Teama de responsabilitate

Clover spune:

De cateva luni tot intentionez sa sugerez asta, dar uit. Ce ar fi daca ai intreba-o pe sora ta daca nu vrea sa ne scrie aici? Daca s-a despartit noideea de sotul ei, om ajunge noi in cinci ani sa-i dam de capat si surorii tale

mianna spune:

"a lasa"? scuza-ma, Ancuta, nu vorbim de un bebe care nu-si poate schimba scutecele singurel, nici de o pisica ce nu poate descuia usa sa mearga sa-si cumpere mancare, ci de un om in toata firea liber sa caute alternative. cu propriile-i forte, si mai ales, cu multa bunavointa.

Aniela, se pare ca e adevarata zicala cu cizmarul care umbla cu pantofi nepingeliti. inteleg ca studiezi psihologie, si totusi ai probleme in a intelege comportamentul celor din jur. e normal, nici un medic nu-si opereaza familia. ma bucur mult ca sfaturile de aici te pot ajuta si impulsiona. esti un om deosebit, cu un suflet mare, care merita cat mai multa bucurie si zambete sper sa razi fercita cat mai curand, sa te bucuri de viata si de tot ce-ai realizat pana acum - si de ceea ce vei mai realiza. iti doresti o familie? perfect. construieste-ti-o cu omul pe care-l iubesti, cu copiii pe care sper ca-i veti avea - fiinte care intr-adevar merita si au nevoie de ajutorul si indrumarea ta, si care-ti vor umple viata de bucurie.

T_Ioana spune:

Clover, sa stii ca si eu ma gandeam la asta.....de fapt ma gandeam ca ar putea sa-i sugereze cel putin sa citeasca ce s-a discutat pana acum pe marginea subiectului!
Si daca se intoarce totul ca un bumerang impotriva Anielei, daca sora o va acuza ca a facut publice toate aceste chestiuni personale si se va arata si mai coltoasa, si mai aricioasa?!!!
Aniela draga, eu, dupa umila mea parere, cred ca ceea ce iti lipseste tie este UN BEBE....cred ca ai fi o mamica extraordinara si ai avea un copilas extrem de fericit si iubit si ti-ai gasi linitsea si fericirea rasfrangand aceasta grija, iubire si compasiune asupra copilasului tau......ce zici?

Ioana si www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1bb14a37cece1022bc3177&skin_id=0" target="_blank">Razvan (03.12.2005) (montaj)
www.dropshots.com/T_Ioana" target="_blank">1
www.dropshots.com/T_Ioana2" target="_blank">2
www.dropshots.com/T_Ioana4" target="_blank">3 NOUTATI



"Cainele moare de drum lung iar prostul de grija altuia"

conchita spune:

ce aiureala. aniela nu o intelege? ca i-a platit drumul, ii cumpara laptop, telefon, baga sute de lire in dantura sora-sii, accepta toate minciunile spuse cu nesimtire, nerecunostinta si ura?

n-am cuvinte. atata m-ai infuriat cu mesajul asta in care scuzi o puturoasa profitoare, de n-am cuvinte.

Biribu spune:

Aniela m-am gindit o gramada daca sa-ti scriu acest mesaj. nu ma intereseaza ca o sa-mi iau probabil palme de la majoritatea, dar cred eu ca e bine sa auzi si o altfel de parere. Cred ca Olguta in primul ei mesaj a fost cea mai aproape de mine nu neaparat prin felul in care s-a exprimat dar prin sentimentele in stare "cruda" pe care le exprima cuvintele ei. eu inteleg din cuvintele tale ca de aproape 8 ani visezi sa o iei la tine si sa o protejezi si sa-i oferi o viata, ca ceea ce a trait acest copil nu se poate numi asa.
Si mai cred ca ajunsa in fata aceste situatii, visata de atita vreme, te-a speriat enorma responsabilitate, dupa cum spuneai tot tu pe la inceput, "cu viata ta cum ramine"? una era sa doresti de la distanta sa schimbi lucrurile in bine si alta e cind chiar dai piept cu realitatea. parerea mea e ca de asta iti e mai la-ndemina sa ii ajuti pe toti ai tai cu bani, esti cumva protejata de distanta si inafara de durerea pe care o simti ca sunt cum sunt, ei nu au posibilitatea sa se amestece in viata ta in mod direct.

