Cum crestem un copil ordonat?

pisigri spune:

Eu sint convinsa ca chestia asta cu ordinea tine de "genetica" mai mult decit vor parintii sa accepte. Exemplu familiile cu mai multi copii, in care desi au fost crescuti la fel in acelasi mediu, unul e culmea dezordinii si celalalt e mult mai preocupat de a pastra lucrurile la locul lor.
Si la mine acasa, eu am fost mai dezordonata si sora-mea mai organizata. Eu fac eforturi sa pastrez ordinea si nu-mi iese, la ea e ceva...natural.

if you can't say something nice, then don't say it at all
http://pisigri.blogspot.com/

ankalaura spune:

Oooofff.... Vorbiti aici cu o obsedata intr-ale ordinii, adica myself.
Please, lasa copilul in pace! La 3 ani nu stie nici sa se lege la sireturi si tu vrei sa faca ordine. Daca ea strange jucariile asa cum poate, las-o in pace, nu o corecta. Nu ii reprosa ca nu gaseste o jucarie pentru ca nu a pus-o la locul ala fix pe care l-ai stabilit tu! Poate acum nu isi aminteste unde pune jucaria mult cautata, dar pe la 5 ani isi va aminti cu precizie, si crede-ma ca atunci cand TU nu vei gasi un lucru, ea va sti cu siguranta unde este!

Mama ne-a amenintat mult timp ca nu ne lasa in tabara pentru ca nu vom fi in stare sa ne gasim chilotii, ca ne dezbracam de toate hainele odata - maieu impreuna cu bluza, chiloti impreuna cu pantaloni

Pana si acuma cand am 35 de ani, casa mea si copiii mei, mama tot vine si imi spune "oof, DELOC nu semeni cu mine" De ce?? Pentru ca se intampla sa folosesc un lucru si sa nu il pun la loc.

Nu am timp mereu de asa ceva. Acum sunt cu bebe acasa, iar cand lucram, veneam seara la 8 sau mai tarziu. Crezi ca aveam timp si chef sa strang chiar fiecare lucrusor?? Uneori da, alteori nu, si asta imi dadea un stres imens. Dar nu la fel de imens ca stresul pe care il resimt privindu-le in jurul meu, nearanjate PERFECT!!!

Incerc sa ma controlez.
Iar pe fata mea cea mare (care are aproape 6 ani) o las in pace.

Cand eram "la mama acasa" nu curatam nici macar un cartof, nu gateam, dar imi faceam ordine in camera si imi calcam hainele. Asta de la liceu incolo, ca pana atunci nu faceam absolut nimic. Sigur, mai dadeam cu un aspirator, mai ajutam la una alta.
Mama insa nu era niciodata multumita deplin. Era un controll freak! Nimeni nu face la fel de bine ca ea. Nu eram la fel de ordonata ca ea!

Asa ca te rog, lasa copilul in pace!

Citeam undeva... daca sunt lucruri care te obsedeaza, incearca sa te gandesti ce impact ar putea avea acel lucru in urmatoarele zile...

Aaa... copilul continua sa isi arunce hainele... da.... poate fi suparator. Trebuie corectat cu tact. Dar nu cand e asa mic! Daca se imbraca pe dos, celebreaza-i victoria de a-si fi tras bluza pe cap! Nu ii ucide bucuria numai pentru ca a pus-o pe dos!
ARE 3 ANI!!!

Adunati impreuna jucariile.
Fixati o zi de facu ordine impreuna.
Ascultati in acest timp o poveste, si luati-va timp sa faceti ordine TOATA ZIUA, in timp ce va jucati cu jucariile. Nu se face ordine in contratimp, nu cu un copil atat de mic!

