FIV 217
Raspunsuri - Pagina 10
M Oana spune:
Va pup cu drag pe toate!
KoraPop spune:
D Oana ai descris totul atat de bine incat mi te imaginez si mi-e mila prin ce treci,dar crede-ma dorinta mea e atat de mare incat repet,tot as accepta o asemenea situatie numai ca sa mi se implineasca....Stiu ca trebuie sa am grija ce spun ca poate DD imi va da asa ceva ca sa te te pot intelege si mai bine si totusi o spun si o repet....orice si oricum ar fi as vrea sa am un copil....Nu ar fi mai bine sa stai in spital,sub supraveghere medicala un timp?Cu perfuzii si tot tacamul?Ca nu e normal sa nu te poti hrani deloc si nici pe bebe...daca iti da perfuzii,vrand-nevrand va hraniti cumva.Sa treaca primul trimestru si poate scapi,poate va fi mai bine.Ai grija de tine si de bebe,daca as putea sa te ajut cumva as face-o,dar asa vrea DD sa te chinuie..., sa te mai puna la incercare si cand toate astea le vei fi trecut te va rasplati cu cel mai scump copilas din lume,cu o familie fericita la care ai visat 15 ani....si mai vorbim atunci cand il vei tine in brate,ai sa vezi cum ne vei spune ca au meritat toate sacrificiile prin care ai trecut cand il vei vedea in bratele tale si ale lui tati....
fata mosului!
Kora
CARPE DIEM!
dariaioanaxx spune:
Laura- mersi mult, m am bucurat iti dai seama f. mult, sper sa fie bine si sa fie sanatoasa; in leg. cu programarea de dupa FIv, Claudia sa stii -daca cu ea ai vorbit-este o tipa de treaba; si da, este alegrea ta cand te duci, normal dupa menstra ar fi bine sa mergi;ai grija insa sa ceri tot cu Claudia si sa spui ca vrei programare pt. controlul de dupa FIv nereusit, caci altfel iti va face peste doua-trei luni cand au liber;multa bafta !
Miruna- mersi mult, tu ce faci, cand mai incerci ?
Asteptand a doua binecuvantare de la Tine ! si binecuvantarea, a venit...
sapt.17 cu Daria,
INIMA, A INIMII MELE!
elenada spune:
M Oana nu te lasa cuprinsa de disperare. cred ca este mult mai greu sa suferi fizic si psihic pt ca nu ai un copilas. Sa nu crezi ca nu inteleg prin ce treci. Si eu am dus sarcina pana acum foarte greu. la fel ca tine am slabit 5 kg. Am avut zile intregi in care puteam sa beau doar apa si astea au tinut pana la 14 saptamani. Stataeam in pat nemiscata pt ca la fiecare miscare imi venea sa vars. Varsam fara sa fi mancat nimic. Si toate astea nu erau deajuns asa ca din saptamana 7 au aparut hemoragiile si sangerari care au tinut pana in saptamana 15. Vomam ma fortam si sngeram. Nimeni nu mai credea ca vor rezista bebelusii mei. Ma trezeam noptile in balta de sange. La 16 saptamnai colul meu uterin era deschis si foarte scurt. am facut cerclaj si am rog sa pot duce sarcina la termen. E greu dar si rasplata va fi pe masura. Ajunsesem sa ador greturile pt ca ele erau garantia mea ca bebelusii mei sunt bine. Toate aceste stari vor trece. Trebuie sa iti pastrezi calmul sa nu diperi si sa te gandesti ca in pantecul tau creste fiinta mult dorita pt care ai luptat atatia ani. Fii tare ca vor trece toate astea desi acum crezi ca nu vor trece. cand imi spunea cineva ca voi scapa de ele credeam ca vorbeste din basme si ca eu nu am sa ajung sa traiesc asta. Dar uite ca am deja cateva saptamani de cand pot si eu sa mananc. Kg nu le-am recuperat. am si acum zile cand ma simt foarte slabita si abia ma ridic din pat dar cand imi simt copii miscand in burtica imi dau seama ca a meritat tot chinul si as mai indura inca pe atat numai sa ii tin in brate.