sa-ti spun ce as face eu in situatia ta (si sa stii ca m-am pus la modul f serios in aceasta ipotetica situatie): as ajuta-o neconditionat pina va fi pe picioarele ei. asta ar insemna pt mine ca odata ajunsa la mine i-as oferi ne-conditionat un acoperis, o farfurie de mincare si ceva de imbracat pina se pune pe picioare. probabil ca si o cartela lunara pt tube. stiu ca suna banal, dar nu mincarea ei te putea ruina, unde maninca unul...
poti gindi la modul: ea e persoana din familie care are cel mai urgent si acut nevoie de ajutorul meu, deci imi voi canaliza resursele numai asupra ei. ceilalti pot sa se descurce singuri, in definitiv ceilalti care inteleg ca au toti un acoperis deasupra capului primesc in continuare ajutorul tau. si i-as mai oferi multa multa informatie, sa isi gaseasca un drum. fara conditionari si termene limita pt una si alta. ai spus ca nu putea sa locuiasca la tine, ei bine asta e o buba mare. ea a venit la TINE, sa te aibe alaturi. nu se poate sa nu existe o solutie. in mintea mea insa a sta la tine nu inseamna ca e necesar sau indicat sa-i devii mama. doar sora si prietena. cumva daca ai putea sa-ti clarifici tie rolul tau in relatia vostra nu ar mai fi existat atitea dispute. nu e rolul unei surori sa o judece pe alta cu cine se intilneste, ce face etc. poti doar oferi un sfat si o parere daca e ceruta. si mai cred ca nici ea nu vroia in tine o mama, sau macar nu inca o persoana dintr-un lung sir care sa-i spuna si impuna ce si cum sa faca. cred ca te-ai grabit ingrozitor, chiar totul trebuia sa se rezolve atit de repede? ai asteptat clipa asta, sa o aduci la tine atita vreme doar... citi adolescenti stiu exact ce vor sa faca la 18 ani? ea a trecut prin ce a trecut, tu stii cel mai bine, cum credeai ca in citeva saptamini era refacuta gata si pregatita sa ia viata in piept?

eu cred ca si Ancuta ca rolul de au-pair nu a fost o idee prea buna. e drept era o solutie f rapida de rezolvare a problemei, o pasai in casa si familia altcuiva, dar era de asteptat sa nu mearga. am vazut ca initial cam toate mamele de pe aici au gindit cam la fel, cum sa ai incredere in ea cu niste copii? si acum e acuzata ca nu a fost in stare. eu nu as crede ca e periculoasa, dar tu stii mai bine ca doar o cunosti, noi doar din relatarile tale. insa cred ca a te integra intr-o familie si a deveni cumva un membru al ei, cu responsabilitatile de rigoare, e imposibil pt cineva care nu a avut asa ceva vreodata. cum sa stie fata asta cum se comporta oamenii intr-o familie normala???

ce nu mi-a placut deloc e ca multe fete care sunt atit de pornite impotriva ei sunt la rindul lor mamici. sigur e si chestia ca doar tu fiind initiatoare a subiectului lumea sare sa te ajute si sa te aline, normal, pe tine. sunt convinsa ca daca era sora ta cea care deschidea un subiect si isi povestea viata, ai fi fost tu cea pusa la zid .
eu sunt mama, ce-i drept copiii mei sunt mici, dar am avut cosmaruri imaginindu-mi doar cam cum ar fi de exemplu sa ramina fetita mea orfana la 11 ani. fara protectia mea, fara o vorba de alint, o mingiiere, o farfurie de mincare, fara grija pe care le-o purtam cu toatele copiilor nostrii, si stiti fiecare la ce ma refer. numai atit si e deajuns sa fie un copil chinuit si cu multe probleme psihologice. si apoi peste asta mi-am imaginat-o batuta. zilnic, sau mai rar, dar batuta cu bestialitate, copil de 11 ani, si fara sa aibe pe nimeni pe lumea asta sa o ajute. cu un tata inexistent, dupa cum povestea aniela. probabil de multe ori flaminda, nespalata, nearanjata - cine sa-i calce o uniforma pt scoala? cita revolta si ura si groaza si disperare si neputinta o fi ascuns in inima ei acest copil.......
e de neinteles ca a ajuns pe strada si a ajuns sa traiasca dupa legile strazii? nu prea. majoritatea acestor copii ai nimanui se simt in siguranta in gastile acelea sordide, exista un spirit acolo de camaraderie si dupa cite am observat isi poarta chiar de grija unii altora. cineva spunea ca nu toti orfanii ajung sa se prostitueze/ fure etc. e drept, dar nici nu-s toti batuti, haituiti, abandonati. eu cred ca fata asta chiar isi dorea sa iasa din mocirla, dovada rugamintile catre singura persoana capabila sa o ajute, sora ei. dar pt ca asta nu se putea realiza pentru inca multi ani, a gasit o alta solutie - acel barbat, total absurda pt noi, dar pt ea a insemnat o salvare din strada.
m-am intins nepermis de mult, nu neaparat caut sa conving pe cineva.

