Reintegrarea la gradinita
Raspunsuri - Pagina 2
gabitaco spune:
Cristina_C...nu zic neaparat ca am gresit...dar poate totusi ea ne-a "incercat" mergand pana la extrem ...pana a iesit asa cum a vrut ea. Are f multa personalitate. Oricum am mai pastrat legatura cu gradinita.... cu colectivitatea....
Ea renunta la orice numa sa nu merga la gradi...
santajul nu tine la ea..si oricum are acasa toate jucariile dorite, DVD cu filmele preferate, carti...etc...asa ca nu o atrage nimic in mod special la gradi. Nici nu mai stiu ce sa ii spun.
acum, cand vb de gradi...nu mai refuza chiar asa vehement ideea...cred ca incepe sa se cam plictiseasca sa se joace cu bunicii, cu noi...sau singurica.....nu mai plange cand ii spun ca la primavara va merge din nou la gradi...dar devine nervoasa pe ideea de gradinita razand parca cu gura altuia....daca intelegeti ce vreu sa spun.
trischa, am incercat metoda...dar nu a dat nici un rezultat.
Dimineata cand o trezim prima intrebare a ei este " vine bica sa stea cu mine? "daca raspunsul e afirmativ se trezeste fuguta. Daca raspunsul intarzie, mai intreaba o daca si daca vede ca nu ii raspundem sau ii spunem ca am vrea sa mearga la gradi imediat i se face somn, o doare burtica....se inveleste la loc si se preface ca doarme....
Gabriela si
Mateea Ioana
Povestea unui inceput de viata...
Delia21 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lau10 E doar o parere.. E clar ca fetita ta a trecut atunci dupa 2 luni printr-o faza, din x motiv nu i-a mai convenit gradinita. Stii unde ai gresit tu? Ca ai cedat si ai luat-o acasa. I-ai dat o alternativa, si pentru ca acasa e foarte rasfatata de 2 bunici etc, normal ca fata prefera sa nu mai mearga la gradinita. Trebuia sa vorbesti cu ea, sa intelegi cat de cat ce s-a intamplat si sa intelegi ca la gradinita nu se maltrateaza copiii, din contra, e un mediu educativ, unde intra in contact cu copii, unde devin independenti etc. Nu am sa inteleg niciodata de ce parintii la primul plans dramatic al copiilor, ii scot imediat de la gradi, de parca acolo ar fi chinuiti si nu ingrijiti. Ce ai faca Gabitaco daca nu ai avea alta alternativa ( ca mine de ex) in afara de gradinita?? Iti spun eu ca ai fi procedat ca mine si ai fi lasat-o in continuare acolo (normal, nu inainte de a te asigura ca totul e ok, si nu e nici o problema majora). Fetita mea are acum 5 ani jumate si a inceput scoala pregatitoare care e obligatorie, dar a mers la gradi de la 2 ani si chiar daca a plans, chiar daca mai zicea ca nu vrea sa mearga, am dus-o, nu am invatat-o ca are o alta alternativa, si e acum o fire foarte independenta, sociabila, se acomodeaza foarte repede la orice. In alte cuvinte, nu i-au ramas sechele faptul ca a mers la gradinita impotriva vointei ei cateodata. Eu zic ca fetita ta e foarte rasfatata (cu foarte multa atentie), si e normal ca prefera statul acasa unde e centrul atentiei, in loc de gradinita unde mai sunt alti 20,30,40 copii. Iar daca ti-e greu sa o vezi plangand cand o lasi acolo, trimite pe altcineva sa o duca! Atata timp cat tu nu-ti vei scoate din cap frica asta ca iar va plange si vomita daca o duceti la gradi, nici ea nu isi va reveni. Eu zic ca e fata mare la 3 ani jumate, si cu siguranta se poate discuta cu ea si prin metode (de genul cumparat rucsacel nou, sau vorbit de gradi in toate felurile pozitiv)diferite veti avea succes. Sper ca nu am fost prea categorica sau dura, dar stii si tu ca, copiii de multe ori exploateaza sentimental parintii pentru a obtine ce vor, si de multe ori obtin daca nu suntem destul de puternici sa spunem nu si sa ne mentinem pe decizia initiala. Te asigur ca nu au decat de castigat. Iti doresc mult succes laura |
Donia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gabitaco Cristina_C...nu zic neaparat ca am gresit...dar poate totusi ea ne-a "incercat" mergand pana la extrem ...pana a iesit asa cum a vrut ea. |
Nu ai gresit absolut deloc! Si ai facut foarte bine ca ai luat-o in serios!
