Teama de responsabilitate

conchita spune:

si eu cred ca ai procedat intelept cu emailul: i-ai dat optiunea sa aleaga - ori se intoarce la viata dinainte, ori sta cu tine in UK si devine responsabila. nu poti tu si nimeni altcineva sa o traga mereu din groapa si sa-i repare ponoasele! ma enerveaza la culme profitorii, fie ei din familie sau nu. adica unul munceste ca sa huzureasca altul?? ce fel de "dragoste" si dreptate e asta? tu o iubesti, ai face totul pentru ea. dar ea?? sau pentru ea se aplica alta lege de omenie?

Deus spune:

am citit tot cap, coada...viata bate filmul! a inceput cu disperare, dragoste, dorinte, s-a treminat cu disperare, nervi, stres, minciuni, durere.
Imi pare rau ca treci prin toate astea aniela23! Sincer!
Una din cheile fericirii este egoismul! In primul rand sa te iubesti/ingrijesti de tine si dupa de restul.
Nu inteleg de ce mergi in RO, de ce nu-ti schimbi total atitudinea? Cat mai poti sa inghiti? Cate datorii iti mai faci? Cand ai sa clachezi tu, de tine cine o sa aiba grija?

Sanatatea are limite!

Daca as vedea acuma un film la tv cu povestea ta, m-as gandi ca o sa se termine asa: sora ta te va dezamagi tare, in RO vei avea o experienta dureroasa si marcanta, plus costisitoare, prietenul poate se satura de tine de atata "familie/probleme" si tu o sa ajungi sa pui piciorul in prag dupa PREA MULTE SUFERINTE! Pentru ce? Este previzibil cursul ...in Ro esti constienta ca o sa fie un fiasco total? Da? atunci de ce te supui la acest chin? Sora ta, simti in sufletul tau ca profita si o sa te dezamagesca? ....
Nu mai zic nimic ca ma aprind ca si cand as putea sa fac ceva...nu pot si as vrea sa te ajut. Din pacate, asa cum tu i-ai spus sorei sa se ajute singura la fel si tu te poti ajuta singura - taie cordonul asta plin de durere.
Multa intelepciune iti doresc!

poze

blog personal www.de-azi.ro
pentru cine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

RazaDeSoare spune:

Aniela23,iti urmaresc si eu topicul.Ai facut destule pentru sora ta,ar fi timpul sa te opresti si sa te gandesti si la tine.Nu zic sa o abandonezi de tot,insa las-o sa devina responsabila pentru faptele ei,sa vada cat este de greu in anumite momente.Asta poate fi ca un dus rece si poate se trezeste la realitate.

Sper sa aprecieze tot ceea ce faci pentru ea.

Numai bine!


http://stirileprotv.ro/exclusiv/avem_viata_in_sange/avem-viata-in-sange-click-aici-daca-vrei-sa-devii-donator-de-celule-stem.html


Uitati-va la ziua de azi! /Cea de ieri e doar un vis./Iar cea de maine doar viziune;/Un AZI bine trait face/Din fiecare ieri un vis de fericire,/Din fiecare maine o viziune a sperantei!~~Kalidasa

micalondra spune:

