Sunt amanta (3)

cristoiu spune:

Eu cred ca daca sotul meu ar incerca o relatie cu o alta femeie, as fi recunoscatoare daca acea femeie mi-ar aduce la cunostinta faptul. Cunoasterea te face mai puternic, iti da posibilitatea sa lupti, sa repari eventual ce e stricat la tine acasa de iti pleaca sotul dupa altele. Si eventual posibilitatea de a iti pune sanatatea fizica la adapost (ca n-ar mai pupa sex neprotejat pina nu mi-as recapata increderea 100% in el).

Adevarul doare, dar knowledge is power.

Fomalhauti spune:

Chiar cred ca postarile lui Happy in TO ar trebui puse sticky, eventual un subiect nou, "sfaturi pentru amante". Practic sunt trei povesti, una extraordinar de impresionanta si celelalte doua, cea a Angelei si cea a "amantului clasic", foarte instructive...

In legatura cu "amantul clasic", ca am uitat cum il cheama, cred ca Happy a procedat corect. Tipul era tot ce poate fi mai mizerabil - gen amantul Annei. Adica isi insela sotia, isi mintea amanta. Apoi, afland adevarul, amanta ia o decizie. Si el nici macar nu intelege sa respecte aceasta decizie. Cred ca Happy a procedat corect vorbind cu sotia din doua motive. Cred ca atunci cand un sot are o aventura pentru o noapte (sau pentru o luna...) e mai bine pentru sotie sa nu stie. Dar, cand ai langa tine o asemenea "poama", unul care minte fete tinere, care nu vrea sa renunte la amanta nici cand este gonit, ei, bine, cred ca in aceasta situatie e mai bine sa afli. Happy nu a fost probabil nici prima nici ultima lui amanta si cred ca sotia avea dreptul sa stie si sa decida ce vrea sa faca. In al doilea rand, pentru Happy a fost singurul mod in care se mai putea apara. Eu sunt fricoasa de felul meu, cred ca as tremura tot timpul daca cineva m-ar urmari peste tot. Cred ca este o senzatie groaznica si nu stii niciodata pana unde poate sa ajunga. Cred ca si eu, dupa ce as vorbi frumos, as face tot posibilul sa ma apar. Poate trebuia sa-i spuna inainte clar: "Daca ma mai urmaresti o sun pe sotia ta."

Da, povestile de viata ale lui Happy sunt instructive pentru amante. Am mai scris, cred ca sunt multe amante care urmaresc subiectul atunci cand ma uit la numarul celor care au citit.

Fomalhauti spune:

Si tot citind pe aici, mi-am amintit un caz...instructiv.

Era vorba tot de o tanara naiva si de un Bosho-Rog. El ii spunea ca divorteaza. Dar nu in sensul ca va divorta candva, el spunea ca este in divort. Ii povestea ce probleme ii face sotia la divort, tot felul de motive care prelungeau si prelungeau procesul....Totul a durat un an, chiar doi, pana cand sorei mai mari a amantei i s-a aprins un beculet si s-a dus la tribunal si s-a interesat....Nu exista niciun proces de divort....

Adela99 spune:

no, pai se pare ca a povesti sotiei e bine. anna23 tocmai se gandea sa povesteasca sotiei sau sa se mute din oras. io am sfatuit-o sa nu se mute. da' nici prin cap nu mi-ar fi trecut s-o sfatuiesc sa-i spuna sotiei. stiu ca o sa ziceti ca situatiile sunt diferite. da, sunt! sigur una e sa-i povestesti sotiei ca te-ai intalnit cu sotul ei la o cafea, ca v-ati plimbat prin parc, ca tu nu ai stiut ca el e insurat si alta sa-i spui ca de doi de zile esti amanta sotului ei si acum cand nu mai vrei el nu te lasa in pace. asta dpdv al celei care povesteste.
dar dpdv al sotiei? chiar are rost sa-i povestesti sotiei ca al ei barbat inseala sau e pe cale s-o faca? ca sa fi tu lasata-n pace? daca cineva m-ar tracasa l-as anunta politiei, nu sotiei.

conchita, te inteleg ca te-ai simtit ca un caca maca cand i-ai spus prietenei ca acum ea e amanta. la fel m-am simtit si io vineri seara cand ma trezii sa joc rolul de gogonea

conchita spune:

nasol moment, ai toata intelegerea mea. io la faze de-astea ma retrag indelung inapoi in cochilie si tac de 10 ori mai mult timp decat am vorbit.

