Obsesie de care nu pot scapa!!
Raspunsuri - Pagina 2
lara_c spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Anderra Buna, Va rog sa nu radeti de mine, am o problema de ordin psihic si nu stiu cum sa scap, va scriu voua ca sa intreb daca vreuna din voi s'a lovit de problema asta. Este ceva legat de o intamplare de cum cateva zile si de atunci nu reusesc sa imi revin: faza e asa , acum cateva zile nu stiu cum am dat la televizor pe un canal de sport unde era un concurs/campionat de haltere. De curiozitate am ramas cateva minute urmarind evolutia concurentilor,la un moment dat unul din baieti, dupa e a ridicat haltera a facut nu stiu ce schema gresit si ambele maiini/antebarte i s'au dus pe spate iar coatele i s'au balanganit intr'un mod groaznic, ruptura de nu stiu ce am inteles. Am ramas ingrozita de imagine , socata cand am vazut cum cotul i s'a dislocat i s'a dus pe spate i s'a intors nici nu stiu cum sa explic. Am simtit eu o durere fizica la cot si cateva minute, desi schimbasem canalul nu am reusit sa imi revin. Buba e ca de atunci imi revine in cap numai imaginea asta , nu mi'o pot scoate din minte, au trecut de atunci 3-4 zile insa de abia adorm noaptea. Nu radeti de mine, ce sa fac? imi tin mintea ocupata , fac curatenie, ma duc la munca, ies din casa , ies in oras... mereu imi revine in minte,in fata ochilor imaginea tanarului care a patit problema asta si automat imi duc mana la cot sa ma asigur ca e acolo . Oare cineva de pe forum cu studii de specialitate in psihologie imi poate spune despre ce e vorba? Am vorbit si cu mama, mi'a zis sa nu ma mai gandesc, nu pot. Am incercat sa ma uit in zilele urmatoare la acelasi concurs, am crezut ca poate cui pe cui dar mai mult de 10 secunde nu rezist. Am mai avut o problema asemanatoare acum multi ani, un baiat (un sinucigas) s'a aruncat in fata masinii in care ma aflam eu cu niste prietene. Am coborat din masina si imaginea lui intins pe sosea cu ochii lui albastrii, deskisi si pierduti in gol m'a socat intr'atat de tare incat o saptamana nu am putut sa ma duc la scoala, sa mananc, m'am inkis in casa si am suferit enorm,plangeam incontinuu. Nu a contat nici cand am aflat ca tanarul era in afara oricarui pericol , nu era nimic grav iar el nu era la prima fapta de acest gen. Dupa evenimentul asta am amanat 3 ani sa dau examenul pentru permis desi tocmai terminasem in perioada aceea scoala de soferi. Amica mea care era la volan in momentul accidentului a condus de'a doua zi si nu a avut nicio problema de ordin psihic. A trebui sa refac dupa 3 ani din nou scoala, practica si am luat examenul dar unoeri imi revine acea imagine in cap. Voua vi s'a intamplat ceva de genul asta? Cum ati trecut peste?  Anderrusha Nice To Meet You ...Here "Nu e important ce ti se intampla ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla" |
Anderra, nu e de ras.Probabil esti o fire mai sensibila la durerile si necazurile altora.Ai vazut o imagine socanta.
Nu sunt de specialitate, dar incearca sa te linistesti spunandu-ti ca acel sportiv nu este membru la familiei tale (slava Domnului) si ca toti ai tai sunt bine.Nenorociri se intampla in fiecare zi.Gandeste pozitiv.
Lara
Erinn's mummy
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Wedding?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ErinnKendall?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/AroundTheWorld?feat=directlink
www.onetruemedia.com/shared?p=7a28966e1c7a95b174b0df&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">My stars
and8x spune:
"toc" = tulburare obsesiv compulsiva 
lisaelisa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui and8x "toc" = tulburare obsesiv compulsiva |
Despre ce vorbesti ?
mina spune:
Anderra,
exista o tehnica..nu stiu cum se numeste...eu am aplicat-o din intamplare, dupa aceea am aflat ca e tehnica de directionare a gandurilor (blaa bla, zau ca nu-mi aduc aminte 
).
Ideea e sa-ti alungi imaginile sau gandurile anxioase cu alte imagini sau ganduri mai placute, mai linistitoare.
De cate ori iti vine in minte imaginea cu mainile rupte gandeste-te repede la alta imagine placuta sufletului tau, imagine care, prin ceea ce inseamna pentru tine, e mai puternica. Eventual asociata cu un cantecel pe care-l canti in gand ca sa-ti alungi alte ganduri.
Pe mine ma ajuta sa ma gandesc la fi-miu facand cate o boacana exploziva. Asta imi imprastie (sau macar estompeaza) gandurile stresante legate de alte subiecte.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
giulia71 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui lisaelisa
Despre ce vorbesti ? lisaelisa mami de Ancuta  ingeras iubit si dragalas |
seamana cu simptomatologia tulburarii obsesiv-compulsive, asta probabil vroia sa sugereze. desigur nu face nimeni o diagnosticare pe net, asta ar insemna o mare tampenie, era doar o indrumare a ceea ce pare a fi.
ma gandesc?!
uneori gandesc prea mult....
bobitamica spune:
Buna
Incerc si eu sa intervin...
Nici nu poate fi vorba de tulburare obsesiv-compulsiva...in cazul tulburarii obsesiv-compulsive pacientrul are tendinta sa numere tot ce ii iese in cale
Este o imagine care a socat..si nu este deloc de condamnat. Ai un prag al sensibilitatii difertit de cel al altor persoane si te marcheaza anumite situatii. Nu ai cum sa nu te gandesti...numai cand spui"nu te mai gandi...atunci te gandesti"
TOC...e caracterizata prin ganduri anxiogene sau ritualuri pe care persoana simte ca nu le poate controla. Daca cineva sufera de TOC este asaltat de imagini si ganduri staruitoare, nedorite sau de necesitatea presanta de a se angaja in indeplinirea anumitor ritualuri.Iar tu nu cred ca doresti acest lucru...in general cei care sufera de acesta boala numara tot ce le sta in cale...frunze,scari...
