Teama de responsabilitate
Raspunsuri - Pagina 13
olguta12 spune:
Am inceput sa citesc subiectul de la coada... de la pagina 12, apoi am luat-o de la inceput... pagina 1. A trebuit sa ma opresc dupa a 3 a postare a ta, deoarece mi s-a facut rau. Pur si simplu FIZIC...rau. M-a luat tremuriciul.
Aniela, nu stiu- ca de obicei- cum sa ma explic, dar am sa incerc sa o fac "babeste":
1. Sora ta ESTE un copil. Nu stiu dupa ce "barometru" masoara lumea in ziua de azi copilaria si maturitatea, dar ESTE UN COPIL(Adu-ti aminte cum gandeai tu la virsta ei, ce viata aveai, si ai sa vezi "diferenta"). Un copil care n-a avut o copilarie fericita, linistita, plina de dragoste si intelegere. A fost aruncata de la o ruda la alta, abuzata, chinuita, batuta. Faptul ca a trecut prin atitea, ca a fost marcata, si ca a fost "tratata" ca un om matur, nu e vina ei. E vina tuturor celor din jurul ei, in special a familiei ei, care sint SINGURII vinovati. Da, aici te includ si pe tine. Iarta-ma, dar nu stiu cum ai putut dormi noptile, stiind ce viata are sora ta de 11-12 ani, departe de tine. In fine... nu poti schimba trecutul cu nimic.
ACUM ai ocazia sa te revansezi. Fata de sora ta, fata de mama ta, care sint mai mult ca sigura ca nu si-ar fi inchipuit si nu si-ar fi dorit niciodata ca mezina familiei sa devina "povara" sau "calul de bataie" al familiei. Rusine tatalui tau... spui ca va iubeste. Daca asta e dragoste de parinte, n-as vrea sa vad cum se comporta cu cei pe care-i dispretuieste.
2. Fratii. II POTI NUMI FRATI
????????????????? Nici intr-o mie de ani nu le-as da acest titlu. Paraziti, lipitori...POATE. In nici un caz FRATI. Asa cum ti-au mai spus unele dintre fete, as uita de existenta lor. As refuza sa cred ca in afara de sora mea, mai am "rude" pe lumea asta. Atit timp cat au putut chinui un copil nevinovat ani de zile- nu numai prin abuzul fizic si psihic, dar si prin nepasarea, indolenta, ignoranta, cruzimea,lasitatea si nemernicia lor, nici eu nu m-as mai putea gandi la ei ca "oameni". Pur si simplu as considera ca au murit toti odata cu mama. They would seize to exist!!!
Bani? Vor bani??? Poate cate-o caramida postala... dar nici pe-aia nu m-as mai deranja sa o trimit. GRRRRRRRRRRRRRRR... numai ganduri si idei "violente" am in tartacuta la ora asta
.
Si inca o chestie. Nu inteleg... DE CE ai inceput sa le trimiti tu bani??? Pt ce? Pt "proiecte" de constructie ale casei? Sau cum??? Scrie "Banca Nationala" pe fruntea ta??? Te-a obligat cineva? Ti-a pus cineva pistolul la cap si te-a amenintat cu moartea? Ai semnat vreun contract ca esti de acord sa trimiti bani lunar? Nici macar in COT nu m-ar durea- de tata, frati, cumnate...nici chiar de nepoti. Imi cer scuze daca par rea, dar chiar ma SIMT rea fata de ei, toti... Toata "gloata", de la mic la mare- pe toti i-as sterge din "cartea de imobil"
3. Nu ai timp nici pt tine? Lucrezi si mergi la scoala? So WHAT??? Iti GASESTI TIMP PT SORA TA!!! De ar trebui sa o ascund in sifonier inca 20 de ani de-aici inainte, de langa mine nu i-as mai da drumul. NICIODATA!!!!!!!!!!!
Am o sigura sora-care de din pacate- de aproape 2 ani locuieste la mare distanta de mine, dar ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pt ea, si dorm noaptea linistita stiind ca are o viata frumoasa, o casnicie de basm, si un sot absolut SUPERB, un om cum putini mi-a fost dat sa cunosc in viata mea. Dar de-as sti pt o CLIPA ca este nefericita, sau ca are o viata grea, sau ca omul de linga ea o chinuie, NIMENI si NIMIC nu m-ar opri din a o aduce linga mine, de a o sti in siguranta; si as casapi pe oricine, de ar incerca sa ne desparta. Nici un pluton de armata nu ar reusi sa ma opreasca. As muri cu ei de gat.