Si eu am avut perioade triste in viata mea si dupa cateva discutii cu psihologul am invatat (cu toate ca teoretic stiam din carti.... dar se pare ca alt impact au avut informatiile asupra mea spuse in viu grai de cineva autorizat, la care m-am dus cu mare incredere) ca nu trebuie sa ma mai consider atat de nedreptatita de soarta, sa nu ii mai invinuiesc pe altii de neimplinirile mele si de atunci sunt mai mereu fericita si optimista, chiar daca am trecut prin momente si mai grele si mai usoare. Asa ca parerea mea e ca sora ta, pana nu inceteaza sa ii considere pe ceilalti vinovati sau resposabili pentru bunastarea ei (de orice fel: materiala, emotionala etc.) nu o sa se schimbe! Si sa stii ca cel mai bine ar fi sa nu te mai implici atat (IN PRIMUL RAND EMOTIONAL!) pentru ca stiu, din proprie experienta, ca cel pentru care te implici nu apreciaza ce faci si vede ca pe o amestecare fortata in propria lui viata (sa nu zic ca o violare!) si are instinctul de a se opune! Eu cred ca sora ta acum, orice ai incerca sa faci, se va opune oricarei idei sau sugestii venite din partea ta. Ai mai putea incerca sa o intrebi pe ea de fiecare data ce vrea sa faca, ce isi doreste si ca tu, atat cat poti, o vei ajuta; dar evita o vreme, daca mai speri sa aveti vreodata vreo relatie buna, sa mai vii tu in aceasta perioada cu propuneri sau indicatii. Ea respinge acum orice! Se simte libera si vrea sa se bucure de libertatea ei pentru prima data in viata! Dar e o vorba: iubeste-ma atunci cand merit mai putin! daca esti cu adevarat prietenul meu. Ar trebui deci sa stie ca esti foarte suparata pentru felul cum iti raspunde la sprijinul ce i-l dai, dar e bine si sa stie ca o vei ajuta daca iti va cere ea ajutorul, si consider ca i-ai scris bine ca o vei ajuta sa isi gaseasca o locuinta la vreun adapost. Deci se poate bizui pe ajutorul tau, dar nu mai accepti sa fii ranita, mintita, furata si stoarsa de tot ce ai (bani, sentimente, timp). Si e prea scurt timpul ca ea sa fi invatat ceva. EA E LIBERA ACUM PENTRU PRIMA DATA IN VIATA EI! TU ESTI O PIEDICA ACUM IN VIATA EI SI TE EVITA SA ITI DEA SOCOTEALA! Dar evita si tu sa ii mai ceri!
Si daca tot ai hotarat sa mergi in Romania nu ai avea posibilitataea sa te cazezi la bunicii tai si sa faci acolo poamana? Daca tot zici ca ei te-au convins mai mult sa vii?

micalondra spune:

Si mi-am amintit acum o idee ce se tot prezenta in filmul "Dangeous Minds" cu Michelle Pfeiffer: mereu ai posibilitataea sa alegi! La orice rascruce, fie ea cat de mica, dar ai posibilitatea sa alegi!
Poti sa alegi sa fii nefericit sau poti alege sa fii fericit. Insa ce e dificil pentru sora ta e ca ea nu stie ca poti fi fericit si in alt mod decat cum a trait pana acum. Ea pana acum se pare ca a ales sa scape de abuzurile fizice si a reusit! ca aici nu o mai bate nimeni. Ea trebuie sa invete ca nu va mai fi pedepsita pentru greselile ei (cel putin fizic), fiindca orice om greseste. Dar sa invete ca fiecare e responsabil pentru faptele sale!!!

lisaelisa spune:

RazaDeSoare,

Cred ca din cauza liniilor de la semnatura, s-a latit pagina.
Te rog, poti sa le stergi ?

RazaDeSoare spune:

Am inteles sa traiti!! Acum iti convine sau sterg si mesajul???

lisaelisa spune:

Amuzant...

Mia06 spune:

Aniela, ti-am citit subiectul si.....

Stii care a fost primul meu gand? Intre fata asta si o persoana abuzata fizic si psihic, singura diferenta sunt loviturile fizice. Atat.

Tu esti abuzata, daca pot spune asa, de niste nenorociti (iarta-ma ca ma refer asa la rudele tale de sange). Tatal tau, fratii si sora ta TE FOLOSESC! Tu esti "banca" la care pot apela oricand.
Le-a mers o data, le-a mers a doua oara si le va merge intotdeauna...pana vei spune tu STOP!

Ai facut bine ca i-ai trimis acel mail surorii tale. Pana la urma, te-ai chinuit sa o ajuti timp de cateva luni. Nu poti face asta la infinit! Nu e un copil, desi tu ai tratat-o asa! Se poate descurca singura atunci cand nu va avea incotro! Daca nu se va descurca acum ingura, va ajunge la 30-40-50 de ani la fel - dependenta de tine!