aniela, nu incerc sa te judec si as vrea din tot sufletul sa nu te supere postarea mea. eu as fi multumita daca ai reflecta un pic mai mult. repet, iti spun numai ce as face eu in ipotetica situatie, nicidecum ce trebuie sa faci tu. eu as gasi o solutie sa poata locui cu mine, fara termene limita. o sa fie poate un an, poate mai mult sau poate mai putin. si inafara de masa as lasa-o sa se descurce. sunt atitea oportunitati in londra, de ex atitia studenti lucreaza in catering, fac curat, pe la hoteluri pensiuni etc. motivatia de a face ceva va veni, numai si pt simplul fapt ca tu nu ii vei oferi nimic altceva, clar nu bani de buzunar.
ea o sa-si gaseasca drumul oricum, dar cred ca ar fi frumos sa stii ca ai fost de aceeasi parte a baricadei cu ea si nu impotriva ei. si poate, de fapt cu certitudine se va si impotmoli de multe ori, ca oricine. ca asa invatam cu totii. tu trebuie doar sa oferi un umar, nu sa-i rezolvi problemele.
si o singura ultima vorba: nu, eu nu cred ca te uraste, dar e suparata si in momentul respectiv poate spune vorbe grele. nu facem multi asa? e un lucru f f frecvent ca familiile care adopta copii mai maricei sa treaca printr-o perioada de adaptare ingrozitor de dificila. copiii respectivi isi testeaza parintii, in fel si chip si uneori aproape cu cruzime, s-ar zice. e felul lor de a-i testa pt a vedea daca sunt de incredere pt a putea mai apoi sa-si deschida sufletele ranite in fata lor. eu asta cred ca face surioara ta

Clover spune:

Biribu, si eu am plecat de pe aceeasi pozitie ca tine. Am ajuns insa la concluzia cu timpul ca Aniela are propriile ei limitari, pe care poate noi nu le intelegem sau nu le-am avea. Dar ele sunt reale si ea atata poate. Chiar mi se pare ca retrospectiv s-a purtat mult mai bine decat m-as fi asteptat. Cand ea a ajuns la punctul propriu de dezintegrare e evident ca din perspectiva ei a facut tot ce putea. Si nici faptul ca majoritatea aici a inceput sa urle cu ura ca e soi rau si se comporta asa din ura nu a ajutat deloc.

Biribu spune:

Clover cred ca ai dreptate.
singurul motiv pt care m-am bagat sa-mi scriu parerea e ca eu am avut senzatia din postarile ei ca inca mai cauta o solutie sau poate o alta rezolvare. ca impacata si linistita nu-mi pare. poate ma insel.

Clover spune:

Eu ma bucur ca ai scris, si tu si Ancuta-Maria. Ca altfel nu raman decat vocile care pledeaza pentru damnare. Singurul risc e sa iti iei un pumn delicat in gura pentru parerile rebele. Pe motiv de aiureala.

T_Ioana, riscul sa dea peste subiect la un moment dat exista oricum. Problema este ca acum sora ei nu are suportul mai nimanui si e evident ca doar al Anielei nu este suficient. Ii trebuie macar o persoana cu care sa simta ca poate vorbi.