De multe ori, parintii ne dezamagesc. Nu sint perfecti, nu sint parinti buni, intelegatori, iubitori. Dar cei dintre noi care sintem indeajuns de norocosi sa avem un frate sau o sora apropiati, gasim in ei puterea, intelegerea, si dragostea de care avem nevoie sa facem fata vietii.
Daca ACUM, cand ai o sansa pur si simplu sa o salvezi, nu faci nimic, atunci vei fi mai vinovata decat oricare dintre fratii, tatal, sau rudele tale. De-as dormi in pauza de masa, de-as manca paine goala ani de-aici inainte, si de mi-ar lua inca 20 de ani sa-mi termin studiile, la sora mea nu as renunta!
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours." 
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data...
aniela23 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olguta12 1. Sora ta ESTE un copil............................................ E vina tuturor celor din jurul ei, in special a familiei ei, care sint SINGURII vinovati. Da, aici te includ si pe tine. Iarta-ma, dar nu stiu cum ai putut dormi noptile, stiind ce viata are sora ta de 11-12 ani, departe de tine. In fine... nu poti schimba trecutul cu nimic. Si inca o chestie. Nu inteleg... DE CE ai inceput sa le trimiti tu bani??? Pt ce? Pt "proiecte" de constructie ale casei? Sau cum??? Scrie "Banca Nationala" pe fruntea ta??? Te-a obligat cineva? Ti-a pus cineva pistolul la cap si te-a amenintat cu moartea? Ai semnat vreun contract ca esti de acord sa trimiti bani lunar? 3. Nu ai timp nici pt tine? Lucrezi si mergi la scoala? So WHAT??? Iti GASESTI TIMP PT SORA TA!!! De ar trebui sa o ascund in sifonier inca 20 de ani de-aici inainte, de langa mine nu i-as mai da drumul. NICIODATA!!!!!!!!!!! Daca ACUM, cand ai o sansa pur si simplu sa o salvezi, nu faci nimic, atunci vei fi mai vinovata decat oricare dintre fratii, tatal, sau rudele tale. De-as dormi in pauza de masa, de-as manca paine goala ani de-aici inainte, si de mi-ar lua inca 20 de ani sa-mi termin studiile, la sora mea nu as renunta! olguta12 |
Olguta, zici ca mi-ai citit mesajele cap-coada, atunci te rog zi-mi si mie, care dintre mesaje te face sa intelegi ca eu, ACUM, nu fac nimic pt sora mea?
Intr-adevar sora mea ESTE UN COPIL. Are 18 ani, dar este un copil, si tin minte ca si eu m-am simtit copil pana pe la vreo 23 de ani, efectiv simteam nevoia sa aiba cineva grija de mine. Cand mama a murit eu aveam 20 ani, cu toate astea zici ca sunt una dintre persoanele vinovate pt ce i s-a intamplat surorii mele. La urma urmei ar fi trebuit sa fiu matura si responsabila nu numai pt mine, ci si pt viata surorii mele.
Ma intrebi cum de am putut dormi noaptea, departe de sora mea. Ei bine, afla ca nu prea am dormit, nu numai pt ca stiam prin ce trece ea, ci pt ca eram SINGURA intr-o tara straina, fara nici un sprijin moral (ca material m-am descurcat singura).
In legatura cu trimisul de bani la familia mea....ai dreptate, nu mi-a pus nimeni pistolul la cap. Nici nu as putea incerca sa te fac sa intelegi de ce le-am trimis bani. Pt ca, dupa cate zici tu, ai parte de o familie care te iubeste NECONDITIONAT. Ei, cu totii vrem sa fim iubiti de familia noastra, avem nevoie de asta ca sa nu cadem in depresie, sa nu simtim ca suntem singuri pe lume si ca viata nu merita traita.Poate aveam nevoie disperata sa simt ca sunt iubita de familia mea, iar daca puteam sa ma pacalesc singura ca sunt iubita doar cumparandu-i cu bani, asta am facut. A fost mecanismul meu de aparare ca sa pot sa raman sanatoasa mintal.