Cum sunt eu:
- nici azi nu ma inteleg cu mama, pentru ca niciodata nu am indeplinit pretentiile ei de perfectionisc.
- in sertarul cu tacamuri, toate lingurile au gaoacea in aceeasi parte, sunt aliniate perfect, intrand fiecare gaoace in urmatoarea. Lingurile stau pe o parte din cauza asta
- la fel furculitele, toate sunt cu zimtii pe o parte, una langa alta aliniate.
- la fel linguritele si furculitele de desert.
- paharele sunt asezate pe 3 randuri de cate 4
- farfuriile sunt musai cate 12, m-am ingrijit sa iau si niste rezerve. Ati observat ca si paharele sunt 12 de un fel
- tricourile sunt puse pe tipuri, nu se amesteca "maneci lungi" cu maneci scurte" Nu se pune un tricou impachetat mai stramt peste unul mai larg. Desi, RAREORI sunt impachetate diferit. De obicei le impachetez la fel de lat, si nu le masor.
- nici o bluza nu este mai in fata decat alta
- nici un umeras nu este cu carligul catre mine, ci catre peretele sifonierului
- toate camasile sotului meu se afla pe umerase albe
- toate camasile mele sunt pe umerase galbene
- ma deranjeaza faptul ca nu mai am toate umerasele de aceeasi culoare... Candva le-am avut... Acum s-au adunat prea multe haine
- nu suport ploverele purtate in dulapuri. Musai le spal
- calc prosoape
- calc asternuturi
- calc chiloti si sosete
> da, calc TOTUL!
- DVDurile sunt aranjate in functie de firma care l-a comercializat
- cutiile cu jucarii din camera fetei mari sunt pune intr-o logica > culorile se alterneaza... una calda una rece.
- am primit ieri prin curier un dozator de lapte praf pentru cea mica. 4 compartimente - alb, verde, albastru, portocaliu. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa pun recipientul portocaliu intre cele albastru si verde. Ma deranjase proximitatea celor doua culori reci

Lista poate continua la nesfarsit.
Desigur, eu sunt poate o extrema. Si totusi, incerc sa tin in frau chestiile astea si sa imi spun ca NU ESTE absolut nici o tragedie daca lucrurile nu sunt aranjate perfect. Si nu ma tem deloc ca fetele mele vor fi dezordonate. Asa cum nici eu nu am ajuns o dezordonata....

In schimb, am ajuns intr-o relatie super tensionata cu mama, care in permanenta m-a bazait la cap cu chestiile astea, umplandu-ma de frustrari!

Cred ca nu am fost foarte coerenta, dar sper ca s-a inteles cam ce am vrut sa spun. Sunt alte lucruri care pot deranja... Ca intra copilul, cu noroi pe ghete, in casa - de exemplu. Ca daca lasa jucarii pe jos, se poate afla in pericol - calca pe ele si le strica sau se inteapa, se loveste, se impiedica...
Dar ca nu sunt puse la loc si aliniate? Intr-o zi fi-mea me-a zis ca la ea in camera e prea ordine si nu mai stie cu ce sa se joace....

iulia_b spune:

Parearea mea ca este bine sa invatam copiii sa fie ordonati intr-o oarecare masura. Dar Laura, sa nu te superi pe mine, unele chestii de care zici, preocuparea excesiva de ordine mie-mi suna a tendinte compulsiv-obsesive. Si nu-i bine sa cultivam aceste "aopucaturi" si copiilor.

ankalaura spune:

IUlia - tocmai de aia o las in pace pe fi-mea, si n-are decat sa calce printre jucarii, atata timp cat nu calca PE ele, riscand sa isi faca rau...

danat spune:

Ankalaura doar ca intrebare, mama ta e Fecioara?
Nu de alta, ca nu am niiimic cu zodia asta, dar stiu multe persoane din zodie extrem extrem de tipicare si perfectioniste intr-ale ordinii. De curiozitate intreb Mai ales ca am si eu un Fecior mic acasa in devenire pisalog de profesie






Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hai la plimbare

Alex2 spune:

Ankalaura Asa sunt si eu. Si asa incerc sa il educ si pe copilul meu. Apropo, Danat, sunt fecioara. E asa rau?
Dar, in afara de puterea exemplului, am insistat mereu sa isi puna jucariile la loc. In joaca. "Bine, te-ai jucat si le-ai scos. Acum ne jucam si le punem inapoi". Daca ii cer doar, strig, amenint sau santajez, nici un rezultat. Sau doar asa, ca nu are de ales.
Puterea exemplului: le-am strans impreuna. I-am explicat de ce se pun asa, de ce se pun acolo. Acum are propriile criterii: masinute albastre/verzi, etc (pe culori), masini mari/mici, juracii McDonald, robotei, animale, etc. Are cosulete si sertarase speciale pt fiecare, altfel cum? Daca il ajutam cumva si nu le punem in functie de criteriile lui e jale. Are propria personalitate, trebuie sa o respectam. Asa ca il lasam sa si le aranjeze singur. Are 4 anisori. Multi spuneau ca sunt exagerat, ca e mic. Am incercat sa-l educ, sa-l formez. Nu sa ii rapesc copilaria. Nu dau sfat, ci doar exemplul meu. La gradinita a primit diploma pt cel mai ordonat copil.