cat despre comunicarile moraliste cu sotia, un singur raspuns mai am (am invatat de la Fomalhauti ca mai mult de doua incercari e inutil): eu, ca sotie, NU VREAU SA AFLU. deci dupa ce ca amanta a decis una-alta legat de ea si de sotz, acum ar avea neobrazarea sa decida si pentru mine daca sa stiu sau nu? mie mi se pare culmea cruzimii si a tupeului, imi suna clar a razbunare, nicidecum a solidaritate feminina. eu nu vreau sa stiu altfel decat de la el, daca vrea sa spuna, sau de la mine insamni, daca o sa am ochi sa vad si singura. altfel, nu. sa afli de la amanta e cel mai umilitor posibil si ma indoiesc ca o femeie nu ar intelege asa ceva, ca e totala lipsa de delicatete...asta e perspectiva mea, deci no offence la nimeni, sper. asa simt eu.

ilia_99 spune:

am citit tot cap coada si mi-a luat ceva, nu gluma!
sunt sotie cu 3 bucati de copii la activ, am fost si inselata, nu-i bai.. tot cautind eu sa aflu cum sta treaba cu viata am dat peste niste carti fetili..... grozave! vi le recomand: Iubiri perfecte, relatii imperfecte de John Wellwood - o gasiti pe net - si Cum sa fim fericiti in cuplu, intre fidelitate si infidelitate de dr. Gerard Leleu. Nu vi le recomand ca-s eu mai citita si smechera ca voi, ci pt ca mi le-au dat si mie niste oameni destepti si tare bine mi-au facut, ca m-am asezat in mine foarte bine. si niste femei frumoase si destepte ca voi le vor intelege la fel de bine!
va pup cu drag!

Happy_in_TO spune:

Clar, daca mi s-ar intimpla acum sa ma urmareasca cineva si sa nu ma lase in pace, as suna la politie. Dar atunci aveam 21 de ani, eram de un an si ceva intr-o tara straina, fara acte in regula. Am fugit din tara si eu si bunica-mea (Dumnezeu s-o odihneasca in pace!) deci aveam acte de refugee atunci. Pai crezi ca as fi avut curajul sa sun la politie sa figurez pe acolo cu reclamatii cind eu asteptam din clipa in clipa sa primesc invitatia sa trec prin comisia de emigrare?...

Conchita, si eu am sa mai incerc o data, dar se pare ca la punctul asta avem pareri diferite. Nu am sunat sotia sa ma iau de ea si sa ii spun sa isi lase barbatul in pace, ca el vrea la mine si ea sta in calea fericirii noastre! Asta da, ar fi fost razbunare si culmea nesimtirii.
Am sunat-o o data, dupa ce i-am spus si lui ca o sun daca nu ma lasa in pace. I-am vorbit femeii politicos si i-am explicat ca nu am stiut ca ara insurat si avea si copii acasa. Ma simteam murdara de toata intimplarea si vroiam sa spun adevarul, sa se termine odata toata povestea. Nu am facut-o din cruzime, ci ca sa tai raul de la radacina.

Sint sigura ca l-a iertat, erau si ei la inceput de drum in Canada, aveau doi copii mici (parca 7 ani si 5 ani) si erau casatoriti din facultate. Dupa ce i-am spus tipului ca stiu ca este insurat, l-am intrebat de ce si-a inselat nevasta. L-am intrebat daca am fost prima cu care a inselat-o, mi-a spus ca nu, mai avusese o colega bulgaroaica cu care s-a intilnit cam un an. Cred ca pina si-a dat ea seama ca este insurat, habar n-am.
Mi-a spus ca este foarte multumit de nevasta, ca este muncitoare, curata, face mincaruri grozave de se mira prietenii cind vin in vizita. Daaarr... ca nu ii da atentie, nu il face sa se simta barbat, nu s-au mai culcat de nu stiu cind, traiesc precum fratele cu sora. Motive clasice. Pe care le-am bagat la cap ca sa nu faca aceleasi greseli ca nevasta lui, cind voi fi si eu casatorita, sa nu cumva sa fiu inselata... Balarii!

No, eu va las, atit am avut de spus la subiectul asta. Doar ce am luat un catelus acum citeva saptamini si cere afara mereu, fetele la fel. A venit in sfirsit primavara si vreau sa petrec cit mai mult timp pe afara. Chiar trec printr-o pasa nasoala rau, mi-a murit bunica, stilpul meu de putere si intelepciune si nu imi mai revin.

O zi minunata!