Zici ca ''SO WHAT'' ca merg si la munca si la scoala. Ar trebui sa fac pe dracu-n patru sa-mi fac timp pt ea, nu? Sunt absolut de acord. Sunt o egoista nesimtita. Cum pot eu sa imi permit sa vreau O VIATA, cand m-am chinuit sa obtin asta (probabil nu stii cat de greu le-a fost romanilor sa obtina permis de munca inainte sa intram in UE)de 6 ani?
In fine...nu mai zic nimic...
aniela23 spune:
Fetelor, multumesc din nou pt mesaje. Un quick update sa va zic ca surioara o sa mearga la scoala sa invete engleza incepand de lunea viitoate.Ma simt mult mai linistita sa stiu ca nu o sa mai stea toata ziua inchisa in casa cat sunt eu la munca.Este foarte zambareatza, desi eu stiu ca rana din sufletul ei sa ramana acolo pe viata.
Ne uita la joburi de au-pair, dar nu cred ca o sa gasim nimic pana nu invata engleza un pic mai bine. Sper sa nu dureze prea mult pt ca, cu riscul de a parea egoista si zgarcita, trebuie sa recunosc ca e destul de scump sa o intretin (scoala, transport, haine, mancare,etc)
Stiu ca toate se vor rezolva la timpul potrivit.
anyella spune:
Tizo,
ma simt mindra ca avem nick-uri apropiate.Succes in viata si multa putere de acum.Eu cred ca surioara ta va invata linga tine multe.O noua viata,un nou inceput.E un subiect deosebit.
Tashi
olguta12 spune:
Mereu cand raspund pe forum sau la vreo postare, de cele mai multe ori , trebuie sa revin cu scuze si explicatii, deoarece cele scrise de mine sint cuvinte aspre si putin mai mult lipsite de compasiune.
O mai faca inc o data- fara nici un regret- deoarece si tu ca oricare altul, ai dreptul la fericire si liniste in viata ta. "So what"-ul- mult prea aspru ce-i drept, nu era pt tine. Era pt viata in sine. Asa cum si tu ai spus, te-ai descurcat din nou si din nou, si ai luptat cu orice si oricine sa supravietuiesti, sa te realizezi.
Mi-ar fi mult mai usor sa ma explic in engleza- la limba romana am multe, multe lacune. Dar tot ce-ti pot spune e ca acum e momentul sa o ajuti.
Spui ca am o familie care ma iubeste neconditionat. Da, poate asa este. Acum.
Cand aveam 17 ani, mi-am pierdut bunica, care pt mine insemna TOTUL- mama, tata, frati, rude- FAMILIE. A murit dupa o lupta crancena, si am fost neputincioasa, n-am putut decat sa stau sa o vad zi de zi cum se stinge din viata. Parintii mei- care sint departe de a fi perfecti, au facut multe greseli in perioada aceea. N-au stiut cum sa procedeze, nici cu ei, nici cu mine.
Tata era mai mereu plecat la drum, venea acasa la 4-5 saptamani(sofer de cursa lunga). Mama la servici, sora mea la facultate in alt oras, iar eu m-am trezit deodata singura in casa, de dimineata pina seara tarziu. O casa care pina atunci fusese plina de dragoste si caldura, intelegere, acum era... NIMIC.
Nu m-am apucat de droguri, de fumat, baut, sau "gagicareala". Dar am luat-o razna rau de tot. Am inceput sa chiulesc de la liceu intr-un stil greu de imaginat. Preferam sa ma duc la biblioteca unei facultati din apropierea casei, si de dimineata pina seara nu faceam decat sa citesc intr-un "cubicle", ascunsa de toti si toate. Am incetat de a ma avea grija de mine, m-am ingrasat 45 kg in 3 luni(!!!!!), am refuzat orice contact cu colegii, prietenii, lumea "din afara". Mai mult sau mai putin, am incetat de a mai trai. La putin timp dupa moartea bunicii, am inceput sa car in rucsacul cu carti de scoala o punga cu detergent. Timp de aproape 4 luni, am cautat momentul si locul potrivit ca sa si inghit aproape un kg de detergent. Spre norocul si prostia mea, intr-una din putinele vizite pe care le-am facut sorei mele la facultate in perioada aia, mi-am lasat rucsacul deschis, si a vazut ce aveam in el.
Nu mi-a spus nimic, nu mi-a atras atentia. Dar doua zile mai tarziu, era in biroul directoarei de liceu, inarmata cu acte si incapatinare. A devenit "gardianul" meu- legal guardian. Parintii mei habar n-au avut de ce se intampla. Dealtfel, nici eu n-am stiut nimic. In mai putin de 2 ore, imi impachetasem toate catrafusele, si in masina singurului prieten ce-mi mai ramasese-Gabi, ma indreptam spre orasul in care locuia sora mea.
