Complet debusolata
Raspunsuri - Pagina 5
lisaelisa spune:
Adina,
Sentimentul de insingurare l-am avut si eu. A disparut dupa ce m-am maritat. Iar dupa ce am nascut, mi-as dori o zi numai pt mine, dar nu se mai poate.
Mi-ar fi prins tare bine, ca in acea perioada trista sa fi primit sfatul de a vorbi cu un psiholog. Eu discutam cu rudele apropriate ; prietene care sa faca fata acestor trairi, nu aveam. Acum, maritata fiind, am prietene cu care vorbesc despre orice !
Concluzia ar fi, ca unui om deprimat ca este singur, nu stii ce sfat sa ii dai ca sa-l ajuti cu adevarat. Ti se poate oferi un umar pe care sa plangi, dar prietenele tale sunt depasite de situatie, nu ca nu ar vrea sa te ajute. Pur si simplu nu stiu ce sa-ti zica.
Nu este pierdere de timp sa vorbesti cu un psiholog. Un psiholog are pregatirea necesara pt a te ajuta realmente.
pitzinuca spune:
adina
, voi reveni mai tarziu cu rasouns mai in detaliu la mesajul tau. vroiam doar sa iti spun ca nu sunt psiholog deghizat, dar desi sunt maritata si am si copil, am mers la psiholog deoaresce aveam oaresce depresii, nu aveam incredere in mine, nu imi era foarte familiar ce e ala cuplu desi sunt de 10 ani cu sotul meu... si toate astea mi se trag din copilarie/adolescentza (e un cliseu dar asa e)si din cauza a unui mod de gandire de a trai viata pe care mi l-am format.
de asta eu empatizez cu tine destul de mult, si tzin sa iti impartasesc din ce simt vis-a-vis de subiectul asta.
si sa stii lisaelisa ca daca te mariti si faci copil nu iti trece deprimarea/depresia implicit. daca nu te cunosti indeajuns, daca nu iti infrunti micile traume (acolo unde e cazul ca nu toti oamenii au probleme de genul asta), si nu neaparat de infruntat dar macar de identificat, daca nu ai un ajutor care sa iti dea niste instrumente sa le stapanesti si sa treci peste ele, poti sa te maritii de 100 de ori si sa faci 200 de copii ca tot n u trece. trece pe moment, dar ele tot vor aparea la un moment dat.
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
lisaelisa spune:
pitzinuca,
Eu vorbeam numai despre mine.
Adinei, i-am spus ca ar fi bine sa vorbeasca cu un psiholog.
Delyutz spune:
Buna Adina. Da, am citit cartea, si 1 si 2 filmul nici nu m-am obosit sa il vad dupa vazut niste imagini...parea total diferit si am zis sa nu stric impresia despre carte.
In legatura cu tine si hipersensibilitatea ta...o am si eu din plin, mi se reporseaza asta...stiu ca nu este bine sa sufar asa din orice, dar ma gandesc ca daca n-ar fi aceasta sensibilitate si eu as fi diferita fata de ce sunt acum. As fi poate mai "nesimtitoare" tocmai pentru ca nu as putea sa empatizez...ce mai, n-as mai fi eu. Asa ca mi-am asumat sensibilitatea.
In legatura cu partenerul la fel...si eu am teama asta de singuratate si din cauza asta poate deciziile pe care le-am luat nu au fost cele mai bune (adica mai bine intr-un compromis de pareri si fel de a fi, decat singura).
Ce sa zic, te inteleg perfect...si eu trec prin asta...autoanaliza drastica, scenarii, speranta, frica de singuratate...Si totusi sper ca undeva, candva o sa se rezolve situatia cu un happy end. 
Adina_4 spune:
:) Da, trebuie sa se rezolve cumva...macar cu un happy end partial.
Hmmm...va fi cea mai scurta postare a mea Sunt obosita rau si am si-o stare de lehamite.
Noroc tuturor in dragoste! (Am tot regasit pe forumul de aici ideea cf careia tot capitolul asta cu printul, relatia perfecta & co este o loterie. Asa e! Tot intre paranteze fie spus, ca mi-am adus aminte...celor nou venite pe forum: evitati subiectul Cabotinului - "Cum sau de ce mi-am inselat nevasta" - eu una m-am demoralizat teribil citind paginile acelea).
Multumesc pentru postari.