-l imortalizeze. Mi-a placut si poza in care se vede un capsor mic de bebe in palma sotului..foarte dragut.
Zboara timpul..dar macar sa zboare frumos 
Si eu ma imprietenesc greu, desi inceputul pare mai mereu promitator. Norocul meu este ca nu-mi plac deloc despartirile (fie ele amiabile sau prin soiul ala de "intelegere mutuala" parca - cand te indepartezi unul de altul prin contacte din ce in ce mai rare). Asa ca am ajuns practic sa am foarte multe cunostinte, asa zisii amici si amice. Sunt mai mult legaturi sociale decat de suflet. Cumva totul e pana la o limita peste care nu se trece. Un fel de obligatie de a sta inafara metrului care delimiteaza spatiul intim al interlocutorului din fata ta.
De cele mai multe ori nu e timp fizic de aprofundari, de cultivat relatii. Viata noastra se desfasoara dupa regula prioritatilor, amanand diverse si reordonand mereu lista de actiuni.
Am devenit teoretica rau...mai am prostul obicei sa caut exagerat de mult logica unui lucru sau a unei stari de fapt. De parca ar mai conta cauzele...iei efectul si incerci sa te descurci cu el. Ca nu e timp de prostii Tot la timp ajung
Ideea cu animalutul o rotesc printre protuberantele creierului de vreo 10 ani...nu se poate din mai multe motive. Poate cand voi locui singura
, if you know what I mean... Dar citind ideea cu animalutul, zambeam singura pe-aici. Ma gandeam ca am ajuns de-a lungul postarilor asa: initial: iti tb un partener, o sa-l gasesti. Etapa 2: daca nu gasesti un partener, iti tb macar un copil. Etapa 3: daca e prea dificil sa ai singura copil, ia-ti macar un pet. Acum, ca nici animalut nu pot avea, tb musai sa-mi fixez ca obiectiv procurarea unui set de bile chinezesti, de-alea antistress, sa le folosesc cand vorbesc cu prietenul meu imaginar - vreun personaj din desenele animate Iar rad de mine, dar cateodata mi se pare c-am o viata asa de jalnica, incat nu ma pot abtine sa nu ma iau la bascalie. Si totusi din exterior viata mea arata foarte bine...n-am practic nicio problema concreta privind de-afara. 
Pitzinuca, ai dreptate, am cam exagerat cu procentul ala . Ma gandeam la "incredere" in sensul de ce posibilitate exista sa fac lucruri de care sa-mi fie rusine mai tarziu. Sa ma dezamagesc singura, de ce sunt sau nu sunt in stare. Apropos, nu vi s-a intamplat seara sau a doua zi sau cand aveti un ragaz, sa va para rau ca v-ati comportat aiurea intr-o situatie? Sau ca ati gandit prost despre cineva? Cu invidie, cu rautate, cu graba, superficial?
Eu de cand am inceput sa-mi fac analiza, am cam devenit constienta de "calitatile" astea 
Tot la ce spunea pitzinuca, cu "the one"-ul: eu sunt o fire pacifista. Maleabila doar ca sa evit o discutie in contradictoriu. Am oroare de certuri. Nu-s obtuza, las de la mine. Mai ales ca de regula iti dai seama de circumstante, gen: omul din fata mea desi e om bun, e doar in mijlocul unei crize colerice. Sau omul din fata mea isi doreste foarte mult sa iasa ca el, de ce sa-i stric placerea? Sau "stai, c-am si eu partea mea de vina".
Daca tot am plictisit auditoriul cu ideile astea fara noima, hai sa raspund si la intrebarile pitzinucei (nu cumva esti un psiholog deghizat? ). 1. De ce cred eu ca starea mea nasoala nu e o drama. Pentru ca nu e. Este o vaicareala, din pacate. Si o lene de a intreprinde naibii ceva odata, in sensul crearii unor zile mai luminoase. Ca daca eu nu muncesc pt binele meu, atunci cine s-o faca? Sunt constienta ca sunt undeva pe fundul unei vai si ca asta nu-mi face bine, dar am si eu partea mea consistenta de vina. Drame exista la celelalte subiecte (ultimul citit - al unei fete de 20 si un pic de ani, cu 2 joburi, luptand sa se intretina sg, fara familie si partener pe langa ea, ramasa insarcinata. Dilema ei era daca sa tina sau nu sarcina. Asta problema! Ca ambele variante au plusuri si minusuri. Pana m-as fi decis, facea copilul majoratul).
Pe mine doar m-au coplesit in primul rand, esecul meu amoros si in al doilea rand, toate intamplarile in materie de dragoste traite de cunoscuti. De cateva luni, toti in jurul meu se cearta, se despart, se insala, divorteaza. Nu poti fi stana de piatra, toate astea te afecteaza. Si cireasa de pe tort a fost partea de forum de aici - cea cu povesti triste.
Eu am doar de gestionat sentimentul singuratatii, atat. Cam fara talent, dupa cum ati putut observa
2. De ce refuz un psiholog? Pentru ca sunt intr-o stare de spirit prea proasta ca sa ma descurc si cu stressul asta. Prefer sa refulez in alte feluri, vad asta cu psihologul ca pe o corvoada. Si m-am saturat de doctori. De ani de zile ma perind pe la toate fetzele luminate din medicina (nu pt probl asta , pt altele). Daca as scrie o carte (cum imi sugera cineva), as scrie despre multiplele experiente..care frustrante, care hilare...de pacient.
3. La 3 doar tb sa aprob. In scris nu mi-e jena "sa-mi pun sufletul pe tava".
4. In viata reala e mai complicat: sa zicem ca-i spun prietenei X despre starea mea. Imi da sfaturi. OK. Starea mea nu dispare instant, in 3 zile. Peste o saptamana, iar ii spun cate ceva de starea mea. Ma studiaza atent si compasiv, meditand. Mai imi da niste sfaturi. Trece inca o saptamana, vorbim iar. Ajungem inevitabil la intrebarea "cum mai iti e?". Eu, sincera si urmand teoria deschiderii sufletului, iar ii zic ce stare am. Ea e deja jenata..de unde alte sfaturi noi? Data viitoare, ori nu mai deschide subiectul, ori ma evita. Ajungi la un moment dat sa te simti a 5 a roata la caruta. Omul singur se simte dupa multi ani de singuratate ca un balast..ca un rebut, habar n-am cum sa explic sentimentul. E ca babuta care desi ar putea fi ingrijita de fii acasa la ei, nu renunta nici moarta la a locui tot singura, in casuta ei, pt ca se stie o povara la copii acasa.
La fel si pe site. Ma simt prost de atata atentie, pt ca te ajuta oamenii cat pot si ei, iar tu te simti dator sa dai rezultate, sa-ti dispara starea proasta cat bati din palme (sau cat de repede ti-au raspuns ei la postare - adica in 1 zi).
E tarziu, maine Adina = zombie. Va pup, filozofam si altadata...
PS: A citit careva cartea "Jurnalul lui Bridget Jones"? E diferita destul de film. Ma rog, e mai ales pentru oamenii fara partener