Sint ferm convinsa si constienta ca ea mi-a salvat viata. Doar prin prezenta ei,prin exemplul ei, m-a obligat sa merg din nou la scoala, sa imi caut servici, sa incep sa traiesc din nou. Nu stiu daca fara ea, fara ajutorul ei, as mai fi trait sa implinesc 18 ani.
Iarta-ma te rog daca te-am suparat, sau daca te-am jignit cu cuvintele mele lipsite de compasiune si intelegere. Dar crede-ma, te inteleg foarte bine, dar in special stiu prin ce trece sora ta. Atunci cand esti pierdut, cand nu mai ai "busola", cand nici macar n-ai "pasit" in viata, dar ai impresia ca viata ta deja s-a sfarsit, atunci ai nevoie mai mult decat oricand de acel cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa iti dea curaj si putere.
Spui ca rana sorei tale va ramane acolo pe viata. Adevarat, dar cu timpul se va cicatriza. Cu ajutorul tau, va reusi sa-si refaca viata, si sa-si traiasca adolescenta/tineretea asa cum merita. Lipsita de nefericire si durere.
Multa fericire si liniste sufleteasca- atit tie cat si sorei tale, si inca o data, te rog iarta-mi cuvintele nesabuite.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours." www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT Amintiri de alta data...
Chuny spune:
Olguta, ce ma bucur ca ai scris acest al doilea mesaj !!! As fi curioasa sa stiu daca in perioada in care ai fost in grija surorii tale nu ai avut niciun moment de rebeliune?
Intreb asta pt ca si eu am avut o poveste zbuciumata : la orfelinat, bunica, mama, matusi diverse si tot felul de oameni ce ma tineau pt perioade scurte, iar la 15 ani si ceva am ramas singura. La 20 de ani am intalnit o doamna ce a avut mare grija de mine si care a incercat sa imi fie ca o mama. Ei, bine, a fost o perioada cand i-am facut zile fripte. Pe la 22 de ani aveam iesiri adolescentine si m-am razvratit cat am putut. Cu cat imi arata ca ma iubeste mai mult, cu atat mai mult o testam! Sa vad cat de tare ma iubeste! 
Plangea la usa mea sa ma duc la examene la facultate si ii strigam din casa ca nu mai am chef, na! Mi-a trecut si mie, ne amintim de asta cu zambetul pe buze. Eu acum ma gandesc ca in perioada reala a adolescentei mele nu s-a ocupat nimeni de mine, asa ca atunci cand am avut ocazia "m-am razbunat" un pic pe situatie, chiar daca era mai tarziu. De asemenea mai cred ca intalnirea cu Doamna asta m-a vindecat de multe lucruri si mi-a adus un oarecare echilibru in viata, in ciuda "bagajului" greu pe care inca il duc.
Aniela, ma gandesc ca poate vei avea si tu momente dificile cu sora ta. Sa fii pregatita psihic! Dar veti avea si momente frumoase! Si sper ca intalnirea voastra de acum sa fie spre binele amandorura.
Sibylle
Vladimir *****
***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE
olguta12 spune:
Sibylle,
Momente de rebeliune n-am prea avut timp sa am.
Acum 21 de ani, cand oamenii lucrau pe putini bani, eu si sora mea aveam un apartament cu 2 camere, si plateam 500 dolari pe luna chirie. Era o mica avere, dar a fost cel mai ieftin apartament pe care il gasisem intr-un oras plin de "oameni de bani gata". Am trecut prin multe momente grele, care ne-au incercat pe amandoua, dar n-am renuntat. Dealtfel, n-am avut de ales.
Cu parintii n-am vorbit aproape un an de zile, deoarece mai mult s-au mai putin ne-au dezmostenit pe amandoua in momentul cand eu am plecat de-acasa, si m-am mutat cu sora mea.
Tin minte zile, saptamani intregi cand ascultam la un radio mic cu baterii, la lumina lumanarilor, pt ca nu ne puteam permite sa tinem lumina aprinsa, nici macar un bec.
