Nu stiu daca am procedat corect

conchita spune:

Roxuta draga, nici macar nu ti-am urat sarcina usoara si bebelic sanatos - asta da, nesimtire, scuze!
intr-o lume ideala, soacra nici n-ar trebui presata sa renunte la ceva pentru propriul nepot, ar face-o din proprie initiativa, presupun ca nimic n-ar fi mai presus, nu? tu esti fiica ei acum, iar daca fiica-mea ar veni la mine gravida, chiar si paranoica, cerandu-mi luna de pe cer, i-as da-o. traim vremuri grele, Roxuta, lumea e egoista, iar venirea unui copil pe lume e privita de multe ori ca o amenintare. si apararea cea mai des intalnita e rezistenta la schimbare. sotul adriei fumeaza langa copil, sotul tau nu vede in caine nici o amenintare la adresa propriului copil - eu nu mai am nici un comentariu la asa ceva. daca nervii tai nu conteaza (ai dreptul sa fii paranoica la o adica, e copilul tau, nu al indignatilor de pe net), daca dragostea familiei pentru tine nu ajunge la glezna catelului, eu zic ca e vremea sa cauti solutii pe cont propriu. cu banii de reparatii ati putea plati o chirie, nu? succes si nu iti mai face sange rau pe-aici, ca nu se merita.

tonicutu spune:

Doamne,cate probleme are fiecare in ziua de azi,Mansonrox,ar trebui ,cred eu, pe cand o sa vina bebe sa va mutati,dar acum cu criza asta e cam greu.Am avut si eu parte de soacra,dupa ce am nascut si am crezut ca ma urc pe pereti de nervi,ea saraca nu era de vina,mi-am dat seama mai tarziu,daca ai putea sa nu o bagi in seama,bn ar fi...Acum imi doresc de multe ori sa fie aici sa mai am cu cine sa schimb o vorba..Stii vorba aia:doar dupa ce pierzi un om iti dai seama ce a insemnat.Totusi ar trebui sa va mutati...cainele saracu` n-are nici o vina...Adria240..,zic sa nu te mai enervezi cu sotul tau,fiindca de ce le spui ca nu e bn exact de aia fac ,ca si copiii sunt barbatii astia,mai bn roaga-te la D-zeu pt el si pt voi...parerea mea.

anya spune:

Nu catelul e problema principala. Eu am senzatia ca relatia ta cu soacra nu e din cele mai bune. Exista multe alte lucruri pe ca re nu va intelegeti si foarte important, au aparut discutii si nemultumiri referitor la cheltuieli, bani alocati...
Parerea mea e sa refaceti calculele. Poate ar fi mai usor sa cumparati o garsoniera pe langa casa actuala si sa se mute soacra+catel acolo iar casa sa o aranjati in timp, cum vreti voi si cu cate cheltuieli vreti/puteti. Daca ea nu vrea sa renunte la casa in care a "stat o viata" spunetii ca va mutati voi si singura, probabil, nu va face fata reparatilor/cheltuielilor de intretinere pt o casa mare.
Eu nu sunt de acord cu "colhozul" - in aceeasi casa mai multe generatii. Am vazut ce inseamna asta in copilarie (bunicul ne punea sa mancam la lumina unei veioze - facea economie pt ca platea el curentul ,dar focul duduia in sobe pt ca gazul il platea tata, dupa niste certuri, tata n-a mancat la aceeasi masa cu bunicul cativa ani...iar mama si bunica erau la mijloc). Sfatul meu e sa incercati toate variantele de a avea fiecare cuibul vostru. Eu am reusit. Parintii locuiesc in acelasi bloc cu mine dar in apartamentul lor iar socrii la o statie de tramvai distanta. Ne vedem cat ne simtim bine si in rest fiecare cu casa si tabieturile lui.
Cat despre un anumal in casa, cat ai linge pe jos, tot se va putea gasi oricand un fir de par pe undeva iar atata timp cat nu e animalul tau si nu ai investit dragoste in el, e de inteles ca nu-l doresti in preajma bb-ului.
E destul de delicat sa-l pui pe sotul tau sa aleaga intre mama lui si tine. Cum ar fi daca bb-ul pe care-l ai in burtica va alege alta femeie in locul tau? Cum te-ai simti? Incearca sa aranjeti totul intr-un mod cat mai diplomat.

