Emma este iubire!

nikole spune:

Of mamico...hmmmm, nici nu stiu cum , si in ce ordine sa astern cuvintele, parca mi le-am inghitit de fapt...ramane doar o respiratie grea...
imi revine in minte ziua in care mi-am cunoscut soacra...nu vb portugheza la vremea aceea, vb spaniola(ea vb ceva spaniola)...al meu coborase la supermarchet, si am ramas noi doua...

stii cum e, cand tacerea grea,apasatoare se lasa peste noi...cand vrei sa spui ceva, si nu poti???

am zarit din hol pe noptiera de langa patul ei o poza cu fetita ei, nascuta cu sindrom Pathal...mi-a atras atentia, dar nu am indraznit sa zic, intreb, ceva.
Doar ca ea mi-a observat privirea, a luat fotografia, si a inceput sa planga, in hohote...am incremenit, nu stiam ce sa spun, ne cunoscusem de juma de zi...
fetita decedase in urma cu 2 ani...in bratele mamei,care era singura acasa, fara sot, copii, rude priteni, fara bani...fara nimic, a spus ea ca in ziua in care copila a plecat, nici D-zeu nu mai era langa ea...

au urmat luni grele, dependenta de pastile, kg muuulte pierdute, nopti nedormite....dar au trecut toate acestea, si spune ea astazi ca DOAR timpul a facut durerea acceptabila, suportabila...
a schimbat-o radical aceasta tragedie, dar sta e alta poveste...

astazi, poate vb despre fiica ei cu ochii senini, vb cu ea, despre ea, ca si cum ii este alaturi...o viseaza des...
legat de vise, mi-a spus ca unul dintre ele a fost atat de sugestiv, atat de puternic, atat de dureros, dar totusi s-a trezit "altfel"..usoara, optimista,parca s-ar fi nascut inca o data.

A visat o fetita blonda-roscata, cu un par lung , bogat,cu bucle, care statea in bratele unei femei(mama soacrei).
Fetita se uita la ea in vis, si i-a spus ca poate sa se intoarca linistita ca e este f bine, ca ii este f dor de ea, dar ca intr-o zi,se vor intalni.

De atunci...soacra mea a fost cu totul alt om, si astazi spune ca fiica ei a plecat intr-o calatorie, si curand se vor revedea, dar pana atunci vrea sa traiasca atat cat mai are , aici pe pamant, sa se bucure de fii ei , de nepoti, de sot, de fiecare zi senina, de tot ce misca in jurul ei.
Si o spune cu tot sufletul...

Nu stiu daca ajuta povestioara aceasta, am rupt un pic din povestea unei alte femei ce si-a pierdut copilul atat de mult iubit...si ti-am trimis-o tie, poate pe undeva, te ajuta sa simti ca nu esti singura in aceasta durere...

eu...altceva nu stiu ce sa spun...D-zeu sa te aline, mamica draga, caile LUI sunt nebanuite si doar EL o poate face, prin cei care-ti sunt inca alaturi, prin pruncul ce ti l-a trimis, prin noi de aici...si numai El stie cate alte cai va gasi sa te mangaie...sper doar sa poti vedea asta



Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

a_alinta spune:

si azi tot pe fuga, dar am promis ca revin!
exista momente in viata in care nu mai simti utilitatea ta in lumea asta...pur si simplu, nu iti gasesti locul, si ai sufletul atarnand ca o piatra de moara pana la degetele de la picoare...cateodata ai senzatia ca in curand se va rupe si il vei aduna de jos!
cateodata aceste momente se unesc si devin perioade mai lungi de timp , atunci cand efectiv nu mai poti respira , pentru ca nu mai ai timp de durere...
toate acestea sunt sentimente normale pe care omul le cunoaste in momente cand pierde ceva de nepretuit, si este blocat de cruda realitatea a ireversibilului!!! a ceea ce a fost si stim ca nu va mai fi vreodata decat in ganduri si in suflete!

din fericire, Dumnezeu ne-a daruit uitarea, in situatii cand ceea ce am pierdut reprezinta un lucru, si acceptarea care intervine in situatia cand am pierdut fiinte dragi noua.
dar toate astea vin cu timpul, timp care este de fapt singurul lucru care ne ajuta sa acceptam...
lasa-ti lacrimile sa curga pana nu mai le ai, spala-te pe ochi, si uita-te in oglinda spunandu-ti ca maine va fi un pic mai bine...si in ziua de dupa maine va fi un pic si mai bine ...
incearca, si nu uita nici o clipa ca esti datoare sa aduci un suflet sanatos la lumina, ca Emma sa aiba pe cineva proteja de acolo de unde este ea, din lumina!

sirimie spune:

aida, si eu as vrea sa putem face ceva
sintem alaturi de tine!

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005) & Monica (23 aprilie 2009)

Am blog si poze in album

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei

aidaciolac spune:

In data de 10 am plecat la Constanta , dar intai am trecut pe la puisor cat s-ar fi bucurat ca merge la mamaia ei , aici era locul unde facea ce vroia , cat si-ar fi dorit sa mai stea in brate la mamaia ei
Am plans mult ieri cand am ajuns , am plans si cu nona mea care pana acum nu a putut vorbi cu mine nici la telefon. Am plans pt ce am piedut , ca nu am putut sa fac nimic , am plans de dorul ei , ca am adus lucrusoare pt o fetita care se va bucura nespus de ce primeste . Plang ca nu e langa mine si ca nu e drept ce s-a intamplat si ca nu am cerut asta si nici nu am meritat
Am plans si plang in continuare pt draga mea Emma.
Te iubeste mami puisor te iubesc



Sa il ajutam pe Sebi , puiutz de DC


Aida ... 30+ ... cica
Poze cu noi
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Licurici, te iubesc cu toata fiinta
"Cand schimbati modul in care priviti lucrurile, lucrurile pe care le priviti se schimba" ... si cand reusiti sa ma invatati si pe mine

iahim spune:

Aida...esti puternica...plangi...daca asta simti...Nu gasesc cuvinte ...si totusi simt nevoia sa-ti spun ceva...Daca as putea as lua durerea pe umerii mei...dar nu pot...

Scriu numai prostii...

pentru tine.

mexxa spune:

Oh draga Aida....este atat de greu....doar timpul poate va putea sa iti aline durerea.
Ma gandesc zilnic la tine....la ingerasul Emma.



, mamica ingerasului luptator...

Sebi are nevoie de voi!!! .......... Drop by drop you make the see! .......... Sebicu web'site
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Emma, un inger ce nu il vom uita niciodata....