Prima slujba pe care mi-am gasit-o a fost printr-o firma de plasament, "temp agency", un fel de "muncitor cu ziua", si munceam pe 3.25 pe ora intr-o fabrica/uzina/coshmar, intr-un hangar imens, plin de praf, intr-o caldura infernala. Cand era "frig", erau cam 42-43 grade. Unde mai pui ca eram si in desert, la vreo 40 de mile de Los Angeles, unde ieseam afara sa ne racorim. Ne plimbam dintr-un cuptor in altul.
Eu intram la servici la ora 6 dimineata, la 3 ieseam, de la 4 pina la 10 eram la scoala. La 11 eram acasa, pina pe la 1-1:30 imi invatam si-mi faceam temele. 3-4 ore de somn( de multe ori eram atit de obosita, incat nu puteam sa adorm), si o luam de la capat.
Mai tarziu, lucrurile s-au mai imbunatatit putin, mi-am gasit de lucru intr-un restaurant- chelneritza-, si cu toate ca eram toata ziua in picioare- si lucram 7 zile pe saptamana, cel putin plecam acasa cu buzunarele pline de bani. Ce ma incanta cel mai mult era faptul ca lucram in aer conditionat, Cand transpiram, se usca transpiratia pe mine
, sau ma bagam in "walk-in freezer", in congelatorul urias, unde-mi inghetzau toate maruntaiele, dar puteam sa respir din nou.
In primul an de facultate, sora mea s-a impritenit- si s-a indragostit pina peste cap de un coleg de-al ei de Facultate. Dealtfel, el a fost si prima ei relatie. Baiatul asta intruchipa perfectiunea masculina. Inalt, blond, ca un zeu. Destept, dirz, sportiv, dintr-o familie de milionari, crescuse intr-un cartier de milionari-Palos Verdes(vecinii lui erau cantaretul Kenny Loggins si jucatorul de tennis Pete Sampras- si familia acestuia). A vrajit-o, pur si simplu. Era un adevarat "print". In primele lor luni de prietenie, m-a coplesit si pe mine cu "manierele" lui, cu gesturile frumoase fata de Bleu -si de mine- cadourile pe care i le facea, serile romantice, plimbarile cu elicopterul, si multe altele.
Pina in al doilea an de facultate, cand lucrurile au inceput sa se schimbe. Si chiar in perioada aceea m-am mutat eu cu sora mea. Cand m-am mutat cu ea, am devenit si vecina lui- locuia in acelasi complex de apartamente ca noi.
A inceput cu "controlul". O suna la servici (lucra in biblioteca facultatii) din ora in ora, o astepta cand iesea de la servici sa o "conduca acasa" (biblioteca era la 4 minute de unde locuiam), a inceput sa o urmareasca, sa vada daca vorbeste cu alti "baieti"; daca nu se putea duce sa o "conduca acasa", suna de oriunde s-ar fi aflat, pina Bleu raspundea la telefon. Daca iesea de la servici la 4, si la 4:10 nu raspundea la telefonul de acasa, iesea un scandal monstru. Treptat, treptat, lucrurile au devenit insuportabile. De fiecare data cand incepeau certurile, sora mea ma ruga sa nu ma bag, pt ca "ei se iubesc", sau mai bine, ma ruga sa plec la film sau la plimbare, ca sa-i las sa-si "rezolve problemele". Dupa fiecare cearta sau "episod" neplacut, ii cumpara alte cadouri, insotite de flori si felicitari pline de "iarta-ma, te iubesc, te ador", etc, etc
. Si ea, fata buna si natanga, il ierta.
Unul din cadouri, au fost o fusta scurta si o geaca de piele, amandoua superbe, de calitate excelenta, si extrem de scumpe. Incepuse sa-i spuna si cu ce sa se imbrace, ce-i placea lui, ce nu-i placea; dupa una din certuri,a invitat-o la o cina romantica, si ea ea- gandindu-se ca o sa-l bucure, si o sa-i faca o surpriza placuta, s-a imbracat in fusta si geaca de piele. Firul s-a rupt cand "Fat-Frumos" a intrat pe usa, si a vazut-o. I-a spus ca nu iese din casa cu el, imbracata "asa", ca o tirfa. Cand i-a adus aminte ca EL i-a cumparat costumul, el i-a raspuns foarte calm ca este tirfa LUI, si ca doar el are dreptul sa o vada imbracata asa. Tin minte si acum ca am zburat din dormitor PRIN usa, dar el deja o luase de geaca, si daduse cu ea de pereti de vreo 2-3 ori. I-a rupt coastele, i-a spart capul. Iar eu am luat un cutit de bucatarie- un iatagan!- si am plecat spre el. A sarit gardul de 2 metri care ingradea fiecare apartament de la parter. L-am asteptat 4 zile- in curtea LUI- inarmata cu 2 cutite si o foarfeca. Si crede-ma, l-as fi decupat, incepand cu organul masculin de reproducere, si terminand cu inima-i neagra si nemernica.