Teodora D. spune:

Dap, mult bine le-ai facut! Si eu cred ca ai ales cea mai proasta solutie- sa ii spui sotiei. Da' dupa aia nu te-ai mai simtit murdara, ci curata, ai aruncat suferinta pe o femeie "care isi neglija sotul" si pe 2 copii mici. Chiar nu vreau sa fiu dura si nici sa te ranesc, dar vreau sa stii, asa cum ai vrut si tu sa se stie adevarul in 1992, ca mai sunt si oameni care gandesc altfel.
Imi pare rau pt bunica ta!

gaia.nevia spune:

Citind ce scrie Teodora mai sus... suna ca si cum ar da cu pietre.
Sper ca mi se pare... doar.

Happy ne-a povestit ce a facut ea atunci.
Unele dintre noi ar face la fel, altele n-ar face asta. Dar nu cred ca putem, sau avem dreptul s-o judecam. E doar o alegere, de viata.


Happy, tu ai face-o din nou? cu mintea si cu experienta ta de acum...
Eu nu stiu daca mi-as dori sa mi se spuna, sau sa nu stiu. Pur si simplu nu stiu.
Pe de alta parte obisnuiam sa am un al n-lea simt si stiam intotdeauna cu care colega de facultate isi face omu meu ochi dulci (suntem impreuna din liceu...) Am stiut imediat, fara sa-mi spuna cineva ceva.

Happy, condoleante pentru bunica ta.

ariel_7000 spune:

wooooow!!! tot citind de 3 zile la acest subiect si neglijandu-mi treburile (noroc ca-s singura acasa si nu are cine sa-mi reproseze asta) am ajuns la concluzia ca sunteti MINUNATE !!! pe unele din voi le citesc de ceva vreme, pe altele le-am descoperit acum, in lumina acestui subiect. Am tot inceput sa scriu mesaje si le-am abandonat ca sa vad ce "a mai aparut nou"...

si apropos de prietenele bune, povestea mea suna asa.