Mia06 spune:

Sincer, nici eu nu cerd ca te URASTE. Mai degraba ii este CIUDA ca ai lasat-o sa se descurce singura! Sau te uraste ca nu te mai lasi mani****ta cum doreste ea!

Daca as fi sora ta, dupa ce am scapat dintr-o relatie de abuz cu un nenorocit, cred ca i-as multumi lui Dumnezeu pentru sansa la o viata normala. Si nu mi-as mai bate joc de viata mea.

Daca as fi sora ta:
- m-as tine de scoala si as invata engleza, pentru ca stiu ca si tu ai ajuns unde ai ajuns astfel;
- m-as comporta frumos la job pentru a avea in continuare un acoperis si niste banuti pana invat limba si pot gasi ceva mai bine platit;
- as intelege ca nu pot locui cu tine (doar tu lociesti cu prietenul tau si ai si tu o familie deci);
- as incerca sa ma sfatuiesc cu tine si, daca ma impotmolesc cu ceva, ti-as cere ajutorul;
- as face economii si nu as cheltui banii pe taxiuri si alte rahaturi.

Dar, asta o spun eu, cu mintea de 26 de ani si nu cu cea de 19.

La 19 ani, eu intrasem la facultate si nu prea imi bateam capul cu viitorul. Totusi, in vacante am lucrat, in anul 2 de facultate am lucrat si am luat si bursa. Totusi, mi-am adunat multi banuti, mi-am luat calculator cu 600 de euro din banutii munciti de mine.

Sora ta a avut o viata diferita de a ta si de a mea. Nu s-a tinut de scoala, a umblat cu golani, s-a invartit in cercuri de oameni dubiosi. Nu poti sa te astepti de la ea sa vada viata ca tine sau ca mine! Si nici nu o va vedea pana in momentul in care se va trezi singura, fara prea multi bani.
Nu se va trezi daca tu o tii in puf si o dadacesti la infinit!

Aniela, nu iti fa mustrari de constiinta pt sora ta. Are 19 ani, nu 9 ani. Daca doreste, se poate descurca si singura! Poate munci si i-ai oferit o sansa atunci cand ai adus-o in Anglia!

Ai facut SUFICIENT!

Ce as mai face eu? I-as spune clar: Uite draga mea, te-am ajutat sa vii in Anglia, ti-am gasit un job. Pastreaza-l!
Pierzi jobul? Te ajut sa iti gasesti altul!
Nu ai unde sta? Poti sta la mine cateva zile (nu luni) pana iti gasesti un loc unde sa stai!
Nu iti gestionezi bine banii, nu ai ce manca! Eu nu pot sa te ajut de fiecare data cu bani!
Daca te-ai saturat si vrei sa renunti la o viata civilizata in Anglia, iti platesc bilet de avion spre casa!


Atat. Sora ta trebuie sa inteleaga ca:
- tu o ajuti in cazuri exceptionale, de urgenta. Trebuie sa inteleaga ca economisirea ii permite sa aiba bani la nevoie.
- mersul cu autobuzul inseamna bani economisiti pentru o bluzita noua.
- angajatul trebuie sa faca pe placul sefului daca nu vrea sa isi piarda slujba!
- banii se castiga muncind si nu cersind de la surori/frati/prieteni!

Si iti repet: Nu te mai invinovati! Ai facut suficient pentru sora ta! De acum, totul depinde de ea!

conchita spune:

in opiniile voastre regasesc mentalitatea bunicelor si mamelor romance care isi sfatuiesc fetele sa indure orice pentru familie pentru ca...e familie. fara sa dea definitia unei familii...NORMALE - unde relatia intre rude e bazata pe reciprocitate la capitolele respect, bunatate, solidaritate, ajutor, dragoste, etc.

numai in romania ciobanul cel mai bun dintre cei trei trebuie sa moara, si nimeni nu ii sta alaturi altfel decat cu indemnuri spre groapa: sacrifica-te, si ce daca o sa mori, si ce daca ai muncit pentru oile tale, si ce daca nu mai poti, si ce daca ceilalti doi ciobani sunt niste hoti si niste criminali: daca ei vor oile tale, apai e musai sa le dai oile tale, ca-s ciobanii tai, familia ta, nu conteaza ca aia n-au muncit o zi la tunsul oii...super morala a dreptatii si a bunatatii, ce sa mai zic.