MOana ai reusit ceea ce toate fetele de aici isi doresc cu disperare ceea ce toate ne-am dorit cu disperare. Fii tare si bucurate de bebelusul tau in ciuda acestor greturi nenorocite.
azi e soare afara si asa mi-as dori sa zburd prin parc dar nu se poate asa ca stau cumintica in pat si zambesc pt ca Dumnezeu mi-an dat doua suflete in pantec. Iti doresc din suflet sa treci cat mai repede de peroada asta si fii optimista. Cand iti vei tine bebe;usul in brate vei rade si vei da uitarii totul.
elena +19 
Burtica mea la 17 sapt la
Cosulete bebelusi
***CAMPANIA NOASTRA *** www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">PETITIA NOASTRA - semneaza si tu!!
Important!!!! Tb sa fim auzite!!!! Maine e ultima zi!!
Voteaza blogul SOS infertilitatea aici si microblogingul Infertilitate aici pe butoanele de la cele 2 sectiuni. Pt a vota tb sa va creati un cont aici Multumesc!
oanademunck spune:
elenada 
Moana, eu nu am fost gravida niciodata, nu stiu cum este sau cum poate fi din nici un punct de vedre dar imi pot imagina, eu care am trecut printr-o operatie f dificila la san care m-a lasat cu o cicatrice f nasoala,care m-a schimbat intr-o zi din adolescent in adult , care m-a fortzat sa iau medicamente dintre cele mai puternice datorita carora nu am putut manca saptamani de zile,care m-a facut sa-mi vad parintii disperati (pe vremea aceea avand doar 18 ani) nu mi-am putut misca bratzul saptamani in sir si nu stia nimeni de ce) stiu doar ca dupa Et-ul trecut ma rugam si-mi ziceam ca orice durere mi-ar fi data la sarcina aceea as fi indurat-o fara sa crancesc doar sa traiasca punctuletzul. Nu a fost sa fie!Tu gandeste-te ca fiecare clipa care se scurge te aduce mai aproape de perioada in care greturile si durerile vor trece. Pe de alta parte banuiesc ca esti sub supraveghere medicala, in cazul in care s va hotara ca situatia este mai mult decat o sarcina toxica se va interveni!Uite vezi, deja au mai trecut cateva minute...:)pusici
KoraPop spune:
elenada
oanademunck si DD sa te ajute de data asta!
Kora
CARPE DIEM!
M Oana spune:
Numai bine tuturor!
elenada spune:
M Oana mult a fost putin mai este. ai deja 12 saptamani deci mult nu mai este. Aceea a fost prima mea iesire si eram in sapt 17. Eram fericita ca am ajuns pana acolo ca am doi bebelusi sanatosi si grasunei si pt ca dupa atata timp de stat in pat faceam si eu ceva util. Eram fericita ca ma vopsisem si eu in sfarsit ca am fost si m-am tuns si in afarsit aratam si eu ca o femeie normala. Daca ma vedeai inainte carunta si vorba ta ca o drogata aratam. Crede-ma pe cuvant ca in vrei cateva saptamani ai sa razi si ai sa zici vai nu pot sa cred ca eram asa suparata. Greturile sunt de la bebe si pe el nu te poti supara nu ai cum sa te superi pe el. Eu iti tin pumnii si iti doresc o sarcina usoara si un bebe sanatos desi sigur este la ce greturi ti-a dat.
Hai sa nu speriem fetele de la aspirante care lupta cu atata ardoare sa traiasca si ele ce traim noi.
Daca facem un sondaj cred ca toate vor zice ca vor sa le fie rau numai insarcinate sa fie si vor fi si ele gravidute ca merita.