Cat despre discutia initiala cu fumatul...nu ma pronunt. In familia mea n-a fumat nimeni asa ca mie imi repugna mirosul de tigara. Tin minte ca am avut un singur prieten fumator si nu-mi prea placea cand ma saruta pt ca mirosea a tigara. Asa ca sotul meu nu fumeaza, nici parintii lui si acum ca analizez situatia nici fratele meu nu fumeaza, nici sotia lui, nici familia ei...

simali spune:

Sotul meu a fumat cam de cand a terminat armata pana.. acum 3 ani. In tot acest timp avea diferite "teorii" despre necesitatea fumatului. Cum ca tigara este sociala, datorita ei te imprietenesti cu multi oameni, cu il ajuta la afaceri, etc. La un moment dat s-a produs o schimbare in el. Nu s-a lasat de fumat de gura mea. Personal nu cred ca exista oameni care s-au lasat de fumat de gura sotiei/sotului. Dimpotriva. Pe masura ce consoarta/consortul se arata mai disperati sa-i convinga fumatorii par si mai incrancenati sa moara cu viciul lor multiubit de gat. Dorinta de a se lasa de fumat vine numai din ei insisi. Daca continui sa-l bati la cap pe sotul tau sa se lase de fumat nu vei obtine decat o deteriorare a relatiilor si, inevitabil, a casniciei. Orice fel de stratageme (ca cele cu imi cumpar si eu haine de aceiasi bani) sunt, si in opinia mea, copilaresti. Adica... indreptatite, dar puerile in acelasi timp.

Dar in acelsi timp AI DREPTUL sa nu fi fumator pasiv. Nici tu, nici copilul tau. Si mi-as apara acest drept ca o leoaica: cu pumnul in masa, cu plecat de acasa, cu amenintari cu divortul, cu certuri interminabile. I-as face viata un calvar pana cand ar intelege ca, daca este OK sa aleaga ca el sa fumeze, este culmea marlaniei sa ma oblige si pe mine sau pe copilul nostru sa facem acelasi lucru. Poate sa faca ORICE cu viata lui. Poate si cu a mea sa zicem, ca-l iubesc si m-am maritat cu el in cunostinta de cauza, cu toate viciile lui. Dar SUB NICI O FORMA, nu are dreptul sa puna in pericol copilul. Eu de aici am inceput lupta si tot de aici te sfatuiesc si pe tine sa o incepi.

Cand fumatorul se simte izolat de familie datorita viciului sau, poate incepe sa-i vada, in timp, dezavantajele. Cata vreme insa, viciul lui troneaza literamente in mijlocul casei si voi acceptati asta el nu se va schimba niciodata. Dimpotriva, va ocupa din ce in ce mai mult spatiu, va deveni din ce ince mai incomod. Mama mea, de pilda, fumeaza iarna in bucatarie, cu geamul larg deschis si cu usa inchisa. Se imbraca gros (cu caciuli, haine groase) si sta cu orele in bucataria inghetata. Cand suntem la ea, daca vrem sa intram in bucatarie sa ne facem un ceai, trebuie sa ne luam paltonul, sa ne punem sosete groase, etc. Nu era asa. Cu batranetea au venit aceste comportamente aberante. Dar eu cu mama nu lupt asa cum am luptat cu sotul. E casa ei si face ce vrea. Cata vreme nu fumeaza in camera in care suntem noi... treaba ei.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

CorinaDani spune:

Nu am avut deloc intentia de a intra in polemici inutile cu iubitorii animalelor (in general) si cu stapanii animalelor de companie (in special).

Pur si simplu am vrut sa arat ca exista momente in viata fiecaruia cand prioritatile se schimba radical, la fel si modul a privi lucrurile...

Daca Rox are o problema reala in privinta cainelui soacrei, de ce nu incercam sa vedem lucrurile putin si din punctul ei de vedere ? Poate ca, pana sa se casatoreasca si sa se mute la soacra ei, nu a avut caine sau pisica in casa - si atunci de ce sa fie obligata sa accepte ca parul cainelui sa fie peste tot, inclusiv in mancare ? Poate i se pare un lucru foarte scarbos...mai ales acum, ca este insarcinata...

