Nu stiu daca am procedat corect

CorinaDani spune:

bravo, exact asa gandesc si eu, i-am si spus sotului de multe ori lucruri asemanatoare.

cel mai mult l-a pus pe ganduri faza cu "vrei sa-ti vezi fetita mare, sa te bucuri de ea, sau sa zaci ca o leguma, bolnav din cauza fumatului (asta daca nu dai coltul intre timp...) ?". asa ca a mai rarit un pic tigarile, dar nu le-a lasat de tot...

stii, uneori am impresia ca barbatii astia nu se maturizeaza de tot, undeva in suflet sau in gandire raman ca niste copii incapatanati, se rasfata, se plang la cea mai mica durere, etc. tot asa, nici pericolele la care se expun prin obiceiuri nesanatoase nu-i impresioneaza, au probabil impresia ca lor nu li se poate intampla nimic rau, altii au probleme si se imbolnavesc, ei sunt..nemuritori si invincibili...

offf, azi mai fac o sesiune de "bataie la cap" in privinta fumatului, mai ales ca ieri iarasi s-au scumpit tigarile, macar sa le faca astia 20 RON pachetul, ca se vor lasa multi romani de fumat...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

mansonrox spune:

Buna din nou,

O sa incep prin a-i adresa o rugaminte Sybillei si anume chiar era necesar sa ma faci pe ocolite nesimtita? Ideea de baza este alta eu nu am de gand sa elimin inamicii dupa cum ai spus ci pur si simplu am venti cu o rugaminte de a duce cainele la tara la curte ceea ce inseamna la maxim 30 km de locul unde stam pana dupa nastere. Nesimtita nu consider ca sunt fiindca ma gandesc la sufletelul ce ia nastere in mine. Crede-ma ca iubesc animalele si eu una chiar am avut caine in apartament dar cand am vazut ca in primul rand rand il chinui si apoi mai lasa si par in casa am decis sa il dau unor prieteni de familie undeva la vreo 500 sau poate mai mult de km fata de locul unde stau. Fiecare are anumite conceptii si idei si asta nu inseamna ca trebie sa ne jignim.
In ceea ce priveste mesajul unei persoane care gandeste cum gandesc eu, am vorbit cu sotul sa ne mutam impreuna insa lui ii convine sa stam cu maicasa ca sa nu plateasca chirie, oarecum il inteleg insa daca vede ca nu ne intelegem asa si e o atmosfera tensionata in casa nu inteleg de ce se incapataneaza. Totusi tind sa sper ca intr-o buna zi va rasari soarele si pe strada noastra.
Legat de acea camera care sa o amenajam pentru copil nu se poate fiindca una este camera mea si a sotului, una e a soacramii si una unde isi petrece soacra verile ca e mai racoroasa (sufrageria) si uneori sotul ca sa mai vada cate un meci. Intr-adevar traiesc in casa ei si dupa regulile ei insa nu mi se pare normal atata timp cat are pretentia de la mine si sot sa platim toate modificarile facute in casa.Atunci cred ca am si dreptul sa ridic pretentii daca noi platim termopanele si montarea, in toata casa, refacerea baii si mai nou tot noi trebuie sa luam si dulapuri si sa platim zugraveli si tot noi sa platim si tot ceea ce tine de cheltuielile casei.

O zi buna

Ilinca_M. spune:

Roxutza, dupa cum rezulta din cele scrise de tine, tu ai o mentalitate "sanatoasa", de fata de la tzara (cainele "se chinuie" in apartament- normal, fericirea lui e cu un lantz greu la gat, care sa-i roada pielea, stii tu ce stii, bravo!; cainele "lasa par" in apartament- pana sa-l aduci pe cainele respectiv pe care "l-ai iubit" nu-ti imaginai una ca asta, ca animalele naparlesc?!). Propunerea mea: daca tot ai mentalitatea asta care presupune niste origini sanatoase, ideal ar fi sa te muti tu la tzara, la doar 30 km, pana nasti. In felul acesta n-o sa va inghesuiti toti in apartament si scapi si de contributia la imbunatatirile casei.

