FIV 217
Raspunsuri - Pagina 11
M Oana spune:
Raluca 
M Oana spune:
Dye iti voi raspunde tie, pentru ca pentru fete cu o poveste ca a ta am scris, apoi promit sa-mi traiesc suferinta in liniste, intre peretii mei, asa cum ma hotarasem sa o fac, atunci cand mi-am sters toate mesajele din ultimele zile, nu stiu cum ai reusit sa salvezi acel mesaj, dar la cat de priceputa mi-s eu in calculatoare.......
Prima persoana careia i-am putut spune ca sunt, in sfarsit, gravidutza a fost Shery cea nazdravana. Fata mea cea luminata, primul lucru la care s-a gandit a fost un caz al unei prietene, identic cu al tau, desi eu pe atunci habar nu aveam ca se poate simti asa ceva, ca avortul poate fi o "solutie"...
Atunci am realizat pentru prima oara in viata mea, ca o femeie nu face neaparat avort din moft sau ca nu stie ce vrea. Toata viata am judecat extrem de usor femeile care avorteaza si nu le-am inteles niciodata, iar de cand ma stiu nu am afirmat decat "eu n-as face pentru nimic in lume avort".
Dar cand Shery mi-a zis de acea prietena, iar eu traiam ce traiam, am inteles mult mai bine mecanismul si m-am rusinat cumplit pentru ca am judecat atat de usor femeile trecute prin asemenea suferinte.
Am pierdut fix acum 2 ani o sarcina gemelara obtinuta prin FIV, s-a oprit din evolutie si tot atunci a trebuit sa refuz sa adopt un copil superb, lucruri care nu credeam ca vor face parte din viata mea, fetele cu ceva vechime stiu povestea, fapt pentru care sunt destul de motivata sa merg pana la capat, stiind tot drumul pana aici si sa nu renunt.
Marinescu, stiind ca la FIV am luat prea multe medicamente pentru a tine sarcina atunci, m-a zgaltait bine de tot cand m-a vazut gravida si mi-a zis :"Sper sa nu-mi faci supriza sa mai iei ceva de data asta, doar de dragul de a fi bine sau sa-mi pierzi sarcina." Sunt datoare fata de cel mic, fata de mine, fata de toata familia mea si fata de toti cei dragi sa ma lupt, chiar daca uneori strig poate mai tare decat e cazul.......
Imi doresc prea mult acest copilas si voi SUPRAVIETUI.
Iti multumesc ca ai spart gheata si ai scris, iti doresc din tot sufletul sa-ti gasesti linistea si sa te impaci cu soarta aceasta crunta. Eu sunt ultima femeie care te poate condamna pentru avort, dar sunt convinsa ca te condamni tu mai mult decat ar face-o oricare alta femeie.... Eu cred ca cel mai bine este sa spunem povestea reala a vietii noastre celor care au puterea de a intelege, deoarece o suferinta pe care o tinem in noi e extrem de chinuitoare, iar povestea noastra poate ar putea elibera alte suflete si ne-ar elibera si pe noi...
Eu una am nevoie in aceste clipe de povesti/pilde ca a ta, de o poveste ca a lui Vali 02, de istorii de viata reale si de caractere puternice si frumoase.
Va multumesc din suflet si va doresc sa va gasiti linistea si fericirea, indiferent de cat de greu suntem incercate!
vias spune:
in primul rand va rog sa ma scuzati ca dau asa buzna peste voi, dar cineva are nevoie de ajutorul nostru, daca vreti sa ajutati! aici puteti citi despre TEO
Sper ca nu am deranjat!
Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei 
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei
5+ Darius mi-a trimis de ziua mamei cel mai frumos cadou, un bebe!
stuart spune:
MOana, nu pot decat sa 
si sa-ti dau multi . Sper din tot sufletul sa se mai amelioreze aceste stari!
Ai izbutit?Continua!
N-ai izbutit? Continua!
(Nansen)
claudia79 spune:
http://www3.interscience.wiley.com/journal/118932417/abstract?CRETRY=1&SRETRY=0
fiecare cu ce-l doare. am hotarat sa scriu aici concluziile la care am ajuns, poate e o cale buna de cautat si poate ajuta pe careva. eu am patit la ultimul fiv mai ales in urma antobioticelor am avut o secretie care nu stiu inca ce era, bacteriana sau candida, asemanatoare cu candidoza. scuzati nu este f elegant dar este o pb, zic eu importanta. s-a constat ca este mai des intalnita la cele cu trompele infundate. eu cred ca la mine asta a fost CAUZA pt care s-au infundat.