Asa cum am scris anterior, si eu am avut o pisica timp de 9 ani, am crescut-o de cand avea 2 luni, o numeam "copilul nostru" si sustineam cu tarie, atat eu cat si sotul meu, ca nu ne vom desparti niciodata de ea, chiar daca vom avea un copil. Iata ca realitatea ne-a contrazis, nu ne-a obligat nimeni sa renuntam la ea, pur si simplu am considerat in acel moment ca este mai bine pentru toti sa-i gasim un alt stapan, care sa aiba grija de ea la fel de bine cum am avut noi.

Asta nu inseamna ca nu imi pare rau ca am dat-o sau ca nu ma gandesc mereu la ea...dimpotriva, mi se face uneori asa dor de pisi, si-atunci ma uit la pozele cu ea...dar sunt constienta ca mai devreme sau mai tarziu copilul ar fi putut avea probleme din cauza parului care isi facea aparitia unde nici nu te gandeai...sau pisica ar fi putut deveni geloasa pe copil si ar fi putut reactiona negativ...am preferat sa previn anumite situatii decat sa fiu pusa in fata faptului implinit...

Asadar, nu a fost o decizie luata in pripa, sub impulsul momentului, dimpotriva, am discutat mult inainte de asta, am cautat potentiali stapani, am discutat cu ei si pana la urma l-am ales pe cel care ni s-a parut cel mai potrivit, mai ales ca pisi s-a imprietenit imediat cu el (in afara de noi, tata si soacra, pisi nu accepta pe nimeni sa puna mana pe ea).

In toti cei 9 ani cat am avut pisicuta am facut atata curatenie si smotru prin casa cum nici nu va imaginati, pentru ca nici noi nu suportam sa vedem parul peste tot...degeaba, si acum, dupa aproape 2 ani, mai apare cate un fir si pe bune daca stiu de unde...ca sunt obsedata (putin spus...) cu curatenia, aspir, scutur, spal si dezinfectez peste tot...

Asadar, este optiunea si alegerea fiecaruia de a trai intr-un fel sau altul...dar nici "dragoste cu sila" nu se poate...termenul toleranta se aplica in ambele sensuri sau intre ambele parti implicate...

Imi pare rau ca nu gasesc acum subiectul forumistei care a avut probleme din cauza parazitilor, daca ea a facut niste afirmatii si a ajuns la niste concluzii, eu nu am cum s-o contrazic, doar am amintit cazul ei, nu este nimeni obligat s-o creada pe cuvant...

Asadar, haideti sa nu ne mai contrazicem , sa incercam sa acceptam parerile ambelor parti, sa-i uram lui Rox sarcina usoara si BB sanatos, si poate pana la urma va rezolva si problema cu cainele soacrei, astfel incat sa nu aiba nimeni de suferit...






Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

popescudora spune:

Vad ca pe acest topic s-au dezvoltat 2 subiecte..fumatul si cainele soacrei
1. Sunt fumatoare, fumez 1 pachet jumate pe zi, sotul nu fumeaza, am fumat si in timpul sarcinii (am luat tigari de 3 ori mai slabe, dar mi-a fost imposibil sa ma las) si cred ca voi fuma toata viata mea. In momentul asta am 25 de ani si ideea ca o sa mor la 65 de ani din cauza fumatului, in loc de 75, nu ma deranjeaza prea mult. E alegerea mea, e legal, fac ce vreau cu sanatatea mea, imi place sa fumez si gata.
Dar...fumez in bucatarie, cu geamul deschis. Eu il cical mereu pe sot ca lasa usa de la bucatarie deschisa, eu aerisesc in camera copilului daca mi se pare ca simt vreun iz de fum si sunt clar de parere ca nu se fumeaza in prezenta unui copil!
Iar faza cu banii e copilarie, eu m-as supara rau pe sot sa faca asa ceva, mai ales ca nu excelam la capitolul bani. Stia ca sunt fumatoare, m-a luat, sa se descurce! Adica noi sa murim de foame, dar el sa isi ia blugi de 3 milioane, ca atata dau eu pe tigari! Numai de-al naibii, ca sa-mi demonstreze ce? Ca sunt bani dati aiurea pe tigari? Asta stiu si eu...desi parca placerea unei tigari nu e chiar aiureala, chiar daca nu se materializeaza in ceva concret.
2. Si eu sunt iubitoare de animale. Am intalnit pe cineva care zicea ca si-a abandonat pisica iubita de 3 ani intr-o curte de biserica pentru ca nu pui pe picior de egalitate un copil cu o pisica, trebuie curatenie impecabila, sacrificata pisica etc. Vai de biata pisicuta, care presupun ca a murit de foame sau sfasiata de caini! Mie doctorii mi-au zis ca nu poate face copilul nimic de la parul de pisica decat eventual daca musca direct din blana, nu mai zic de avantajele convietuirii unui copil cu un animal de casa dpdv psihic. Fiecare face ce vrea, dar odata ce ai luat un animal e nedrept sa scapi de el in ideea ca e toxic pentru un copil.

