E romanul atat de ingust la minte?noroc cu mortii!

Grace spune:

pt. cum gindesti.

conchita spune:

uite, eu nu-s baba leana, dar am facut la fel pentru moartea mamei, desi nici macar nu credeam pe vremea aia. nu am putut altfel. inainte de asta, puneam etichete si judecam in nestire, ca romanu e mereu cu fala, ca-si pune cele mai bune lucruri in "camera de la strada" care e pentru musafiri, pentru show, in timp ce el doarme claie peste gramada in patul din bucatarie sau intr-o odaie ponosita.

dar am inteles pe pielea mea de ce se face. n-as fi facut daca n-ar fi fost traditia, daca n-as fi crescut in spiritul asta. dupa ce a murit, am dat tot din casa. oamenii nevoiasi (straini, toti, nici o ruda) care au primit lucrurile...mi-as fi dorit sa doarma pe patul ala si sa zica doamne, fie-i tarana usoara lui F, ca uite ce pat bun mi-a dat. cei care au mancat numai bunatati la pomana, desi eram vai steaua mea cu banii, macar s-au dus acasa saturati si satisfacuti si or fi pomenit-o cu drag. deci, toate astea se fac ca sa induci cumva oamenilor sa-si aduca aminte de cel plecat. si nu le poti aminti prin rosii si branza la pomana mare (la alea mici, da), ci prin ceva deosebit. asta e mentalitatea si subscriu.

prin analogie, de ce organizam cele mai super de super zile de nastere pentru cei vii care ne sunt dragi, si avem invitati si ne dam peste cap sa se simta de neuitat? pentru acelasi lucru, vrem ca oamenii sa-si aminteasca de ziua asta, de sarbatorit, de distractie, de mancare, cat mai mult timp cu putinta.

pomana la romani e ca scrisul unei carti, e o aspiratie catre nemurire, intr-un fel. raposatul mai traieste inca in memoria celui care ii imbraca cea mai buna haina de costum, celei care ii poarta geanta de ocazie, celor carora le folosesc intr-un fel sau altul bunurile date de sufletul dusului.



la asta nu ma bag, ca nu stiu. dar n-am auzit pana acum sa fie ilegal sa-ti faci pomana de viu. si bunica-mea tot asa a facut, ca n-avea incredere in nora-sa (cumnata mamei) sa dea lucruri bune de pomana, ii era teama ca o face de rasul satului cu vechituri.

frica de a nu fi uitat, cred, e la baza pomenilor de vii a celor care ori nu au pe nimeni, ori n-au incredere in urmasi.

diana21 spune:

sau frica de a nu fi un coate goale, nima-n drum pe lumea ailalta . Adica unii, bietii de ei, cred sincer ca in cer se vor imbraca exact cu costumul al bun pe care si l-au dat ei insisi de pomana sau ca, daca nu vor da de pomana un pat, vor dormi pe jos in cer !

...............

Of, ca mi-am aminiti de biata bunica-mea ...care toata viata ei (si are aproape 90 de ani acum) a toooot strans diverse pt. propria-i inmormantare. Cand vedeam hainele alea si pantofii aia ma lua cu frig!

b.nica spune:

Eu am impresia ca nu se intelege fondul obiceiurilor legate de moarte.
In traditia po****ra sunt ritualuri care daca sunt analizate atent se dezvaluie intelesuri de o mare profunzime.
A da de pomana presupune, aparent,a demonstra respectul rudelor acelui raposat in fata acelora care l-au cunoscut; de aici toate implicatiile sociale din colectivitatea respectiva(familie,sat,etc.).
Daca se face o analiza mai profunda a ritualurilor se observa ca acestea au o semnificatie care transcede obligatia "de ochii lumii",este uluitoarea credinta a romanilor ca sufletul nu dispare si se alimenteaza din gandurile pozitive care i se transmit(prin pomeni de ex.).Nu cantitatea sau calitatea pomenilor sunt de folos sufletului celui pomenit ci multumirea acelora care le este oferita pomana si care astfel transmit sufletului celui decedat satisfactia lor.
De aici si pana la a depozita, in avans, acest cont de multumire nu este prea mult.

cortexia spune:

Dar de persoane care isi cheltuiesc ultimul banut pe haine sau cosmetice foarte scumpe ai auzit? Cind eram studenta mereu vedeam in jurul meu studente care isi dadeau banii care ar fi trebuit sa le ajunga o luna, abia primiti de la parinti, pe o haina care era frumoasa, nu indispensabila sau pe cosmetice.

lisaelisa spune:

La varsta studentiei nu se prea gandesc fetele sa-si puna un ban de-o parte. Ca doar le dau parintii...


lisaelisa

mami de ingeras dragalas

cortexia spune:

...Chit ca asta le impingea la un post fortat pentru citeva saptamini. E si mai aberant, nu?