I-ai aratat fetitei tale ca ii respecti sentimentele, ca ii permiti sa si le exprime, iar asta e ceva foarte sanatos in relatia voastra! Continua tot asa, si ea va creste stiind ca parintii ii vor fi mereu un sprijin, va avea incredere sa vina la voi cu orice probleme viitoare.
Acum inteleg ca e greu sa gasiti motivele pentru care ea nu a mai vrut sa mearga. Dar e foarte bine ca aveti optiuni, ceea ce inseamna ca nu e NEVOIE sa mearga, deci nu e nici o urgenta.
Sfatul meu pentru viitor ar fi sa ii propui doar sa incerce o gradinita, aceeasi sau alta (ar fi bine sa ramana la alegerea ei). Si sa stie ca oricand are intelegerea voastra, ca daca nu ii place, nu o obligati.
Ce ti-as mai propune, ar fi sa va jucati impreuna de-a gradinita, ea sa fie educatoarea, ir tu si papusile sa fiti copiii. Poate in felul asta ea va aduce in joc ceva din ceea ce a observat la gradinita, iar cu ocazia asta tu ai putea sa percepi ce a fost neplacut pentru ea acolo.
Nu stiu daca e potrivit ca varsta pentru fetita ta, dar poate merita sa incerci din timp in timp.
Eu ma joc demult cu fetita jocul asta (ea are 7 ani acum), chiar daca lucrurile merg bine, pentru ca automat fetita copiaza cuvintele si tacticile profesoarei ei, deci in felul asta eu am o buna idee despre cum e perceputa profesoara de catre copil. Uneori, in joc, fac cate o traznaie, sa vad cum reactioneaza "profesoara", cum ma disciplineaza, sau intrerup... testez in fel si chip.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
gabitaco spune:
Donia am incercat. Ea ca si educator al meu
se comporta f firesc. Am testat-o in fel si chip. Mi-a spus ca doamna nu a certat-o, nu a dat in ea, nu i-a vb urat. Singurul cusur pe care i l-am gasit eu educatoarei..e cam rigida in relatiile cu copii si face cam prea multe lectii cu ei, mai ridica tonul la ei..dar le vb f frumos, nu ii bruscheaza.... face eforturi ca fiecare copil sa se simta bine.Nu prea ii lasa sa se joace...iar Mateea asta vrea... ea fiind si micuta fata de ceilalti din grupa...Asta spune si acasa...ca e copil si vrea sa se joace.
cu toate ca e la grupa mica ...parintii si-au dat copii dupa 3 ani jumate la gradi, deci uneori diferenta intre ea si ceilalti copii e de un an.
Mateea vrea sa fie prima, sa fie laudata pt tot ceea ce face si facea eforturi sa ii depaseasca pe ceilalti...si poate ca si asta era un stress pt ea....desi educatoarea o aprecia pt temeinicia si perseverenta ei, era f placut impresionata de ea.
Mateea ii pregatea in fiecare zi, impreuna cu mine cate o mica surpriza...ii desena cate ceva, ii facea cate un desen compusdin piese mici lipite pe carton, o poezie, un cantecel, daca veneam cu flori acasa lua un fir pt doamna ...era dorinta ei:"hai mami sa ii facem o surpriza doamnei"....unde as mai auzi iara cuvintele astea din gurita ei mica si scumpa...![]()
Ei de asta nu inteleg eu schimbarea asta brusca si radicala a ei...
Gabriela si
Mateea Ioana
Povestea unui inceput de viata...
pumba spune:
gabitaco - e posibil sa fie intimidata de colegii de clasa? ai mentionat, ca e cea mai mica din clasa si sunt copii de 4 aproape 5 anisori.numai bine 
Cristina_C spune:
N-ai putea cauta o gradinita unde ii lasa sa se joace mai mult? Si unde fac lectii doar in anul pregatitior, la 5-6 ani, inainte de scoala?