Pupici tuturor
elena +19
Burtica mea la 17 sapt la
Cosulete bebelusi
***CAMPANIA NOASTRA *** www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">PETITIA NOASTRA - semneaza si tu!!
Important!!!! Tb sa fim auzite!!!! Maine e ultima zi!!
Voteaza blogul SOS infertilitatea aici si microblogingul Infertilitate aici pe butoanele de la cele 2 sectiuni. Pt a vota tb sa va creati un cont aici Multumesc!
Fragutza spune:
MOana, am o sugestie: cauta ceva forumuri de paraplegici si povesteste cat e de naspa sa faci bataturi de la mers si cat de greu e sa mergi din pricina monturilor si mai cauta si unele de nevazatori si spune cum nu mai suporti sa vezi mizeria din Bucuresti si mai ales cat de tare te ustura ochii dupa ce stai toata ziua si lucrezi la calculator...etc
Offf, Oana, nu-s insensibila, empatizez cu suferinta ta...de cateva saptamani stau numai in pat din pricina sangerarilor si a durerilor. Gretzurile imi sunt dragi, asa stiu ca sarcina evolueaza. Daca intr-o zi ma trezesc si nu mi-e rau intru in panica. Dar stiu cu sigurantza ca toate fetele de aici ar da orice sa fie in locul meu si asta ma face sa trec mai usor peste toate.
Si asa cum spunea si Elena, hai sa nu suparam fetele de aici, au nevoie de incurajarile noastre.
Elena, Kora, Oana, sunt impresionata de delicatetzea si bunul vostru simtz.
Numai bine tuturor!
11_dye spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui M Oana Stu multumesc din suflet! Eu sunt un suflet ratacit in aceste momente, printre amintirile mele de "dirigentie" de pe vremuri... Aici, pe "asteptand un ingeras" m-am simtit ca in rai la toate capitolele, insa parca perioada de varf si de maturitate, a fost cea de examene grele in ale FIV-ului. Aici este "Everestul" in ceea ce priveste lupta cu infertilitatea. Nu ma pot integra deocamdata deloc in tabara celor care au reusit, au trecut muntele si au ajuns sa se bucure ca sunt in pragul conceperii unui bebeu. Am incercat sa scriu la "gravidute fericite de septembrie octombrie" insa acolo fetele sunt gravidute fericite, care mananca fara probleme, iau in greutate, cumpara hainute de gravidutze, se duc la sala, iar "problema" inseamna sa mai astepti o saptamana, pana la 3 luni, pentru a-ti putea vopsi parul. Eu ar trebui sa ies in oras sa-mi cumpar haine cu 2 marimi mai mici, deoarece in ultimele 6 saptamani am slabit deja 5 kilograme si nu ma vad luand in greutate in umatoarea luna, pica totul de pe mine. Dar ce sens are sa ies sa cumpar ceva, cand eu de abia ajung la baie de 2-3 ori pe zi pentru a scoate tot ce reusesc cu greu sa ingurcitez.....  Nici la fetele dragi de aici nu-mi e locul, deoarece fetele trebuie sa fie optimiste si sa nu se gandeasca la greturi si alte nebunii, insa aici sunt si fete care nu au reusit, care sufera enorm pentru esec si fata de ele ma simt tare apropiata. Practic, psihicul meu in loc sa traiasca bucuria reusitei este prins mai mult in drama unei reusite cu un gust groaznic de amar. Desi am visat sa am bebelusul meu aproape 15 ani, am facut inseminari, FIV si as fi facut si 4-5 FIV-uri numai sa fiu gravidutza, credeti-ma ca am deliruri din cauza chinurilor fizice si psihice si care ma duc uneori cu gandul chiar la a face un avort....... Nu am inteles niciodata femeile care fac asta, as fi putut baga mana in foc ca n-as fi capabila de asa ceva vreodata, dar la cata suferinta indur de vreo 6 saptamani, credeti-ma ca aici am ajuns si doar ma stiti ce om eram pe vremuri...... Credeam ca exista 2 tabere: femeile care au copilasi si femeile infertile. Din pacate, exista muuuuuulte alte situatii intermediare........ Sincer, regret enorm acum ca am suferit pentru fiecare luna pierduta in lupta cu infertilitatea, singurul lucru pe care mi-l doresc cu lacrimi zilnic este sa mai simt cum e sa ai o ora de OM NORMAL, DE FEMEIE NORMALA....... Ma pun in locul lui Doamne Doamne si ma gandesc daca in locul lui mi-as fi dat o sarcina la 20 de ani..... NU cred ca eram pregatita la 20 de ani sa trec prin asa ceva si nu cred ca eram pregatita nici cu primul sot sa trec prin asa ceva... La 34 de ani si cu un sot de milioane, teoretic ar trebui sa pot duce acest greu inca 4-5 saptamani, cat spun specialistii... Eu cred ca in cazul meu asa a cantarit Doamne Doamne si de aceea m-a lasat sa astept atat si sa trec prin atatea....... Tot ce pot sa fac e sa nu gresesc, sa ma lupt sa SUPRAVIETUIESC acestor chinuri, iar gandul cu avortul sa fie doar un cosmar care sa nu devina realitate ..... Sunt convinsa ca Doamne Doamne vede mai departe decat dorintele noastre si cred ca face o medie intre ceea ce meritam si un viitor pe care noi nu il cunoastem. Poate ca decat sa treci prin drame cumplite cu o sarcina, uneori suntem lasate fara copilasi, desi atunci noi nu ne intelegem soarta... Eu una am cam invatat in ultima vreme ce este smerenia si am invatat sa primesc ceea ce-mi este dat. Daca se va milostivi de mine Dumnezeu si imi va darui un copilas sanatos pana la urma ii voi multumi toata viata. Daca, din pacate, imi este scris sa nu am parte de asa ceva, cred ca dupa ultimele suferinte mi-as accepta soarta mult mai usor si as lua-o ca pe o protectie din partea Celui de Sus. Da-mi, Doamne ceea ce crezi tu ca este mai bine si puterea de a trece prin toate! Draga Oana desi citesc acest forum de mai mult de 2 ani - si eu, ca si voi, traind cu speranta de a putea tine un copil (sau mai multi) sanatos in brate, este prima data cand m-am hotarat sa postez. Asta pentru a-ti spune ca stiu exact prin ce chinuri groaznice treci, si pentru a te incuraja sa nu renunti. Eu am ramas insarcinata in 2001 si am avut aceleasi probleme ca si tine - am avut o sarcina atat de oribila, incat intr-o luna de zile slabisem 10 kg, nu mai ieseam din casa, ma tineam pur si simplu de pereti cand ma duceam la baie, am vomat atat de mult, incat ajunsesem sa vomit cu firisoare de sange de pe esofag. Mergeam in fiecare seara cate 2 ore la perfuzii in garda la Municipal. Cu perfuzii la picioare - ca la maini nu mai era loc, si tot vomam, numai DD stie ce, ca nu mai puteam nici apa sa beau. Intr-un final apoteotic, am renuntat la sarcina - pur si simplu nu am mai putut rezista. Dupa aceea, vreo jumatate de an, doar cand imi aduceam aminte imi venea sa vomit. Apoi am ramas insarcinata in 2004 si am avut avort spontan, iar in 2006 sarcina oprita in evolutie. Si de atunci, nimic. Evident ca am facut tot ce se putea, mai putin FIV. Asa ca, te rog Oana, trage o concluzie din povestea mea. Stiu ca este groaznic ceea ce se intampla cu tine, dar incearca, fa un efort - urias, este drept - pentru ca altfel te vei intreba mai tarziu daca ai procedat corect. Cer scuze fetelor pentru povestea mea nu prea placuta, dar sper ca va va fi de folos in momentul in care veti avea de pus in balanta bunele cu "relele" Va doresc tuturor sa va indeplineasca DD toate gandurile bune. Dye |