Ramonika spune:

eu daca as fi in locul soacrei n-as renunta la catel. voi pana la urma tot e posibil sa va mutati si atunci as ramane singura, nici macar cu catelul. plus ca totusi e casa ei, face ce vrea la urma urmei.

in leg. cu fumatul, nu i-as permite sotului sa fumeze in casa.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

filofteia spune:

Daca soacra va renunta la caine, inseamna ca tine mult la tine.
Un animal (de orice fel) in casa devine membru al familiei...numai cine nu a avut animal in casa nu stie asta...eu cred ca ai tinut doar pentru cateva zile cainele ala de care spui...

In ce priveste fumatul...si sotul meu fumeaza, numai in bucatarie cu geamul deschis, perioada in care copilul nu intra in bucatarie. Am incercat si eu diverse metode, mai ales ca tatal sau a murit la 55 de ani de la o arterita facuta datorita fumatului. Practic este un drog.

aura_m spune:

Sotul meu s-a lasat de fumat cu putin timp inainte de a ma cunoaste, dintr-o data, intr-o seara a aruncat pachetul de tigari si daca ii venea sa fumeze manca biscuiti. bine ca s-a lasat la timp ca noi la inceput am avut probleme financiare, vorba cumnatului meu daca mai si fumam nu stiu unde ajungeam. Dar sa va spun ce a vrut sotul meu o data sa faca si ptr mine a fost o lectie de viata ca daca ai calm poti sa rezolvi multe.
Sotul meu acum 5 ani a lucrat la o firma- facea distributie si un sef de acolo ii facea zile amare- sef care era mai mic ca varsta decat sotul meu si ajunsese in aceea functie datorita tatalui lui, care il lasase in locul lui si oricum cam toata lumea se plangea de el. Cand a venit sotul din concediu i-a pus pe masa demisia-isi gasise in alta parte mai bine platit. Atunci seful a pus pe contabile sa ia toate facturile la mana si sa controleze pe sotul meu la sange, doar- doar il gaseste sa plateasca ceva. A platit niste presuri de la masina 150 lei. Incepe sotul meu munca la noua firma dar el cu gandul si inrait la seful care l-a suparat. Imi zicea ca merge in zona unde sta, ca stia unde sta, ca va face un Coktail molotov si ii va da foc la masina, etc. Cand auzeam lucrurile astea mi se facea rau, parca vedeam politia la usa. Ii ziceam sa stea linistit, nu ca el dupa cateva luni, nu acum, se va duce intr-o seara si isi va pune in aplicare planul. Ii ziceam ca daca il vede cineva sau sar si alte masini in aer. Nu ca pe el nu il vede nimeni. Am inceput sa ne certam, sa tip la el, sa il amenint ca il voi spune socrilor, el sa nu fac asa ceva ca voi avea viata grea cu el. Pana la urma, am zis ca am tipat, am urlat, nimic, hai sa-l las in plata lui si fiu calma. de cate ori deschidea subiectul, nu mai ziceam nimic, chiar il aprobam, ca zicea ca ma ia si pe mine, pana il gasesc o data in toane bune si iar incepe cu subiectul asta. Atunci ii zic calm sa faca bine sa renunte, ca exista un Dumnezeu si sa multumim ca am avut bani sa platim atunci si oricum roata se va intoarce si impotriva lui si chiar s-a intors ca l-au mutat la alta sucursala sa zic asa ca se saturasera si sefii mai mari de fitzele lui. Ca degeaba zice el ca nu il vede nimeni, dar vazusem la stiri cum cineva intr-o noapte ii filmasera pe niste pusti cum deschideau portbagajele la Dacii si furau roata de rezerva asa ca si peretii au ochi si urechi si nu stii cine te vede si vine politia la usa. Ca si eu am avut de patimit la primul loc de munca, patroana s-a purtat cu mine in ultimul hal, ma facea proasta, in toate felurile, de cate ori nu am "omorat-o" in gand si prietena mea cea mai buna cate mi-a facut, asta este viata, trecem mai departe. Ce trebuia sa le fac, sa le dau foc? Pana la urma a inteles si a renuntat si mai tarziu mi-a multumit ca cine stie ce prostie facea.