Tu iti dai seama ce mare adevar a spus fetita ta? Ca e copil si ca vrea sa se joace! Gradinita ar trebui sa fie, in primul rand, pentru joaca. Mai mult joc liber si mai multe asa numite "activitati recreative", de asta au nevoie copiii de gradinita! Toate astea au rolul lor in dezvoltarea copilului, nu sunt pierdere de vreme, cum cred unii. Si chiar la 5-6 ani, nu trebuie sa li se ia copiilor prea mult din timpul de joaca.
virgi spune:
Gabi - in primul rand as vrea sa-ti spun ca ti-am citit povestea si ai o fetita foarte desteapta. Felicitari!
Eu cred ca fetitei tale nu-i place la gradinita. Acasa, din ce spui, are tot ce-i trebuie sa fie fericita. Are o bunica care se ocupa frumos de ea, care o asculta, care-i satisface in mare masura toate dorintele. Acasa are jucariile ei preferate, pe care nu trebuie sa le imparta cu nimeni. Nu-i impune nimeni sa invete cu forta o poezie. Are absolut tot ce-si doreste pentru varsta ei. Chiar tu ai spus, ca nu este foarte sociabila cu copiii straini, motiv pentru nu simte inca nevoia sa stea musai cu alti copii.
Recunosc ca si eu as fi fost exact in situatia ta, daca as fi avut macar o bunica cu mine. Despre fiica-mea as putea povesti aceleasi lucruri care le-ai spus si tu. Plangea pana voma, daca nu ma vedea o secunda. A plans pana a vomat cand am incercat s-o las prima data cu maica-mea la 4 luni. Istoria s-a repetat cand am incercat la un an. Acum are 2 ani si 10 luni si nici vorba s-o las cu vreo bunica sau intr-o locatie straina, infara de gradinita care a inceput-o la 17 luni si unde primele 3 saptmani, a plans ingrozitor cu vomat si crize oribile. Acum s-a obinuit si merge fara probleme, insa acomodarea a fost ingrozitoare. Mai mult de atat, daca as incerca sa-i schimb gradinita, as lua-o de la capat. In toamna, va incepe scoala ( early school)..si trecem mereu pe langa ea, cand o iau de la gradi. Si-i spun mereu, ca din august va merge aici, si vor veni cu ea si o parte din colegii de la gradinita. Nici nu vrea sa auda. Ea nu merge acolo si punct. Ea va merge mereu la gradinita ei. Ma implora deja sa nu o dau la scoala aia, ca ea n-o sa merga acolo. Voi vedea cum va fi! La gradinita n-o mai primeste dupa 3 ani, alta alternativa nu am. Problema in cazul meu este ca neavand cu cine s-o las, va trebui sa trec cu toata forta peste o alta etapa de reacomodare care va fi iarasi cu plansete ingrozitoare. Dar va trebui sa se acomodeze. Va fi greu si pentru mine si pentru ea, dar in viata nu sunt toate roz. De regula, acasa ii fac toate mofturile, tin cont de toate parerile ei.
Ti-as sugera sa cauti o alta gradinita. Si daca vrei musai sa mearga acolo, trebuie sa fii mai ferma. Eventual sa-i explici ca bunica si-a gasit un job si nu mai poate sta cu ea acasa. Toata lumea trebuie sa merga la serviciu, inclusiv ea. Se va obisnui cu siguranta, chiar daca va fi mai greu in prima luna. Totul este sa nu cedezi. Daca simte, ca are cu cine sta acasa, nu va dori niciodata sa merga la gradinita.
Mult succes si nu dispera ca totul se va rezolva. Mia bine spus, totul depinde de tine.
lau10 spune:
De ce ar alege un parinte sa-si chinuie copilul cand are cu cine sa lase copilul acasa???De ce?Care e mesajul catre copil?
Delia 21, vroiam sa-ti raspund la intrebarile tale de mai sus, evident e doar o parere, iti spun cum gandesc eu toata aceasta chestie. In primul rand, se foloseste asa de des cuvantul "chinuit", si chiar nu pot sa inteleg de ce un copil se chinuie la gradinita. daca intr-adevar ar fi asa, ar trebui sa-mi fac o gramada de mustrari de constiinta ca mi-am chinuit in asemenea hal copilul de la 2 ani.