Oana- sunt alaturi de tine, dar sunt sigura ca ai sa treci cu bine peste asta, stiu. Multe din noi AM DA ORICE SA FIM IN SITUATIA TA.
O SA FIE BINEEEEE! nu ai ajuns aici degeaba. Asa ca nu te gandi decat ca e trecator! Bucuria ce urmeaza o sa ramana cu tine toata viata. Au mai trecut 2 minute
claudia79 spune:
mai clar. concluzia la care am ajuns eu singura i-am expus-o si medicului si zice ca este plauzibila. unele femei sunt mai predispuse la infectii cu candida. candida NU ESTE O BOALA CU TRANSMITERE SEXUALA. intrebarea mea a afost daca aceste infectii cu candida pot da vaginite, cervicite. unii medici nu sunt de acord, dar al meu mi-a dat dreptate.candida nu este altceva dact un dezechilibru in flora interna de obicei vaginala. acesta se datoreaza nu o data alimenteleor acide, paine zahar, tigari.de aceea eu cred ca ar trebui sa tinem regim alkalin cele cu problema asta. netrtatata candida deregleaza si mai tare flora interna si par infectii cu gardenella, care in mod normal exista in organism, dar se inmultesc aberant. vaginitele sa treteaza cu metronidazol, antibiotice. candida cu antifungice. repet se transmit pe cale sexuala dar nu sunt BTS pt ca ag patogen exista in organism in mod normal.
vi se pare plauzibil?
eu cred ca ar fi interesant sa tinem regimul asta si sa vedem ce se intampla. este un regim destul de strict dar avand in vedere ca noi oricum facem o gramada de sacrificii, merita...
ce parere aveti?
li_am spune:
Oana,
uite aici si povestea mea!
In timpul primului fiv a murit mama, dupa un an de chin prin spitale, ajunsesem sa urasc spitalele in asa masura, ca le ocoleam intotdeauna in putinul timp care imi ramanea, cu riscul ca mai stateam ore intregi in trafic. Cand am ramas insarcinata dupa al doilea fiv am fost cea mai fericita din lume, ne chinuiam de 7 ani, aici nu e nimic special, asta e ceea ce ne uneste... In ziua in care am aflat ca sunt insarcinata, am avut si o sangerare, e drept, usoara, dar care nu s-a oprit timp de saptamani, era acolo, un semn ca ceva nu e in regula. La cateva saptamani - la eco, doua inimioare bateau la unison, una dintre ele insa intr-un saculet cu forma neregulata (nu era insa ceva extrem de alarmant). Am plans de bucurie, atat eu, cat si sotul meu, am inceput sa visam! A doua zi insa am ajuns la urgenta cu siroaie de sange curgandu-mi pe picioare, valuri-valuri, cu cheaguri, horror, am zis ca s-a terminat. La eco insa, doua inimioare bateau in continuare - o alunecare de placenta sau un hematom, whatever. Mi s-a spus ca sarcina e compromisa, dar, la insistentele mele, m-au internat.
Am stat 2 satamani in pat, cu perfuzii permanent (tocolitice) fara sa am voie sa cobor macar pana la toaleta. Am plecat din spital cu o sarcina gemelara "in evolutie" dar cu interdictia de a ma ridica din pat mai mult de 5 minute pe zi... Am facut intocmai, viata mea s-a schimbat la 180°, dintr-o persoana extrem de activa, am devenit o leguma. Nu ar fi fost o problema daca as fi avut certitudinea ca voi avea un copil intr-o zi! Insa nimeni nu putea sa-mi garanteze asta, mi s-a spus, scurt, ca am un risc foarte mare de avort. Desi m-au externat, a trebuit sa stau doar in pat, mergeam doar la toaleta. Dupa inca ceva timp, sangerarea a reaparut, asa, ca la inceput, imperceptibila initial, pana cand, in cateva zile ajungeam iar in miez de noapte la urgenta cu hemoragie. Deja vu, acelasi tratament, aceleasi restrictii, aceleasi infirmiere, acelasi chin. Inca vreo 10 zile. Dar am rezistat. Din nou am plecat acasa cu sarcina gemelara in evolutie...
