Obsesie de care nu pot scapa!!

Buna,
Va rog sa nu radeti de mine, am o problema de ordin psihic si nu stiu cum sa scap, va scriu voua ca sa intreb daca vreuna din voi s'a lovit de problema asta.
Este ceva legat de o intamplare de cum cateva zile si de atunci nu reusesc sa imi revin:
faza e asa , acum cateva zile nu stiu cum am dat la televizor pe un canal de sport unde era un concurs/campionat de haltere. De curiozitate am ramas cateva minute urmarind evolutia concurentilor,la un moment dat unul din baieti, dupa e a ridicat haltera a facut nu stiu ce schema gresit si ambele maiini/antebarte i s'au dus pe spate iar coatele i s'au balanganit intr'un mod groaznic, ruptura de nu stiu ce am inteles.
Am ramas ingrozita de imagine , socata cand am vazut cum cotul i s'a dislocat i s'a dus pe spate i s'a intors nici nu stiu cum sa explic.
Am simtit eu o durere fizica la cot si cateva minute, desi schimbasem canalul nu am reusit sa imi revin.
Buba e ca de atunci imi revine in cap numai imaginea asta , nu mi'o pot scoate din minte, au trecut de atunci 3-4 zile insa de abia adorm noaptea.
Nu radeti de mine, ce sa fac? imi tin mintea ocupata , fac curatenie, ma duc la munca, ies din casa , ies in oras... mereu imi revine in minte,in fata ochilor imaginea tanarului care a patit problema asta si automat imi duc mana la cot sa ma asigur ca e acolo .
Oare cineva de pe forum cu studii de specialitate in psihologie imi poate spune despre ce e vorba?
Am vorbit si cu mama, mi'a zis sa nu ma mai gandesc, nu pot.
Am incercat sa ma uit in zilele urmatoare la acelasi concurs, am crezut ca poate cui pe cui dar mai mult de 10 secunde nu rezist.
Am mai avut o problema asemanatoare acum multi ani, un baiat (un sinucigas) s'a aruncat in fata masinii in care ma aflam eu cu niste prietene.
Am coborat din masina si imaginea lui intins pe sosea cu ochii lui albastrii, deskisi si pierduti in gol m'a socat intr'atat de tare incat o saptamana nu am putut sa ma duc la scoala, sa mananc, m'am inkis in casa si am suferit enorm,plangeam incontinuu.
Nu a contat nici cand am aflat ca tanarul era in afara oricarui pericol , nu era nimic grav iar el nu era la prima fapta de acest gen.
Dupa evenimentul asta am amanat 3 ani sa dau examenul pentru permis desi tocmai terminasem in perioada aceea scoala de soferi. Amica mea care era la volan in momentul accidentului a condus de'a doua zi si nu a avut nicio problema de ordin psihic.
A trebui sa refac dupa 3 ani din nou scoala, practica si am luat examenul dar unoeri imi revine acea imagine in cap.
Voua vi s'a intamplat ceva de genul asta? Cum ati trecut peste?

Lorenza spune:

Nu sunt de specialitate,dar imi dau si eu cu parerea.Referitor la prima parte,eu zic ca o sa uiti.Si mie mi se intampla ceva asemanator cand ma uit(ma uitam,de fapt)la filme de groaza.Un timp noaptea mi-era frica sa merg prin casa in zone intunecoase,n-as putea sa explic de ce,dar dupa un timp uitam.Ma obsedau intr-un fel, imaginile din film,desi normal,stiu ca sunt trucaje,dar...
Referitor la a doua parte ,eu zic ca trauma inca n-a trecut si probabil niste sedinte de psihoterapie n-ar strica.Probabil or sa fie dezgropate si alte traume uitate,dar nevindecate.

lisaelisa spune:

Eu cred ca este vorba de prea multa sensibilitate din partea ta.

Mainile tanarului accidentat, se vor vindeca, tanarul care a vrut sa se sinucida, a scapat teafar.

Multe orori se petrec in lumea noasta.
Daca vrem sa fim de ajutor celor dragi noua : copiiilor nostri, sotilor, parintilor etc, este vital sa nu ne lasam coplesiti de niste evenimente exterioare noua si care nu intra in sfera noastra de influenta.

Lorenza spune:

[quote]
Daca vrem sa fim de ajutor celor dragi noua : copiiilor nostri, sotilor, parintilor etc, este vital sa nu ne lasam coplesiti de niste evenimente exterioare noua si care nu intra in sfera noastra de influenta.