Deci daca stau bine sa ma gandesc, sora mea a avut momente de "rebeliune", deoarece nu a renuntat la animal. Au durat inca aproape 3 ani, o mutare in alt stat(de asta data impreuna cu mine si cu parintii), ca sa-i dea papucii. As mai putea da exemple o mie, dar deja cred ca sorela ma casapeste, pt ca dau aici detalii din viata noastra personala. Dar a fost si este viata NOASTRA, "peripetiile" pe care le-am avut amandoua, IMPREUNA, si nici eu si nici ea nu am renuntat la NOI. Cel mai mare sprijin, cea mai mare intelegere pe care am primit-o in viata mea, nu a fost niciodata nici de la parinti, nici de la prieteni, nici de la sot, care imi este drag ca ochii din cap, si cu care imi impart viata de aproape 13 ani. Mereu, din nou si din nou, sora mea a fost stinca mea.Omul care m-a calauzit- chiar daca a facut-o din umbra, care m-a inteles, si care mi-a mai dat si o palma cand am meritat asta- la figurat, nu la propriu, deoarece nu are nici o sansa sa ma paleasca
, chiar daca i-as permite asta; dealtfel, sora mea este singurul om in care nu am putut da niciodata- nu suport sa o vad plangand, sau sa o stiu ca sufera. Si ca sa o fac EU sa sufere... inadmisibil.
Poate de aceea m-am "aprins" atit de mult cand am citit despre Aniela si sora ei mai mica. In stilul meu, cu lipsa de tact crunta de care dau dovada, am crezut ca POATE, daca se supara indeajuns pe mine, pe viata, pe oameni, o sa uite de tot si toate, si o sa-si aduca aminte doar de sora ei, si de faptul ca au nevoie una de alta.
Eu m-as fi "pierdut pe drum" - fara nici un drept de apel... asa ca, omul ce sint azi, e datorita in mare parte sorei mele, si faptului ca ea nu a renuntat la "mine"...
aniela23 spune:
Ultima oara cand am scris la acest subiect ma gandeam ca sa mai scriu probabil peste vreo luna-doua, cand povestea deja o sa aiba un happy end.Dar Doamne, cate iti rezerva viata...
Am ramas la punctul in care sora mea ajunsese in Londra, incepuse sa se acomodeze, parea chiar fericita. Ne-am gandit amandoua ca cel mai bine pt ea este sa lucreze ca aupair (adica sa locuiasa cu o familie si sa aiba grija de copiii lor + sa ajunte cu curatenia in casa- in total 5 ore pe zi). Mi s-a parut jobul ideal pt ca ii si timp liber pt a merge la scoala, si bani de buzunar, si ''normalitatea'' de a fi parte dintr-o familie. Si ne-am apucat de cautat familii, de fapt e m-am apucat pt ca ea era peocupata sa invete engleza....sau cel putin asa am crezut.
Nu pot sa va explic stresul prin care am trecut in ultima luna si jumatate. Nu ii gaseam job pt ca engleza ei nu se imbunatatea considerabil, tot mergea la interviuri fara success...Of, nu pot sa-mi organzez gandurile sa pot scrie. Dar pe scurt: eu mergeam la munca, veneam seara acasa, gateam,invatam pt examen, stateam pena la 2 noaptea pe pc trimitand aplication forms la agentii, raspunzand la emailuri de la familii...Chiar nu puteam sa o las pe ea sa raspunda la emailuri pt ca la modul in care scria nu i-ar fi raspuns absolut nimeni...