_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

danat spune:

Felicitari taticule ca esti asa si ca incerci sa iti educi si baietelul sa fie ordonat. Nu e nici o problema ca esti fecioara, tocmai ca intrebasem in gluma, dat fiind ca si baietelul meu e tot zodia asta si deocamdata numai ordonat nu este! Indiferent de influentele noastre in sensul asta. Dar il las...

Pina la urma, ma gandesc, e atit de important in viata sa fii ordonat? Mai degraba as zice ca e important sa nu fii dezordonat
Parerea mea!

P.S. Apropos, mama imi povestea ca, in copilarie, eram f f f ordonata, totul asezat de catre mine singurica, la initiativa mea (probabil deprinsa de la gradinita) si ca era mindra ca sunt asa. Ei, vreau sa va spun ca acum mi-a trecut Nu sunt nici dezordonata, dar nici ordonata pe cat ar cam fi cazul





Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hai la plimbare

hristina spune:

Pastrand off topicul, dar in aceeasi idee: ce te faci daca si cand telefonul de l-ai pierdut era dat pe silent?...
poti sa suni de pe un altul pana renunti...mi se intampla mie de cele mai multe ori...

lavi02 spune:

Mihaela, cum sa fii tu mai ordonata:
1. defineste pt fiecare obiect 'locul lui'
2. arunca obiectele care nu iti trebuie de fapt si care iti ocupa locul inutil.

Fetita - ia-o incet, ii dau dreptate lui Dolto.
Fetita mea cea mare - 7 ani face ordine din cand in cand dar cea mica de 3 nu. Asa ca e dezarmant pt cea mare sa faca numai ea. Recitind spusele lui Dolto incerc sa impac situatia cumva...

MissParker spune:

Mama mea era obsedata cu curatenia si ordinea, ar fi vrut sa stam intr-un muzeu, nu intr-o casa! Noroc ca eu l-am "mostenit" pe tata, care prefera o dezordine inteligenta (in sensul ca amandoi stiam intotdeauna exact unde ne lasam toate lucrurile si unde sa le gasim). Existau certuri din cauza asta, dar eu nu m-am schimbat niciodata, fiindca exemplul mamei a fost negativ: trecea viata pe langa ea si ea freca la covoare si curata si stergea praful si facea ordine, de multe ori obsesiv, din frustrare, din autovictimizare, plina de reprosuri si de dusmanie la adresa noastra... ca si cum cine stie ce-i faceam ei fiind dezordonati...

La fel era si la sindrofiile de familie: masa era impecabila, servetelele apretate, totul sclipea, dar mie imi statea mancarea in gat asteptand urmatoarea dezlantuire imprevizibila si urmatoarele lovituri ale mamei.

Chestia asta cu ordinea e doar de suprafata. Nu e nimic care sa-ti imbunatateasca viata cu adevarat sau care sa te faca o persoana mai buna. E doar ceva superficial. Cine m-ar judeca dupa ordinea din casa nu mi-ar fi un prieten bun. Mai interesanta e ordinea si armonia din suflet, acolo depun eforturi fiindca merita.

Stiu, vorbeste copilul maltratat din mine, dar si eu am fost pedepsita sa fac ordine, mi s-au ascuns lucrurile ("ca sa ma invat minte sa le pun la locul lor"), dar nu m-am schimbat. Poate ar fi fost mai bine, mai sanatos pentru mama sa-si schimbe ea optica, sa se relaxeze putin. Dar n-a fost, n-a fost asa.

Eu sunt deci pentru dezordinea organizata. Copilul meu oricum nu va avea niciodata atatea jucarii incat sa devina vreun messy, iar eu voi privi situatia cu un zambet in coltul gurii, amintindu-mi de mine la varsta lui