Daca Gabriela a ales sa isi dea fata la gradi, si drept urmare a dat-o, eu zic ca cel mai bine era sa ramana ferma pe decizia ei, si sa nu invete copilul ca daca plange si vomita, va reusi sa "scape" de gradinita. Ca tot intrebai, stii ce cred eu ca invata un copil prin scoaterea ei de la gradi? Pe mai tarziu il invata ca daca plange, mami va fi acolo sa o scape de ceva ce nu vrea sa faca. E foarte clar ca fetita e foarte rasfata acasa de bunici, acasa e pe primul loc, e cea mai buna, totul e al ei, la gradi va trebui sa astepte la rand sa i se dea atentie sau sa intrebe ceva, va trebui sa imparta jucarii, sa se joace organizat, acolo nu va fi intot-deauna pe primul loc, alti copii vor castiga poate un joc muzical etc. Asa e si in viata, trebuie sa-i invatam de mici ca impratim lumea cu alte milioane de persoane, si nu mereu suntem cei mai buni si mai tari, nu e nimic rau in asta, dar ca evident trebuie sa incercam sa fim printre cei mai buni. Cel putin asa imi cresc eu copilul. Nu zic ca asa e cel mai bine, dar asa am ales eu.
Gabriela, este excelent ca fetita are de unde alege, dar eu zic ca gradinita la varsta ei va fi foarte benefica, si chiar daca va suferi la inceput, va avea numai de castigat.
Evident insa ca e alegerea ta, sub nici o forma nu vreau sa-ti zic cum sa-ti traiesti viata. Eu poate gandesc un pic mai "extrem" si pentru ca de 7 ani traiesc in UK si nu am avut nici un ajutor cu copiii, si a trebuit sa fiu mai tare, mai calita cum se spune, dar ma uit la fata mea si ea e fericita, are deja niste valori bine stabilite si e independenta, eu zic ca nu e chiar rau.
Mult succes din nou iti doresc.
blackpanterro spune:
Delia, de acord cu tine!
Mie daca mi-ar spune Aidan ca e oribil la gradi si daca ar plange pana ar vomita de teama sa nu il duc acolo nu l-as mai duce.
Situatia noastra e putin diferita in sensul ca eu stau acasa si nu ar fi probleme sa il tin pe Aidan cu mine.
Eu l-am dus pe Aidan la 3 ani jumate la gradi 3 ore/zi.Nu fac absolut nimic important, pregatitor pt scoala, numai se joaca, canta, deseneaza si cam atat. Motivul pt care l-am dus e ca mi-a cerut el, de cate ori treceam pe langa gradi voia si el acolo si pt ca incepuse sa se trezeasca singur la 7 AM.Eu nu l-as fi trezit niciodata de dimineata pt mers la gradi.
Ii place mult, mai invata si germana, sunt multumita.Dar cum am spus, nu ar mai sta acolo nici o secunda daca as simti ca ceva nu e ok sau daca ar plange el ca nu e ok.
De obicei daca se intampla asa cu vreun copil e din cauza ca ceva e acolo.
Asta e parerea mea.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"If God is willing to destroy evil but not able to do so, then he is not omnipotent/all-powerful.
If he is able to destroy evil but not willing to do so, then he is malevolent.
If he is both able and willing, then whence cometh evil?
If he is neither able nor willing, then why call him God?" - Epicurious
gabitaco spune:
Fetelor va multumesc din suflet pt raspunsuri. 

Ma doare sufletul cand ma gandesc cat de fericiti eram in septembrie ca Mateea s-a integrat la gradinita...iar acum nci nu se gandeste sa mearga acolo. Si acolo era rasfatata ...dar nu ca acasa.
Acum am inceput sa ii explicam ca in primavara bunicul va trebui sa faca niste analize la spital ( lucru adevarat ) si bunica va trebui sa mearga cu el si nu mai poate sa stea cu ea.
Pare sa inteleaga...dar tot nu accepta ideea de a merge la gradi. Cauta alte variante...cealalta bunica, sora mea...etc....persoane cu care a mai stat. A fost o vreme cand nici afara nu vroia sa iasa de teama sa nu o ducem la gradi.
Acum vrea sa se plimbe.... vrea sa vada oamenii...cum spune ea. Poate lucrurile incep sa se indrepte...sper eu.
Oricum o sa va anunt ce am mai facut.
Pana pe 15 martie nu pot sa o duc...ca am niste pb de rezolvat ... dar apoi voi incerca...si o sa vad cum va fi.... 
Gabriela si
Mateea Ioana
Povestea unui inceput de viata...