Si daca nu poti de una singura,oricate eforturi ai face?

lisaelisa spune:

Daca nu poate de una singura, intreaba pe forum, iar daca primeste raspunsuri nesatisfacatoare, cere sfatul unui specialist.

tyaa spune:

Eram curioasa ce raspunsuri se vor da. Am si eu o obsesie pe care o am cam de 2-3 ani incoace, nu stiu cum a aparut si imi sta in minte 24 din 24h. Obsesia mea ma termina, sunt intr-o stare tare proasta, trista mereu fara motiv. E legata de copilul meu. Tare as vrea sa stiu de unde a pornit si de ce. Si cum pot scapa de ea.
Anderra, eu primesc acelasi sfat ca si tine.......sa nu ma mai gandesc, dar anumite evenimente care nu au legatura cu noi nicidecum ma duc la acelasi gand.


mama de fetitzoi Elisa Nicola(21 sept. 2004)

http://community.webshots.com/user/2002

rhoneea spune:

Anderra de multe ori m-am gasit in aceasi situatie ca si tine.Cred ca,cauza ar fi ca pun la suflet absolut tot.Nimic nu e indiferent pentru mine.
Eu am descoperit ca,cu cat vorbesc mai mult despre ceea ce nu-mi da pace cu atat trec mai usor si in timp uit.Nu vorbesc cu o persoana specializata ci cu oricine sta de vorba cu mine.Imi descarc creierul de acea imagine vorbind despre.



Irina mamica sefului mic Pierre-Sebastien





age

www.onetruemedia.com/shared?p=336a8e388908e126cef388&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">
*Miracolul nostru*



***SONIA - docs` did miracles ***
Si Mihaita,are nevoie de noi!!





****************************************************
"Oamenii,isi strica sanatatea pentru a face bani si apoi,isi cheltuiesc banii pentru a-si reface sanatatea"
****************************************************

nikole spune:

Si eu in aceeasi barca...
nu prea poti scapa de o obsesie, sau ce o fi ea,de la o zi la alta.
Eu am cateva legate de fiul meu, si la inceput, binenteles ca ma lasa foarte trista.
Cu timpul am evitat sa le dau curs, imi vine vreo tampenie/imagine in minte, o constientizez, normal, insa nu "intru" in joc...nu ii dau curs, cum vine asa si pleaca...nici nu incerc sa resping...
cu timpul se raresc episoadele/estompeaza...si...mergem innainte.

Sfatul unui specialist ar fi f binevenit, eu aici nu am la cine apela, dar ar fi interesant sa aflu macar DE CE? ma urmaresc anumite imagini/obsesii...sunt sigura ca explicatia ar fi una f logica.

Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

giulia71 spune:

Obsesie-ganduri, imagini, impulsuri cu caracter intruziv ce provoaca anxietate marcanta pina la atacuri de panica.
Compulsia- tendinta repetitiva de a contracara efectul anxios al obsesiei si cara angajeaza anxietate.
Boala se numeste tulburare obsesiv-compulsiva si face parte din tulburarile anxioase.
Are mai multe grade de severitate, de la tulburare usoara ce nu necesita tratament pana la imposibilitatea pacientului de a efectua activitatile zilnice.
Se trateaza cu antidepresive, inhibitori ai recaptarii de serotonina , de obicei in doze mari, precum si terapie cognitiv-comportamentala.


uneori gandesc prea mult....

puiulmeu spune:

buna!

Draga Anderra, nu este o problema de care sa razi, pana la un punct problema ta poate fi oarecum normala.Cred ca oricui i se intampla sa-i ramana pe retina o imagine socanta,dupa care sa treaca.

La fel de bine din punct de vedere psihologic, poate avea o denumire problema ta, dar nu inseamna ca nu are rezolvare.Eu zic totusi, daca nu observi o ameliorare intr-o perioada de timp pe care ti-o poti acorda tie, ca si temperament(eu consider ca fiecare se cunoaste pe sine intrucatva), atunci sa ceri sfatul unui specialist,poate pentru diagnostic, dar nu pentru tratament.Poti urma foarte bine un tratament homeopat care da rezultate si-n astfel de probleme.

Multi nu cred in efectele homeopatiei, dar citeste cate ceva inainte,ca sa vezi cate beneficii are.

Mult succes.

denizel spune:

Anderra, o sa treaca.
Mi se pare normal sa fii afectata de o imagine atat de... tare (mai ales ca stii ca era reala), nu cred ca esti exagerata sau ca ai probleme de ordin psihic :). Nu putem sa nu reactionam cumva la cele ce se intampla in jurul nostru.
In tot cazul, de cate ori revine, nu o lasa sa ramana prea mult, nu o lasa sa te afecteze inca odata. Alung-o!