dar numai pana a doua zi, cand la eco, mai batea o singura inimioara. A fost o usurare cumva, pentru ca am sperat ca aici problemele se vor temina, insa nu era decat inceputul... Cel care se oprise din evolutie fusese pozitionat deasupra celui ramas, asa incat exista riscul sa-l smulga cumva sau sa-l damage in vreun fel. Ceea ce s-a si intamplat. La internarea nr. 3 mi s-a pus diagnosticul de iminenta de avort (de data asta se vorbea despre cel de-al doilea). Sacul gestational avea o forma ca de eprubeta, colul se deschisese la interior, iar copilul era cu capul in jos (of, dadea din manute si din picioruse, sa stea, sa iasa, nu stiu...), mi-au spus ca "urmeaza sa fie expulzat" sau asa ceva. A, in plus, mi-au mai spus ceva ce n-o sa uit niciodata: "Daca mai conteaza, era baiat!". Am plans, am implorat sa-mi salveze copilul. Dr-ul Filipescu (Elias) s-a indurat de mine si a zis, hai totusi sa incercam. Mi-au dat o doza atat de puternica de tocolitice, ca imi batea inima nebuneste, am crezut ca o sa fac infarct... Dupa doua zile, copilul meu era la fel, dar traia! Dupa inca doua zile, vesti bune, forma sacului se mai rotunjise un pic, am reinceput sa speram. Dr. Filipescu s-a luptat pentru viata copilului meu, nu am reusit nici pana azi sa-i multumesc. Atunci abia am indraznit sa incepem sa ne gandim la nume, sa visam... Insa nu pentru mult timp... O alta veste ne-a lovit: am citomegalovirus, pozitiv la doua analize diferite, facute la distanta de o saptamana, la laborator la Medlife (am inteles ca ar fi unul dintre cele mai bune). Intamplator, dr. Filipescu facea un studiu pe CMV, mi-a spus cu tarie ca "trebuie" sa intrerup sarcina, sunt 90% sanse sa am un copil cu handicap grav. Eram la pat de nu mai stiu cand, cu perfuzie, vai mama mea... Am facut o criza, nu de nervi, de deznadejde, mi-am smuls perfuzia din mana, m-am ridicat din pat (dupa cate saptamani...) si am iesit plangand pe hol. Nu mai stiam ce sa fac, asta chiar m-a lovit, 90%, e mult, ma gandeam, doamne, poate are "doar" probleme cu auzul, sau nu vede, si eu omor copilul... Inca nu stiu ce ar fi putut insemna acel handicap grav si nici nu vreau sa aflu. Sa fac avort... M-am scurs pe un scaun efectiv deznadajduita, asta e cuvantul. O femeie necunoscuta imi stergea sangele care imi curgea pe haine (scosesem perfuzia, dar acul nu si imi curgea sangele siroi, facusem balta pe jos dar eu nu observasem... culmea ca nici sotul meu... cred ca vazusem amandoi atata sange in tot timpul asta...).
Sotul meu l-a sunat pe medicul meu ginecoloc din Viena (Husslein il cheama) si, surpriza, el nu credea ca am CMV. Al meu l-a crezut, eu nu. Am zis ca se agata orbeste de speranta, ca nu mai are rost, totul s-a terminat, poate ar fi mai bine sa avortez. Nu stiu cum m-a convins sa nu fac asta. Prof. Husslein era de parere ca, nu numai ca nu e CMV, dar chiar daca ar fi, pronosticul nu e chiar asa de rau, din contra, riscul ar fi de 4%! Ce diferenta! M-am lasat complet pe mana lui, nu mai eram in stare sa iau decizii. Mi-a zis sa ma urc in primul avion si sa ma duc la el. Filipescu mi-a dat externarea "pe propria raspundere", "daca te ridici acum din pat, o sa avortezi, ce crezi ca o sa-ti faca in plus la Viena?"... Tipul chiar credea sincer in 90% al lui... MI-a mai zis "sa dea dumnezeu sa se dovedeasca ca sunt eu prost si copilul sa nu aiba nimic, dar nu cred asta!". Nu am ajuns nici acum sa-i spun ca "s-a dovedit ca e prost".