Eu cred mai de graba ca ar fi vorba de o stare de anxietate. este ceva la nivelul subconstientului tau care te afecteaza...
Este adevarat ca depresia si anxietatea merg mana in mana cu Toc. DAr parerea mea este ca nu suferi de acesta boala.
Eu am de asemenea cateodata imagini cu fetita mea cazand de la inaltime,de la ferestra sau de pe pod...si asta se datoreaza fobiei mele de inaltime. Pentru ca eu in aceste situatii imi pierd relativ controlul. POate si la tine este ceva,dar numai tu poti sa iti dai seama. Eventual cerand sfatul unui psiholog. Prin anamneza poate isi va da seama si te va ghida pe un drum bun. Oricum numai tu vei descoperi singura si singura iti vei invinge acesta stare.
iti deoresc numai bine!!!
Bobitamica-mami de IRINA
16 iulie2008
Iael spune:
Si eu am probleme asemanatoare . Orice eveniment nefericit despre care aud imi blocheaza mintea ,imi creeaza o stare de frica imensa .
Nu stiu cum sa scap de starea asta , incerc dar nu prea reusesc .
ina_nz spune:
Si eu ma lupt de doua luni cu o imagine. Era 3:30pm, eram la servici si intr-o jumatate de ora trebuia sa plec acasa. Nu mai aveam nimic de facut si am decis sa-mi arunc ochii prin ziare. Ei si am citit despre un accident petrecut cu o zi inainte. Un baietel de 5 ani lasat singur in masina pt cateva minute cat mama s-a dus sa cumpere ceva dintr-un corner shop. Cand a iesit din magazin a vazut o dubita alba oprita in mijlocul strazii si lumea adunandu-se. Sub roti a recunoscu hanutele copilului. L-a luat in brate si sub ochii ei l-a vazut cum se stinge. Ochii lui mari si bruni se uitau in ochii ei si umina li se stingea incet. Am plans si atunci si plang si acum necontrolat cand scriu. Am mai citit stiri tragice, am vazut accidente....insa cazul baietelului nu-mi iese din minte. Poate din cauza ca are aceeasi varsta cu baiatu meu.....nu stiu. In fiecare zi cand ma intorc la la servici trec pe o strada unde locuiesc foarte multi emigranti din insule (baietelul era de origine samoan)imi amintesc de el si intr-un suflet ajung acasa si imi imbratisez copilul.
Am sperat ca o sa se estompeze in timp....ca o sa uit......dar inca nu am uitat iar uneori senzatia e asa de puternica incat ma gandeam sa caut ajutor de epecialitate. Acuma ma gandesc ca sunt si foarte sensibila din cauza sarcinii....
Silvia mamica de Adrian (22 August 2003) si baby 
lisaelisa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ina_nz Si eu ma lupt de doua luni cu o imagine. Era 3:30pm, eram la servici si intr-o jumatate de ora trebuia sa plec acasa. Nu mai aveam nimic de facut si am decis sa-mi arunc ochii prin ziare. Ei si am citit despre un accident petrecut cu o zi inainte. Un baietel de 5 ani lasat singur in masina pt cateva minute cat mama s-a dus sa cumpere ceva dintr-un corner shop. Cand a iesit din magazin a vazut o dubita alba oprita in mijlocul strazii si lumea adunandu-se. Sub roti a recunoscu hanutele copilului. L-a luat in brate si sub ochii ei l-a vazut cum se stinge. Ochii lui mari si bruni se uitau in ochii ei si umina li se stingea incet. Am plans si atunci si plang si acum necontrolat cand scriu. Am mai citit stiri tragice, am vazut accidente....insa cazul baietelului nu-mi iese din minte. Poate din cauza ca are aceeasi varsta cu baiatu meu.....nu stiu. In fiecare zi cand ma intorc la la servici trec pe o strada unde locuiesc foarte multi emigranti din insule (baietelul era de origine samoan)imi amintesc de el si intr-un suflet ajung acasa si imi imbratisez copilul. Am sperat ca o sa se estompeze in timp....ca o sa uit......dar inca nu am uitat iar uneori senzatia e asa de puternica incat ma gandeam sa caut ajutor de epecialitate. Acuma ma gandesc ca sunt si foarte sensibila din cauza sarcinii.... |
Ina,
Acele imagini ti-au provocat o trauma, fiindca, asa cum si tu ai spus, copilul era de varsta copilului tau. Si tot din alta tara.
Si eu cand aud o stire in care un copilas de varsta fetitei mele pateste vreo nenorocire ma ingrozesc sa nu i se intample si ei la fel.
Eu nici nu ma mai uit la asemenea stiri. Suntem bombardati cu evenimente tragice.
Cred ca ar fi bine, pt o perioada, sa nu mai citesti/vizionezi stirile tragice.
Eu schimb postul ori de cate ori simt ca ma sperie inceputul stirii. Atatea tragedii pt care noi nu avem nici-o putere sa le schimbam cursul, este normal sa ne afecteze.
XIO spune:
Cred ca emotia pe care ai simtit-o cand l-ai vazut pe halterofil a fopst egala cu cea pe care ai simtit-o in masina , cu acel tanar sinucigas si ai facut o regresie in momentul accidentului respectiv.
Cel mai intelept lucru este sa mergi la un psiholog care te va ajuta sa treci peste asta .
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/greecky/