Cum crestem un copil ordonat?

ruxij spune:

Si eu sunt dezordonata. Totul e sa fim fericiti si sanatosi si ordinea se mai face din cand in cand. Am vazut ca altii e si mai dezordine decat la mine totusi.:) Pe copil nu prea il bat la cap cu ordinea, nu mi se pare important.

bird70 spune:

Nu cred ca parintii pot sa creasca copii ordonati. Eu am niste parinti foarte ordonati si foarte organizati dar nu pare sa ma fi ajutat . Cand spun ca parintii mei sunt ordonati nu ma refer insa la obsesii gen rufele la uscat trebuie intinse dupa marime si asortate cu clestisorul, etc. E adevarat ca nu au facut scandal cu ordinea, au incercat sa ne convinga in copilarie si la un moment au cam renuntat, s-au consolat cu ideea ca vom ajunge la casele noastre si va trebui sa ne facem ordine. Eu prefer dezordinea organizata desi am locuri in casa unde imi place sa fie foarte ordonat (livingul). Copiii mei sunt unul ordonat si unul dezordonat. Pentru mine, atat atentia excesiva la detalii cat si dezordinea extrema sunt semne de suferinta psihica.

luxe spune:

Si mie imi place ordinea...mai ales cand ti-o face altcineva..
Lasand gluma la o parte...eu ii zic zilnic fetitei mele sa-si puna hainutele,sa stranga jucariile....sa incerce sa faca ordine in general...! Uneori face,alteori nu....vreau doar sa sper ca poate ii va intra in instinct....

eunice78 spune:

Ankalaura, si eu tot cam ca tine, doar ca nu am umerasele de aceeasi culoare. Sotzul meu si el tot ca mine.Dar la copii nu le cer sa tina jucariile la locul lor, pentru ca: la mine acasa, la mama, cand eram mica jucariile trebuiau sa stea la locul lor, sa nu fac deranj. La vecina de sub noi erau toate jucariile imprastiate prin camere. La vecina aveam voie sa facem cort cu orice patura, sa mutam scaunele, mesele..De ziua mea, vecina mi-a cumparat o tabla din aia mica, cu creta, mama a zis ca o sa fac casa varza. Consecinta: tabla mea a fost instalata in casa vecinei, alaturi de tabla fetei vecinei..mama, ce bine ma simteam acolo...apoi am devenit ff ordonata si culmea, mama nu mai e asa ordonata...sau nu a fost niciodata doar ne-a cerut noua, ca sa fim noi altfel..nu stiu..
cert e ca acum e sunt ff ordonata, exagerata chiar, incerc sa mai las lucrurile, ca sa nu imi traiesc viata calcand etc, dar recunosc ca nu prea imi iese, dar copiilor nu le cer chestii deosebite. Le cer sa faca asa:
- sa puna seara hainele in cosul de rufe
- seara sa puna jucariile la locul lor
- daca se intampla sa manance vreo gustare, ii cer celui mare sa isi puna farfuria in chiuveta (mai nou il las sa o si spele, si e ff incantat daca il las, ca se simte mare, dar nu il pun sa o faca el, se ofera el.)
Deocamdata cam atata. Dar fiu-miu cel mare are fise de la gradi puse pe caprarii, in functie de activitate, nu le incurca, are "laboratorul" lui cu ordine in el, cel mic daca vede ca ne descaltam baga imediat pantofii in pantofar, duce sticla de apa la locul ei, etc. Cred ca, momentan, la noi, puterea exemplului e suficienta, cel putin asa sper.Si le mai atrag atentia cand cauta cate ceva ca daca le pun la locul lor le gasesc, daca nu..in loc sa se joace pierd timpul cautand obiecte prin casa..dar nu fac scandal pe tema asta, eventual daca eram intr-o dispozitie mai proasta s-a mai intamplat sa ii zic ca eu nu il pun sa imi caute mie lucrurile, nici el sa nu imi ceara sa ii caut jucariile ci sa fie ordonat..cam atat.
Eu nu sunt fecioara. Dar am doua cunostinte fecioara care sunt cumplite, chiar si pt mine: pe langa umerase de aceeasi culoare, au si hainele aranjate in sifonie in degradeu (de la cel mai inchis la cel mai deschis, pe culori, nu amesteca rosu cu albastru, de ex.). Cealalta isi impacheteaza FIECARE rufa in folie si dupa aia o asaza in sifonier .
Sorana, da telefon fix nu ai? ca sa suni de pe el cand nu gasesti mobilul?

Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)

ankalaura spune:

Na ca nu sunt singura
Si nici eu nu am (inca) umerasele de aceeasi culoare, si nici macar de acelasi model. Adica nu toate, ci doar pe categorii
Eunice - fata mea cea mare e de varsta pustiului tau, numai ca e pe 26 august.
Mama ta facea prajituri? Te lasa sa "o ajuti" si tu bagandu-te in coca? Pariu ca nu! Nici pe mine. Ma dadea afara din bucatarie Pe fi-mea insa o invita, nu incepe cozonacul fara fi-mea. Cred ca si-a dat si ea seama ca nu a procedat corect.
Si noi avem reguli: de oriunde vine, intai spala mainile. Se schimba in hainele de casa. Hainele le impatureste (asa cum poate ea, o las, nu o corectez daca nu sunt perfecte). Isi mai scoate maieul odata cu bluza. Aia e. O las in pace. Totusi, i-am povestit ca maica-mea zicea ca nu o sa ne lase in nici o tabara, ca nu suntem in stare sa ne gasim chilotii. Ba chiar am pus-o pe maica-mea sa confirme. De atunci nu isi mai prea arunca hainele aiurea.

eunice78 spune:

Pe mine ma mai lasa la prajituri dar nu acolo cu ea, ci imi dadea o bucatica de coca si un fund sa imi fac de cap. DAR vecina era mereu prezenta la treaba asta, ca faceau impreuna prajiturile, ea o convingea pe mama sa ma lase sa fac diverse...Nici nu am constientizat pana recent ce importanata a fost vecina asta pentru mine..cat de libera ma simteam la ea acasa..sau in prezenta ei..
Petru nu prea se deranjeaza sa isi impatureasca hainele, barem nu le mai arunca pe jos, ca am avut si o faza de asta. Cel mic insa nu le-a aruncat niciodata.
Ideea cu tabara e ff buna. O sa o aplic si eu..

Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)

simali spune:

Eu am trait intr-o casa foarte dezordonata. Nu-mi amintesc ca cineva sa-mi fi cerut sa fac vreodata ordine. Exceptand niste perioade ale mamei - ea in topul dezordonatilor - pe care eu le numeam ironic "zilele curateniei". Atunci parca intra in ea o alta persoana. Facea o ordine pentru care ar fi obtinut respectulul oricarui maniac. Problema in perioada asta era ca, pana cand ii treceau mamei "zilele de facu curat" nimeni nu mai avea voie sa miste prin casa ca face mizerie si "distruge" curatenia. Din fericire nu o tinea mai mult de 2-3 zile dupa care nebunia reintra in normal.

Ceea ce vreau sa spun este ca nu e bine nici asa. Eu am simtit nevoia de ordine (cred ca aveam si un deficit atentional) si am stiut la un moment CA O OARECARE ORDINE IN JUR MA VA AJUTA SA-MI FAC ORDINE IN CAP. Nu am devenit o maniaca a ordinii dar am devenit o pasionata a sitemelor inteligente de mentinut ordinea sau de facut rapid ordine.

Nu este nevoie sa obligi pe nimeni sa fie ordonat. Omul, in mod natural simte nevoia aceasta; ceea ce nu stie un copil (mie mi-au trebuit ani multi sa invat singura) este cum sa GANDEASCA ceea ce este in jurul lui.

Eu am imprumutat din managementul japonez un sistem de organizare numit CANBAN. Este de fapt o impartire a lucrurilor pe containere de anumite culori sau cu anumite etichete. Consider o pierdere de vreme aranjatul jucariilor pe rafturi. Dar cand fiecare familie de obiecte are containerul ei care poate fi adus la locul de joaca, incarcat si pus la locul lui totul devine mai usor. Avem astfel:
- container de cuburi
- container de masinute
- container de figurine
- container de dinozauri
- container pentru machete de soldatei
- containere mai micute (facute din cutii de pantofi imbracate cu autocolant pentru a fi mai rezistente) pentru diferite jocuri care au fost in cutii mari si ingombrante.
- materia matematica (carti, caiete, etc.) are culoarea albastra
- materia romana are culoarea rosie
- materia cunoasterea mediului are culorea galben
- uniforma are locul ei
- ghiozdanul are locul lui
- chiloteii au sertar separat (gramada)
- ciorapeii au sertar separat (gramada)
- bluzele sunt intr-un raft, pantalonii in altul, jachetele in altul; la intrare are un cuier la nivelul lui pentru hina si un scaunel micut pe care sa se aseze cand se incalta/descalta.
- cartile lui sunt la el, pe rafturi separate