33Sophia
http://community.webshots.com/user/Ilinca_M

mariamunteanu spune:

Mansonrox, nu platiti chirie, in schimb platiti reparatii si imbunatatiri la casa soacrei. In fine, calculele voastre.

Si iar vin si spun ca mentalitatea asta de a sta claie peste gramada cu parintii ca sa nu plateasca chirie, e paguboasa si invechita.

Maria

mylene spune:

Adria, n-as putea spune daca ai procedat corect sau nu dar in orice caz ai incercat sa faci cumva ca sotul tau sa renunte la acest viciu...

Eu din experienta personala pot spune ca decizia cu lasatul de fumat trebuie sa vina de la sotul tau, adica el sa aiba o motivatie suficient de puternica si sa spuna gata.
Tatal meu a fumat pina spre 50 de ani - tin minte si acum pachetele de Snagov de pe frigider:). Atunci cind s-a imbolnavit si a facut hipertensiune, s-a speriat si s-a lasat brusc. A fost greu o perioada, nervos, artagos, etc dar a rezistat. 2 ani. Pina la o petrecere, cind fiind cu mai multi amici fumatori care-l imbiau cu tigari si-a zis hai sa fumez si eu o tigara ca n-o fi foc... A doua zi si-a cumparat un pachet si a luat-o de la capat!...
La a doua criza de hipertensiune, cu stat in spital si din nou speriat, s-a lasat definitiv. Acum are 68 de ani si spune ca si in ziua de azi mai are citeodata nopti in care se viseaza fumind!:)

Eu m-am apucat de fumat prin facultate ca era la moda, dar nu am fost niciodata f dependeta, in sensul ca puteam rezista zile intregi fara sa fumez, fumam la petreceri sau la birfa cu fetele, in camin.
Ei, sotul meu a fost fumator pasionat si orice i-ar fi spus cineva, fie mama sau tata sau eu, nu a fost chip sa-l convingem - el cam la 20-30 minute era musai sa iasa la o tigara!... Cu greu rezista de exemplu cind faceam cumparaturile si primul lucru pe care-l facea cind ieseam din magazin era sa-si aprinda tigara!...
Declicul s-a produs la un moment dat si probabil au fost mai multe chestii care au contribuit: am calculat citi bani dam pe tigari pe luna si am constatat ca in cam 4 ani fumam o jumate de masina:)) Ma rog, tigarile in Fr erau si sint inca mult mai scumpe ca in Ro, el fuma Gauloise care cred ca era fo' 4 euro un pachet in 2003 sau pe aproape...
Asa ca brusc, intr-o simbata de octombrie, dupa ce am terminat pachetul - fumam si eu dar muult mai putin - el a decis ca GATA, nu mai cumparam tigari. Evident am renuntat si eu imediat bucuroasa.

De atunci nu mai fumam nici unul nici altul. A fost dificil la inceput mai ales pt el - tin minte ca minca pe zi cam un kil de mere, si asta nervos, dar iaca acum facem 6 ani de cind nu mai fumam - chit ca am mai pus niste kile pe noi:))

In fine, m-am cam lungit dar ce voiam eu sa zic e ca de fapt, decizia asta cu lasatul de fumat e foarte personala si ca e f greu sa-l convingi tu... Dar poate nu imposibil!... Curaj si multa sanatate tuturor!