Eu, sa fiu in locul tau, as proceda in felul urmator:
- Pe sora ta nu as mai ajuta-o cu nimic. Doar intr-o situatie de maxima urgenta ar mai putea apela la mine. I-ai oferit o sansa extraordinara in ultimele luni. Treaba ei ce decide sa faca mai departe!
- Tatalui tau i-as trimite niste sume modice, asta doar daca as sti ca e in nevoie si nu l-as lasa sa traiasca in mizerie daca pot sa il ajut cu 100-200 euro
- Pe frati nu i-as ajuta cu nimic. Pana la urma, sunt oameni in putere, nu tigani. Daca nu au bani, sa se duca sa lucreze. Daca nu vor sa lucreze, sa cerseasca! Tu aniela, nu esti obligata sa ii ajuti decat in situatia in care ar fi incapabili sa munceasca, ceea ce nu e cazul!
- Pe fratele din Italia nu l-as ajuta cu cartea de credit! Pentru ca, probabil nu as mai primi banii inapoi. Si ce facea daca tu nu aveai o carte de credit? Se descurca el. Sa se descurce si acum!

Persoanele abuzate se desprind greu de cei care le abuzeaza. Probabil ca si tu esti la fel. Nu este usor sa le spui NU, dar TREBUIE!

Gandeste-te la tine Aniela! Iarta-ma ca iti spun dar, din toata familia ta, tu esti singurul om cu capul pe umeri! NU ii lasa sa te distruga!

aniela23 spune:

Fetelor, v-am tot citit dar am fost atat de suparata ca pur si simplu nu imi gaseam cuvintele ca sa scriu.Nu pot sa va explic ce e in inima mea.

Inca de cand eram in Romania am observat ca fratii mei nu sunt niste oameni cu care sa pot vreodata sa ma mandresc, ca tatal meu este un om imposibil care i-a facut viata mamei un cosmar (e adevarat, nu a batut-o niciodata dar abuzul emotional doare uneori mai rau decat cel fizic).Ma bucur ca mama mea a murit si ca nu e nevoita sa vada in ce hal a ajuns familia ei.Nu cred ca mai tine nimeni minte dar am postat acum vreo cativa ani un subiect in care intrebam cum ar trebui sa impartim apartamentul dupa moartea mamei, pt ca fratele meu cel mare locuia cu tata, nu contribuia cu absolut nimic la facturi si refuza sa paraseasca casa pana cand nu i se dadea partea legala dupa moartea mamei (vreo 10% din valoarea casei). Imi aduc aminte ca eram pe punctul de a-i da banii doar ca sa il fac sa plece din casa. Era un cosmar. Va spun cu mana pe inima ca am facut totusi schimbari fata de cum eram acum cativa ani, inainte eram mult mai generoasa cu ei.Nu stiu cum gandesc altii, dar chiar si eu cand eram in Romania traiam cu impresia ca cei care lucreaza in vest sunt putrezi de bogati, ca din miile de euro pe care ii castiga pe luna ar putea sa dea la altul 100-200 fara sa clipeasca. Ceea ce nu intelegeam era ca din acele mii fiecare suta de euro isi are rostul, ca cheltuielile sunt pe masura salariilor. De asta nu am putut sa ii refuz pe ai mei, pt ca ei chiar credeau ca eu ma scald in bani, si mi-a fost teama ca daca ii refuz ma vor considera zgarcita. In plus, ma simteam vinovata ca am mai mult decat ei.Mi-a luat f mult pana sa realizez ca faptul ca o duc mai bine decat ei se datoreaza propriilor mele sacrificii. Din pacate ei nu au realizat asta nici acum, in mintea lor eu sunt cea care ‘’s-a schimbat’’(adica sunt cu nasul pe sus).Asta ma doare!!!

Ultima data cand i-am dat bani tatalui a fost cand i s-a stricat acoperisul si ii ploua in casa. M-am gandit ca daca nu il repara se va strica si mai tare, instalatia electrica va fi afectata, cheltuielile de reparatie vor si mai mari. A fost mult mai simplu sa ii platesc eu reparatiile – piece of mind. Fratelui meu din Romania ultima oara i-am dat bani sa mearga la un curs, ca sa-si imbunatateasca sansele de a fi promovat si de a castiga un salariu mai mare. Mi s-ar fi parut pacat sa il las sa iroseasca sansa. In retrospectiva stiu ca am gresit, pt ca tot facand gesture dintr-astea i-am imprimat in subconstient ideea ca nu trebuie sa faca nici un efort sa economiseasca bani pt zile negre, ca pt alea voi plati mereu eu. Va rog sa ma credeti ca imi este extreme de greu cand ii vad cu datorii pe la 2-3 banci, platind dobanzi foarte mari. Intr-o lume ideala le-as imprumuta eu banii de care au nevoie, fara nici o dobanda, doar cu conditia sa mi-I dea inapot pe cei imprumutati. Dar nu se poate cu ei, asa ca trebuie sa ii las sa plateasca dobanda ca prostii. Of, imi mananca sufletul