Ei, am ajuns la Viena, culmea, in avion s-a oprit si sangerarea, cand am ajuns la eco, o sarcina perfecta, cu o forma perfecta, fara nici o urma de tot cosmarul dinainte, disparuse si primul embrion (s-a resorbit cumva sau s-a eliminat, inca nu stiu...) Analize de sange, rezultatul pe loc - negativ - nu avusesem in viata mea CMV, cu atat mai putin in timpul sarcinii (daca il iei in timpul sarcinii e periculos, daca e vechi nu). Repetat analizele la alt laborator, din nou negativ... Nimic nu parea ca se mai poate intampla.
Dar Husslein (imi cunostea bine istoricul, eram pacienta lui doar de un an, dar ma dusesem la el cu un vraf de hartii pe care le-a citit, pagina cu pagina, chiar daca erau in romana, s-a chinuit sa inteleaga doar termenii medicali) mi-a spus ca ar exista un mic risc ca o infectie latenta sa -mi puna in pericol sarcina pe la 24 de saptamani. Aveam abia vreo 17! Bebe incepuse sa miste, eram fericita. I-am ales si numele! Ce mai, nu credeam ca se mai poate intampla ceva... Morfologia fetala imi confirma ca am un bebe perfect sanatos, am plecat inapoi la Bucuresti fericita, cu o umbra de neliniste cu privire la ce-mi spusese. M-a chemat pe la 22 de saptamani sa-mi faca un tratament cu antibiotice, preventiv. Trebuia sa mai stau o saptamana in spital si atat! Doar ca la 22 de saptamani lucrurile se prezentau atat de bine, ca a hotarat sa nu ma mai interneze...
Sa fac o pauza ca parca prea m-am intins...
_
FIV 1 dec 2006 - Austria kinderwunschzentrum (Goldenes Kreuz privatklinik) - nereusit
FIV 2 feb 2007 - aceeasi clinica - reusit (sarcina cu probleme - dar BB la termen!!)
FIV 3 - in desfasurare (aceeasi clinica, trat cu menopur 225 IU si decapeptyl), bhcg pe 19 martie!
M Oana spune:
Tocmai m-am intors de la baie de la una din partidele de seara de dat la boboci, am niste frisoane cumplite, dar stiu ca aici gasesc prietenie si intelegere, asa ca am apasat pe laptop si zau daca mai simt ceva sau mai am vreun gust amar in gurita.....
Fata draga, spune povestea pana la capat, cu siguranta este FIV-ul 2 cel REUSIT!
Stu 
tot respectul pentru o veterana din garda de aur! Cate povesti am mai adunat de cand hoinarim pe aici! Lectia de viata a Danutzei noastre este iarasi un exemplu incredibil pentru cat de multe facem noi, ca femei si cat de multe putem duce! Mama ei de soarta, care numai de basm nu e!
Clau iar tu esti cu 2 minute mai aproape de reusita!
Cat despre candida, e o ciupercutza care exista in vaginul femeii si care nu se impaca bine cu bietii spermatozoizii, care nu prea au pe unde s-o apuce din cauza ei. Se trateaza destul de usor, dar e greu sa scapi de ea pe veci. Eu am dat in candida si in timpul inseminarilor si dupa FIV, iar in sarcina sunt zob, iar spre finalul sarcinii am inteles ca se va agrava rau, mai ales ca nu prea poti s-o tratezi in acest stadiu. Rau face la nasterea naturala si stiu bebei care au avut mari probleme dupa nasterea vaginala.
Din cate am mai citit poate fi influentata de progesteronul in exces din organism, iar noi luam la greu utrogestan in timpul FIV-ului. E un cerc vicios aici... Ideal e sa fie tratata de la primele semne...
M Oana spune:
Ma scumpete de om, "paleste-ma" cat vrei, dar lasa-ma sa te strang tare de tot la inimioara mea....
M-ai luat la operatii, la dureri ma batusi la poponeata, ma facusi chiar sa rad, desi zau daca ma mai credeam in stare....
Nu te mai ruga tu, ca ma rog eu si pentru tine si sa stii ca am o ceata de ingeri pazitori cu mine, care va face fix la fel!
Dar ramane intre noi!
catalina2307 spune:
Sar'mana mult. Acu ca citisi o sa imi si sterg postarea. Doamne ce tampita sunt ca d'aia s-au gandit oamenii astia sa puna pm-ul.