Eram mica si naiva, aveam 16 ani si m-am indragostit lulea de un "x". am fost prieteni o perioada (a se citi un cico si un tremurat din strafunduri cand ma tinea de mana), apoi, cand m-am facut mai mare, am trecut la nivelul 2 si uite asa am ajuns la 21 de ani, aproape de nivelul 3, cand familionul lui s-a hotarat sa ma peteasca . eu, ma simteam inca ccc copil si ma gandeam ca nu-s in stare sa ma fac nevasta si sa am 3 copiii cum mi se stabilise norma, nu ma vedeam dusa la "conacul" lor de la tara, unde sa traim fericiti pana la adanci batraneti alaturi de mama soacra&Co...si astea i le ziceam prietenei mele, ea avand 31 de ani atunci, o fetita de 4 ani si divortata de 3 ani...si ea ma mangaia si ma consola ca el ma va iubi si se va pune in calea insistentelor parintilor de a ne lua si ca ma va astepta pana cand voi fi eu pregatita. Ce film frumos!!! ....numa' ca "x" (23 de ani), caracter slab, tanjind dupa afectiunea materna, a inceput cu d-alea dure: ca daca nu trecem la nivelul 3 al jocului el sigur moare, ca el ma iubeste forever si ca nu mai poa' de dragul meu, ca eu nu-l iubesc ca nu vreau sa merg cu el la "conac"....bla, bla, bla. in fine....are o discutie mai dura cu mama lui si asta ii face bagajele si-l trimite la mine...eu stateam cu ai mei, incercam sa imi termin facultatea si sa-mi fac un rost in viata, nu eram pregatita de nivelul 3 si nici macar de 2+ (adica mutat impreuna) si i-am zis sa-si rezolve calm problemele cu mama lui si sa-i explice ca mai incolo poate i se va indeplini dorinta. el mi-o tranteste ca se va muta la prietena mea, ca sa nu ma agit ca ea e cuplata cu un prieten al nostru comun...eu ii zic, bai nene, nu e chiar asa, stai la ai tai pana se calmeaza treburile. o rog pe prietena sa-i gaseasca un job, el fiind proaspat absolvent, aia se executa si-l face asistent personal .... si atata s-au asistat unul pe altul, pana cand "paranoica", adica eu m-am prins cum stau lucrurile si atunci m-am luminat si am zis ZAT, MARS de-aci. au urmat lacrimi, amenintari de genul "eu fara tine...", rugaminti ale ei sa ii iert, sa-i inteleg, ca el era trist si respins!!! de mine, ca ea are un copil de crescut, ca are nevoie de tata pt el....
am suferit ca un caine, la dublu, caci 2 pumnale erau infipte intre coastele mele, dar am strans din dinti si am repetat ZAT SI MARS!
el s-a lasat de jobul oferit de ea, caci a gasit altul mai bun, mai sonor...asistent universitar. unde???? la mine la facultate (pe care o absolvise si el), iar eu a trebuit sa continui 3 ani de facultate cu el sub nas, cu amenintarile lui ca-mi va face zile fripte si sms-urile ei ca TREBUIE sa lamurim situatia. atunci, l-am luat frumos de o aripa si i-am zis ca daca nu inceteaza ma duc la decan, rector, minister si-l acuz de hartuire. s-a potolit omu', aia mai trimitea cate un sms izvorat din constiinta ei mototolita.
si lunile au trecut, eu mai iesit (si doar atat) la un cico, cu unul, cu 2, 3 , pana cand intr-o zi am gasit un "y"....care jura ca nu mai poa' dupa mine....numai ca "y" avea 2 mari defecte pt mine:
1. era zodia gemeni ....n-am nimic cu zodia asta, dar nu-s de mine
2. era intr-o relatie, culmea, tot cu o ALINA...ehhh, s-a orientat omul bine, nu de alta, dar sa nu incurce numele.
cum am aflat de ALINA No 2 am zis ZAT iar l-am pus pe GPS si l-am trimis la ea. noroc ca nu au fost decat tremuraturi de gene si pupicuri intre noi, nada mas, caci altfel iar ma pastea bazaiala si linsul ranilor cateva luni bune.
apoi, cand a inceput sa ma doara la basca de ideea de a fi si eu cu cineva....l-am gasit pe EL....pe al meu . baiat destept, aratos si mai ales LIBER, fara complicatii in spinare. ne-am iubit vreo 2 ani, pana apare in ecuatie "y" care era acum liber, fara "atas"...si se pune nene pe curtat la greu, incearca sa ma ia cu "alinierea planetelor" si sa ma abureasca si boooooommmm....ma cere de sotie! am zis ca pic, ca dau in balbaiala...al meu om, cu toate ca eu voiam asta, nu facea pasul cel mare si eu ma trezesc cu "y" ca o face el!!
ehhhh, m-am dus la al meu si i-am zis toata tarasenia si el, ca un intelept ce e ma intreaba:"auzi, dar asta stie ce mancare iti place tie cel mai mult? dar ciocolata???" hahhahhahaa. a pus punctul pe I, stia omul meu ca daca zice de cicolata imi sticlesc ochii . atunci mi-am dat seama ca asta e OMUL meu si ca ma doare la sud de "x" si "y". dupa cev timp a facut OMUL pasul si m-a luat si apoi au urmat 7 ani de bune si mai putin bune, 2 copiii minunati, vise implinite si altele pe cale de implinire....
in timpul asta, am avut o intalnire intamplatoare cu "x", eu fiind in parc cu alexutza mea, in varsta de 3 ani la acea vreme. si am trecut peste "vai ce dragutza e, vai ce bine arati tu"....cand a inceput omul sa-si verse "gunoiul menajer" in mintea mea si sa-mi se planga cat de rau ii e lui insurat cu "pretena mea", cum ca aia l-a mintit ca el e vinovat ca nu poate sa faca copiii si ca ea de fapt isi facuse operatie de legare a trompelor, ca ce viata de kko are el si ca nu mai pooooooateeee de dorul meu si ca poate ca ar fi bine sa ne mai vedem din cand in cand . am vazut negru in fata ochilor si iar i-am zis MARS POTAIE! si m-am dus acasa si l-am parat la OMUL meu care a zis ca vai de steaua lui norocoasa daca nu ma lasa in pace i-am zis ca nu merita efortul, ca pt mine acel om este doar "x" si atat....
acum 1 an, cand la nasterea fiului meu era sa mor si eu si el, am facut o retrospectiva si mi-am dat seama ca ei sunt totul pt mine, ca viata mea nu trebuie sa se invarta in jurul unui mascul "x", "y" sau "z"....si i-am iertat pe toti. m-am impacat cu MINE.
si cum "never, say never", mi-am rugat constiinta, buna mea prietena, ca atunci cand un "geaman", un "x", un "y", apar la inaintare, oricat ar spune "pasiunea" DADADADAA, ea sa se trezeasca, sa-mi dea 2 palme si sa zica NUNUNUNUUUU!!! sa-mi deschida larg ochii si sa ma faca sa vad ce am eu!
send ca iar m-am lungit...

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
"Copilul rade:
Intelepciunea si iubirea mea e jocul !
Tanarul canta :
Jocul si intelepciunea mea-i iubirea !
Batranul tace :
Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea !"
Lucian Blaga