Cat despre sora mea sunt extreme de confuza si dezamagita. In toti acesti ani de cand a murit mama am asteptat cu sufletul la gura sa devina majora sa o iau in Anglia, sa am grija de ea, sa o fac fericita si am si eu FAMILIE de care sa nu imi fie rusine, sa pot prezenta lumii intregi FAMILIA mea.Va spuneam ca viata ei, chiar si dinainte sa il cunoasca pe nea Caisa, nu poate fi povestita (mi-e prea rusine sa o povestesc). A intrat in niste cercuri gresite si era o perioada, cand ea avea vreo 15 ani, in care se lasase de scoala si fura,umbla cu tot felul de golani dubiosi care o hartuiau sexual. Imi aduc aminte cu multa durere in suflet cum intr-una din vacantele mele acasa plangea si imi spunea ca ar da orice sa aiba o viata normala, sa se poata intoarce la scoala fara sa o faca nimani de ras pe strada. Si-mi aduc aminte ca eu ii tot spuneam sa reziste, ca o sa o iau in Anglia si aici o sa poata sa o ia de la capat, ca nimeni n-o sa-I stie trecutul. I-am dat ocazia asta iar ea se intoarce in mod voluntary la vechea ei viata. DE CE??? Nu pot sa inteleg de ce!!!
Aseara am sunat-o, pt ca imi obsedeaza gandurile. Nu pot sa imi dau seama daca am procedat bine trimitandu-I emailul ala. Nu vreau sa o fac sa creada ca este total abandonata, singura pe lume si sa renunte la orice dorinta de a avea o viata cinstita.Poate chiar nu isi poate controla pornirile si are nevoie de ajutor.Pe de alta parte vreau sa o fortez sa devina responsabila pt propria viata, sa-si dea seama ca ulciorul chiar se poate sparge. Deci am sunat-o – am vrut sa ii intind o mana. Nu sa ii ofer relatia pe care am avut-o inainte dar sa o fac sa inteleaga ca nu am abandonat-o, ca sunt aici si o astept pana cand o sa inteleaga cum sa ma respecte, ca sa putem avea relatia pe care am visat-o. Spre marele meu soc a fost incredibil de sarcastica. MA URASTE. Tot ea e cea care e suparata pe mine. Nu inteleg cum poate gandi asa, eu as fi murit de rusine sa ma fi purtat cu sora mea cum s-a purtat ea cu mine iar ea mi-a raspuns plina de rautate si ironie, m-am simtit ca ultimul om.

As vrea din suflet sa nu mai simt nimic pt ea. Dupa ce am iesit din relatia abuziva pe care o aveam cu prietena mea tot ce am simtit a fost usurare, eliberare. Nu mi-e dor de ea, nu sunt curioasa ce face(la fel ca sora-mea, si prietena mea e convinsa ca eu sunt de fapt lupul cel rau). As vrea sa simt la fel pt sora-mea, sa pot sa ma detasez, sa nu-mi mai pese de ea. As vrea sa simt la fel pt toata familia mea dar ii iubesc nespus si nu stiu cum sa-mi omor sentimentele.

Cel putin fratii mei sunt departe, nu am ocazia sa stiu sis a vad multe. Dar gandul ca sora-mea e aici in oras cu mine a bulverseaza complet.

Deci asta-I buba. Eu stiu ce am de facut, dar chair daca am puterea sa fac lucrul cel drept inima tot o sa ma doara. Chiar daca rup legatura fizica/ financiara cu ei inima este la fel de legata ca atunci cand eram cu totii copii si cresteam impreuna. Oare o sa pot vreodata sa ma detasez? Oare poate cineva, este omeneste posibil?

Am scris un roman lung si plictisitor. Imi cer scuze. Sunt plina, plina de frustrare.