adria240 spune:

mansonrox
eu personal nu consider ca esti paranoica daca ii ceri soacrei tale sa renunte la caine macar pentru o perioada de timp. Acuma depinde daca si reusesti sa o convingi. Tu ar trebui sa stii cat de atasata este de caine si cat de mult il iubeste. Dar chiar daca este foarte atasata de el s-ar putea sa te inteleaga si sa fie de acord sa-l duca undeva pentru o perioada de timp.
Eu te inteleg foarte bine in privinta parului. Nu am caine in casa dar avem pisica. Acum este in perioada in care ii cade parul si e la fel si la noi, par peste tot. Desigur ca fac curat dar parul se curata foarte greu adica parca se lipeste de haine si trebuie sa prinzi fiecare fir separat daca vrei sa scapi de el. De ex. daca ma imbrac sa merg undeva vine si se freaca de picioarele mele si parul parca se lipeste de pantalonii mei nu altceva.
Desigur ca sant si catei cu parul mai scurt sau nu le cade asa mult dar sant si din categoria cealalta. Cunosc o persoana care are un caine mare, il tine in casa si ii cade parul foarte mult, aproape tot timpul parca. Acum nu o mai viziteaza aproape nimeni din cauza cainelui si a parului.

CorinaDani spune:

buna,

paranoica nu esti, ci doar esti o mamica in devenire, care a inceput sa aiba grija mai mult de ea si de minunea care creste in burtica...imi aduc aminte ca si eu devenisem obsedata de microbi, nu care cumva sa fi tusit cineva spre mine, ca intram deja in panica la gandul ca ma imbolnavesc de gripa si n-am voie sa iau medicamente, ca poate fi afectat bb, etc. noroc ca mi-a trecut, cu timpul...

aspectul cu cainele soacrei este intr-adevar foarte delicat, dar daca esti diplomata si stii sa-ti joci cartile, atat in fata sotului cat si a soacrei, ai toate sansele sa-ti iasa cum vrei tu...

imi aduc aminte de o alta forumista, care nu demult povestea ca, desi cainele ei era foarte bine ingrijit, vaccinat, deparazitat, cu carnet de sanatate si toate cele, facandu-si un examen coproparazitologic (pentru ca nu se simtea deloc bine, avand niste alergii/urticarii urate si rezistente la tratamente) a descoperit cu groaza si scarba ca este infestata cu mai toate tipurile de paraziti (vorba ei, avea de toate, mai putin lamblia si inca ceva, nu-mi amintesc acum).

asadar, din ce relatezi tu inclin sa cred ca igiena lasa de dorit in casa soacrei tale; nu mi se pare corect nici sa te apuci tu acum sa faci curatenie "farmacie" pentru ca soacrei nu-i pasa ca inghite par cand mananca, probabil ca nu mai da importanta acestor detalii (sau poate nici nu mai vede bine fara ochelari si e convinsa ca e curat in casa)

cred ca cel mai bine ar fi sa te documentezi foarte bine in privinta bolilor/parazitilor transmisibili de la caine la om, si sa porti o discutie civilizata, calma si ferma cu sotul tau, sa-i explici ca sanatatea voastra si a copilului este mai presus decat prezenta cainelui in casa si, macar o perioada pana mai creste copilul si isi formeaza sistemul imunitar, sa fie lasat in grija unor rude/prieteni iubitori de animale, cu promisiunea ca de indata ce se va putea, il veti lua inapoi.

stiu ca despartirea de animalul de companie este foarte dureroasa, eu insami am renuntat cu mare greutate la pisica (de Angora) pe care o aveam de 9 ani, pentru ca pur si simplu dupa nastere, desi sotul facea curatenie cu aspiratorul si spala pe jos in fiecare zi (eu eram dupa cezariana...), tot pluteau fire de par prin toata casa, ajunsesera de pe hainele noastre in camera si patutul copilului, chiar la un moment dat micuta mea se freca la gurita cu mainile si avea intre degetele un fir lung de par din blana pisicii.