AURA

Ilinca_M. spune:

Eu m-am lasat de fumat brusc,de pe-o zi pe alta, acum 5 ani, dupa ce am fumat 11 ani "cu constiinciozitate", zilnic, tigari tari, pana la un pachet jumatate pe zi. Dar stiu ca in cei 11 ani nimeni si nimic nu m-ar fi putut convinge sa ma las, pentru ca NU VROIAM. E foarte delicata treaba asta cu lasatul de fumat, cred ca pe fiecare ex-fumator l-a palit la un moment dat o motivatie si asa s-a lasat (niste analize proaste, moartea cuiva apropiat din familie datorita fumatului, influentza unor persoane pe care le admira...ceva, orice, dar sa se constituie intr-o motivatie!). Asa ca eu de ex. chiar n-as sti ce sfat sa dau, e greu, cert este ca trebuie sa-i impui niste reguli: n-are decat sa fumeze, dar NU in casa. N-as ceda de la asta. Si sotzul meu fumeaza, nu foarte mult, dar fumeaza si asta ma intristeaza, dar n-am ce face. Atata ca in primele luni, cand mi-era rau, n-avea ce fuma in casa. Acum are voie in bucatarie, maximum 5 tigari pe zi, dar cand se va naste mostenitoarea tronului va fi exilat de tot.
Revenind la problema animalelor...Cineva spunea ca a avut o pisica de 9 ani, "copilul lor", de care ziceau ca nu se vor desparti niciodata...dar apoi "li s-au schimbat prioritatile". Ce trist...ce trist ca nu ne putem tine promisiunile si nu putem fi consecventi cu noi insine...Asa spun si unii barbati:"te iubesc si n-o sa renuntz la tine niciodata", dar apoi...li se schimba prioritatile, ce sa faci, asta-i viatza...si atunci de ce-s blamati inclusiv pe forum?! Stiu ca pare fortzata comparatia dar ideea e asta: nu renunti la ceva/cineva pe care-l iubesti fiindca apare altcineva in peisaj, se presupune ca sufletul poate acoperi o arie destul de larga de iubire...Si sa zicem ca o femeie, ca viitoare mama, devine atat de obsedata si ipohondra ca renuntza la animalutul ei...ok; dar sa ai pretentia de la altcineva sa renunte pentru ca Maria Ta esti singura fiintza din lume pe cale sa dea nastere alteia...Cineva vorbea aici de EGOISM referitor la soacra...nu zau, la soacra e egoismul, sau la nora care vede in maternitate un pretext sa-si plateasca politzele?!
Si acum concret, ca tot ati zis ca numai o luam peste picior pe Roxi: Roxutza, spune-ne ce rasa e cainele. Sau daca nu e de rasa, ce talie are si ce tip de par. In functie de asta poate-ti putem da niste sfaturi. De ex. un caine cu blana lunga ar trebui periat temeinic zilnic, si atunci ii va pica o cantitate infima de par in casa. De paraziti...sa fim seriosi...putini paraziti se transmit de la specia canina la om, si asta daca ar intra in contact direct cu fecalele, chiar nu cred ca e cazul, la pisici mai este riscul asta, daca te apuci tu sa-i schimbi tavitza, dar la caini...Plus ca-mi inchipui ca Roxana nu sta bot in bot ca cainele, avand in vedere ca-l numeste "potaie" nu cred ca socializeaza deloc cu el. Dar ar putea sa se adapteze sau sa incerce sa se abtzina la a da ordine in casa altuia, e o chestie de bun-simtz, indiferent de pretext. Pe mine 10 nurori sau gineri sau alte neamuri nu m-ar convinge sa renuntz la cainele meu, mai ales fara absolut nicio justificare (bine, eu n-as renuntza nici cu justificare, asa cum o mama nu-si abandoneaza copilul nici daca e tampit, mitoman sau ajunge puscariash, nu?!)

33Sophia
http://community.webshots.com/user/Ilinca_M