Cu atit mai mult, cu cit parintii lor faceau niste eforturi uriase sa le plateasca gazda, intretinerea, eventual taxele si sa le mai dea si bani de buzunar. Nu le spuneam ce gindesc, desigur, dar mi se stringea inima stiind ce sacrificii faceau acei oameni, multi de la tara, sa intretina fata la studii.

Macar batrinii astia cu inmormintarea isi cheltuiesc banii lor. Colegele mele cheltuiau cu nonsalanta si inconstienta banii truditi de altii.

ni-na spune:

Lisa o singura precizare pomelnic este lista cu mortii carora le este dedicata pomenirea.Tu te referi la pomana sau parastas.Avand in vedere ca nu stii diferenta dintre termeni chiar nu ma mira ca nu stii despre ce ii face fericiti pe batranii nostri.
Explicatia data de b.nica a spus tot.Sa nu credeti ca sunt de acord cu toate cutumele,insa mai e o generatie si se pierde.
Spunea cineva de inmormatarea catolica...ok,insa faptul ca ai de facut pomana de tzarana si celelalte griji ce decurg dintr-o inmormantare te face sa nu cazi in depresie si te motiveaza sa continuui....si crede-ti-ma mi-au murit mama,bunici,socri..si pt toti am facut ce trebuia.

felicic76 spune:

in vremea copilariei, mergeam la bunica din partea tatalui, vara, o zi pe an, sa-i arate mamei "randuiala". Atunci scoateau hainele de inmormantare plus tot ce se pregatise de inmormantare ( panza, prosoape) si le examinau. De la an la an se invecheau sau erau atinse de molii, scoteau tot afara, scuturau, inlocuiau. Asa ca de cand ma stiu bunica si-a inlocuit toaleta de inmormantare de vreo 4 -5 ori plus ca ea se imputinea la trup de la an la an si ii zicea mamei: asta este prea mare, asta este prea larga
Cand eram deja mai mare si am asistat la o astfel de operatiune, am rugat-o sa-mi dea mie niste panza si niste prosoape tesute de mana, cu fir de borangic(le tesuse de cand era fata, de zestre, pentru ea si pentru viitorul sotz, special de inmormantare). Mi le-a dat si sunt superbe, am croit o fata de masa. De asemenea, a facut parastas si a a sfintit o fantana cu ocazia asta si a dat de pomana, tot din timpul vietii, pat, plapuma, perna asternuturi, galeata din care se bea apa+cani(ca la tara), plus toate sculele de gradinarit :lopata, cazma, grebla, ptr bunicul, sa aiba precupare si pe lumea cealalta, totul ca sa nu impovareze copii si sa nu cumva sa ias din randul lumii.
Bunica a murit acum doua saptamani

Cealalta bunica, cea din partea mamei, a murit acum 14 ani. Acolo surpriza a fost uriasa: a lasat etichete pe care scria destinatia fiecarui lucru: prosop popa, prosoape nepoti, ornamente dric, cususe si banutii care se prind in batista, toooot , absolut tot, Facuse si un fel de testament: sculele de tamplarie ale lui bunicul merg la nepotul cutare, care imbratisase meseria, cutare lucruu merge la cutare fiica sau nepoata. Si-a organizat inmormantarea, ficele ei nu au facut nimic altceva decat sa-i implineasca dorinta

Asa ca eu am fost educata sa respect alegerea celor din jur, credinta lor in anumite obiceiuri, dar asta nu inseamna ca o sa dau de pomana un calculator, de frica sa nu ma plictisesc de "atata odihna la loc cu verdeatza" sau vreun pat, ca nu as avea unde sa-mi odihnesc oasele(eventual inghesui vreun fat-frumos, ratacit pe acolo, oriunde ar fi acel acolo: la etaj sau la subsol).

edit:eu,eu, si aici vedeti doua degete sus, nu-mi plateam cantina si dadeam banii pe carti(nu de specialitate), tzoale si cosmeticale, (deh, tineam la silueta si credti-ma: pachetele de mancare de acasa, hraneau o armata)


Mamica de VLAD 19.10.2008

minune
Povestea lui Falkone zis si Ventuza
D'ale gravideniei

b.nica spune:

Marele istoric national Nicolae Densusianu a avut pt. documentatia la cartea sa "Dacia preistorica" o idee geniala:a trimis un chestionar la invatatorii din diverse zone ale tarii;astfel a cules din folclorul local informatii uluitoare;printre acestea el pomeneste un "descantec"care se spunea la patul unui muribund,se cheama "Numaratoarea" si se spunea ca daca cel care recita uita din versuri persoana bolnava murea iar daca recita fara greseala, omul era salvat.In acest mod se pare ca erau transmise informatii stravechi, care din cauza acestei superstitie, erau perpetuate fara greseli.
Astfel putem spune cu certitudine:"noroc cu mortii!"