Copilul a invatat foarte usor acest sistem de organizare. Nu trebuie sa puna lucrurile impachetate; dar le pune in spatiul pentru ele. Nu mereu; cand nu le pune ori le pun eu ori ii spun lui, fara suparare sau nervi. El stie ca asa va gasi jucariile/hainele/cartile cand are nevoie. Altfel cauta mult si se supara ca nu gaseste. In mare el stie ca daca vrea sa desfasoare dinozaurii pe covorul din sufragerie, mai intai trebie sa stranga cuburile in containerul lor pentru ca daca jocul nu include si cuburi, cuburile il vor incurca... Uneori strange dupa 2-3 zile ceea ce a intins...
90% din timp avem pe covorul din camera de zi "chestii" - de la un Jurasic parc in miniatura (zeci de dinozauri, palmieri, stanci, etc.), un camp de batalie de epoca medievala cu doua armate combatante, trenuletul, politia in atac, atacul piratilor, etc. Le strange joia, singur, inainte sa vina menajera si sa le traga cu aspiratorul din greseala sau sa le puna aiurea. Vlad stie ca ea nu stie unde sa-i puna lui fiecare jucarie si ca le poate pune aiurea pe unde crede ea... de aceea strange el inainte sa vina ea sa-i "zapaceasca" totul.

Si cand fac ordine folosesc containere. Intru in camera care trebuie ordonata cu 3 containere:
- un container pentru gunoi
- un container cu chestiile de facut curat (carpa de praf, spray-ul de praf, etc.)
- un container pentru ceea ce nu apartine camerei respective.
Astfel nu mai fac o suta de drumuri intre camere ca sa duc diferite chestii(am observat ca ma agitam ca o musca beata cand faceam ordine).
Cand intru in camera urmatoare, scot din container ceea ce a fost strans din camera anterioara si este de pus in camera curenta.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

carmen1967 spune:

Buna ,
despre noi pot spune ca suntem ordonati cu toti.
Eu pentru ca asa am vazut acasa la parintii mei. Era o vorba pe vremuri : Fiecare lucru in cui la locul lui !
Asa am crescut si asa imi pare normalitatea si chiar ca nu ii pot intelege pe ceilalti...
Sotul meu este la fel (ne-am gasit ....) si copilul deci procedeaza in consecinta. Si nu au fost necesare multe teorii pe tema asta ...
E adevarat ca nu reuseste sa-si impacheteze "la dunga" obiectele de imbracaminte dar e OK asa cum sunt.Cartile de scoala sunt la locul lor iar jucarii numai avem asa de multe sa fie o problema.
Deci cuvantul de baza la noi e ordinea ...cred ca in definitiv copiii invata ceea ce vad, nu?

Victoria_mami spune:

Am citit o pagina jumate si am intalnit deja de 2 ori mesaje ca "nu-mi fac patul"!!! Sa nu va suparati, dar eu nu inteleg! Voi chiar niciodata nu aranjazi patul? Adica seara va aruncati pe asternuturi mototolite si dormiti? Dormiti bine? Pe mine cred ca m-ar apuca crizele de nervi sa nu fac patul in urmatoarea jumate de ora dupa ce ma trezesc. Juma de ora acu, de cand e Victoria, ca intai o schimb si ii dau sa pape, apoi cat ea se joaca eu fac paturile. Ca inainte de Victoria ma ridicam din pat, il aranjam si abia apoi ieseam din dormitor.
Eu cred ca daca ii inveti de mici sa stranga dupa ei si da, puterea exemplului! asa se vor invata! Vii din iras, te schimbi, pui hainutele la cosul cu rufe murdare, iei hainute de casa. Seara schimbat in pijamale si hainutele de casa la rufe murdare. Si iaca tot asa. Acu' io tre' sa recunosc ca eu sunt obsedata cu ordinea si curatenia si (multumesc lui Dumnezeu) si sotul meu la fel. Imposibil sa luam un lucru si sa nu-l punem la locul lui IMEDIAT ce am terminat.

_
Victoria Isabella

http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02

Victoria_mami spune:

Mie nu mi se pare deloc ca esti exagerat. De altfel intentiile mele sunt sa incep acelasi lucru cu Victoria (cam ce faci tu cu Alex) curand, adica intai o las sa invete sa mearga in picioare, si pe la un an jumate o sa incepem organizarea si ordinea. Pana atunci face mami, apoi facem impreuna.

_
Victoria Isabella

http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02