am tot sperat pana in ultima clipa ca voi putea pastra pisica si dupa nasterea fetitei, dar m-am convins ca cel mai bine pentru toti este sa-i gasim un stapan iubitor, care sa-i ofere cele mai bune conditii si s-o ingrijeasca asa cum trebuie. deja pisicuta se simtea neglijata, nu mai avea parte de toata atentia si afectiunea noastra, avea teritoriu interzis in dormitorul copilului, simteam ca este afectata, nu mai era asa jucausa si dragastoasa ca inainte de a veni cu copilul acasa. acum traieste foarte fericita la o casa cu curte, are si un partener, s-a invatat si cu viata in aer liber si este super-fericita. recunosc cinstit ca nu am avut taria de a merge sa vad ce face, pentru ca stiam ca voi ceda si o sa vreau s-o iau din nou acasa...l-am trimis pe sotul meu sa vada ce face si cum este, ne-am linistit amandoi cand am vazut ca o duce foarte bine acolo unde este acum.

deci, depinde numai de tine cum vei negocia cu sotul si soacra, important este sa nu ajungi la cearta, sa nu le "ranesti sentimentele" pentru ca probabil ei chiar tin la acest caine, s-au atasat de el si nu mai tin cont de faptul ca lasa par peste tot.

nu spun sa ajungi la solutii radicale, dar daca nu vei avea un rezultat favorabil, intreaba-ti sotul pe cine prefera : cainele sau tu+copilul ? uneori, trebuie sa fii un pic mai dura cu sotul din dotare, sa-l mai trezesti din "reverie".

fii diplomata si cred ca vei reusi !
succes !



Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

pisigri spune:

Ca viitoare mamica in devenire, tare as vrea sa inteleg si eu mentalitatea asta cu "ingrijorarea pentru tine si noua fiinta care creste in burtica"....

Atunci cind iti iei un animal se presupune ca iti asumi responsabilitatea pt el, pe intreaga durata a vietii lui. Mi se apleaca atunci cind vad cu cita desconsiderare sint tratate animalele; ele nu au suflet si le este bine afara, la curte. Ca sta ciinele in lant, ca sint ciini care mor de dorul stapinului care i-a abandonat, ca pisicile sfirsesc sub rotile masinilor sau in coltii ciinilor din vecini...asta nu mai conteaza. Au fost fericite .

Cit despre povestea cu "era plina cu toti parazitii mai putin lamblia..."...eu as lua o pauza de la a crede asa ceva. Un ciine deparazitat de-aia e deparazitat, sa nu aiba paraziti pe care sa ii transmita. Din ce paraziti intestinali are un ciine, nici unii nu se prea transmit la adulti sanatosi. A naibii treaba insa, lamblia are un procent covirsitor din po****tie, si fara legatura cu animalele.
Aceiasi paraziti ii puteti aduce in casa pe incaltaminte, ii carati pe papuci in toata casa, iar juniorul linge pe jos - e plina lumea de exemple de copii parazitati care nu au avut in viata lor ciine, dupa cum sint si destule exemple de oameni care au animale si nu-s "ticsiti" cu paraziti...

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/

Porumbita spune:

da.mi se pare ca esti paranoica...
baietelul meu are o luna si o sapt; catelul are aproape 8 ani...

in cele 9 luni de sarcina am fost bombardata de pareri ale unor persoane la fel de "dragute" ca tine sa renunt la caine..
evident ca nu am facut-o si nu inteleg cum poti renunta la un suflet care ti-a fost alaturi ani de zile...

trebuie doar sa aspiri mai des si sa fie cainele sanatos... si dc stati cu mama lui poti sa o rogi sa aspire mai des ca inainte si evident restrictionati accesul cainelui in camera unde va sta copilul;

Deus spune:

uitat-va la pozele mele sa vedeti ce catel si pisi draguti am si am si copil si casa f curata!
Nu as putea sa renunt la animale dupa ce ele mi-au acordat increderea si si-au pus viata in mainile mele! sa le dezamagesc? mi-ar fi rusine o viata intrega!
Si copilul meu le iubeste si casa mi-e foarte curata fiindca fac curat de cate ori trebuie.

poze familia mea

quod me nutrit me destruit