In timpul zilei ma ocupam cu amenintarile din Romania din partea fostului ei prienten si certuri cu ai mei care pareau mai mult de partea lui decat de partea surorii mele. M-am luptat pana in panzele albe pt ea, iar ea….:((((((((((
Am fost incredibil de obosita in ultima luna, mi-am neglijat prietenul si ii multumesc din suflet ca a fost un domn si a fost atat de intelegator….Atat am rugat-o, sa ma ajute cu calcatul si curatenia in casa, in primul rand pt ca trebuia sa invete sa faca curat si sa calce daca era sa lucreze la o familie, iar in al doilea rand pt ca nu mai aveam timp. Nu a facut nimic, nu a fost in stare sa calce o camasa cum trebuia sau sa aspire o podea. Mi-am zis ca sunt eu absurda, am vb cu ea, mi-a reprosat ca ii cer prea mult, sa invete si engleza si sa tina si casa curat…
Ok, am inteles, am lasat fata in pace sa invete engleza. Déjà ii platisem pt scoala la care se ducea zilnic. I-am oferit toata linistea si comfortul de care a avut nevoie, mi-am impartit hainele cu ea, mi-am eliminate orice timp liber pt mine. Am facut totul pt ea si nu mi-a parut rau, eram enorm de fericita ca era in Londra cu mine
De curand i-am gasit o familie f f f draguta, ea a fost la interviu, a primit jobul, urmeaza sa merg si eu maine cu ea, ca sa-mi pun cuvantul in fata familiei ca sora mea o sa fie fata perfecta pt job. Desi cu inima un pic stransa, pt ca trebuie sa recunosc ca e puturoasa, am zis ca ma duc cu inima deschisa, ca am incredere in fata asta complet schimbata, care este sora mea
DAR…
Azi noapte am iesit cu prietenul meu in oras, sa sarbatori faptul ca totul s-a rezolvat cu sora mea, si ne putem intoarce la frumoasa noastra relatie. Am venit acasa la ora 2. Am vrut sa intru in camera ei sa o vad cum doarme, si cand am intrat am auzit-o cum vb la telefon cu cineva, in romaneste, dadea detalii pesronale despre mine si prietenul meu si ne ridiculiza. M-am simtit incredibil de umilita, nu am mai rezistat si am dat buzna peste ea. A urmat , bine-nteles, o minciuna! Toata viata ei a mintit in continuu, si am crezut ca s-a schimbat, dar nu , este la fel. Tot zic ca o scurtez dar vad ca o fac si mai lunga. Am aflat, nu de la ea, ca ea se uita la mine si mintea, atunci cand eu aveam déjà dovada in fata, ci de pe computer ca:
- De cand a venit in Anglia a intrat pe tot feluri de siteuri matrimoniale, coresponda cu mai multi baieti romani, pe care ii mintea la fel ca pe mine. La unul din ei i-a trmis poze cu mine( cam dezbracata!!!) la altul poze cu fiica prietenului meu (bine-nteles ca nu i-am spus pt ca ar fi dat-o afara din casa azinoapte). La scoala (PE CARE EU I-AM PLATIT-O) nu prea se ducea. Petrecea noaptile vorbind cu baietii astia iar ziua era prea obosita sa faca curat sau sa invete ceva. De cateva ori a plecat de nebuna prin Londra si ‘’s-a pierdut’’, a venit cu taxiul acasa (35 lire!!!). De fapt cucoana se intanise cu unul dintre ei iar cand s-a facut tarziu a luat taxiul, tot pe banii lui sora-sa. Si etc etc etc, nu are rost sa mai scriu, dar cred ca ati inteles cum sta treaba
A facut o mare greseala ….
Doamne, ce fac eu acum??? Vreau doar a o trimit in Romania la nebunul ei, sa o omoare din bataie si sa o tina sub cheie pe ca altfel, doar cu dragoste si intelegere, nu rezolv nimic cu ea
Am inima sfasiata de durere
aniela23 spune:
va rog, var rog, spune-ti-mi, ce fac eu maine? O trimit in Roamania, merg cu ea la familia asta, ce fac eu?
Daca e bolnava mental imi pare rau pt ea, dar si pt mine si pt anii mei de suferinta imi pare rau, nu imi permit sa ma imbolnavesc si eu PENTRU CA NU SUNT DEPARTE.
Doamne,am ajuns sa zic ca babele ca, daca mama mea ar vedea toata astea, s-ar rasuci in mormant...
ingrid2907 spune:
Ce se intampla daca se duce sa lucreze la familia aia si tu te calmezi? Cam aiurea ca te-a mintit in halul asta ...dar mai degraba cred ca e vorba de libertatea de care a dat la tine. Nu prea cred chestia cu mintitul. Totusi ..s-a cam schimbat comportamentul cu cel din Romania.
Eu zic sa te clamezi si sa vezi mai detasat problemele. Nu rezolvi nimic daca clachezi.