Cum crestem un copil ordonat?

sorana spune:

Uitasem: La noi functioneaza metoda consecintei naturale. Adica o las sa le amestece si apoi cand isi cauta ceva o las sa caute si ii atrag atentia "Vezi, daca era in cutia ei o gaseai din prima, nu o cautai jumatate de ora" Dar trebuie sa ai nervii tari si ... sa accepti dezastrul din camera ei o perioada.

La un moment dat intra sotul meu in camera copilului si ii zice "Mai tati, numai serpii lipsesc de la tine din camera" la care copilul zambitoare "Ba nu lipsesc, uite am unul" scotand un sarpe din maldarul de jucarii .....

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

szivarvany spune:

La noi e dezastru, pt ca sunt eu dezastru, fi`mea e categoric mai buna.
Nu ma deranjeaza dezordinea Mereu avem lucruri mai importante de facut, vobit, vazut, desenat decat sa facem "farmacie". NU e bine, insa consider pierdere de timp si nervi aruncati degeaba.
Are camera ei, face ce vrea ea.
Cand ne apuca, facem ordine si gata.
Insa de mai bine de 2 saptamani fi`mea isi aranjeaza biroul cu toate briz-brizurile ce le are, puse frumos, ordonat, asa cum ma vedea pe mine; isi aranjeaza patul (nush pe cine a vazut, ca eu nu practic asta, din pacate). E ceva ce vine de la ea.
La mine e dezordine mereu, insa asa-mi place mie. Cand am cu nervii, ma pun si pun totul la loc, apoi imi reintru in normal si gata

Cred ca nu-i putem obliga sa fie ordonati, le putem impune niste reguli si limite care sa fie usor de urmat.




Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

ingridnen spune:

Interesant subiect... si noi avem ceva probleme cu ordinea
Sotzul este foarte dezordonat, copilul lasa si el toate jucariile imprastiate - si eu strang continuu.
Pana acum n-a functionat decat santajul... le strangi sau le arunc. Ce-i drept foarte rar am aplicat asta, desi cred ca este singura metoda sa scap de jucariile vechi :))

Ingrid si Cristi 5 ani si 10 luni

mcrmiki spune:

Eu cred ca foarte mult face puterea exemplului. Nu putem cere copilului ceva ce noi nu facem. Probabil ca ar fi si genetic, dar nu ajunge daca nu sunt educati sa fie ordonati. Cateva reguli trebuie sa existe, in functie de varsta copilului. Copii mei strang jucariile singuri, stiu sa le puna la locul lor, dar trebuie stimulati sau amenintati cateodata, mai putin cel mic care are putin peste doi ani, dar si el mai participa la strans. Masa o aranjeaza la cerinta mea, farfuria o duc la chiuveta daca eu le aduc aminte. Dar sunt cateva lucruri care nu mai trebuie sa le repet: sa-si aranjeze papucii cand intra in casa, sa se dezbrace in camera si sa-si puna hainele pe umeras inainte de a intra la baie. Seara, de obicei le controlez umerasele de haine si tot ce nu este pus in ordine arunc pe jos si ii trimit sa le aranjeze frumos, dar s-au cam invatat sa le aranjeze frumos. Ma tot gandesc, ca daca sunt invatati de mici, mai tarziu le vor face din instinct si nu li se va parea greu sau incomod. Mai au faze in care vor sa ma ajute la bucatarie si ii las, cu toate ca mai mult ma incurca decat sa ma ajute, dar cred ca asa vor invata.

ravena spune:

In primul rand 3 ani cred ca este o varsta destul de mica pentru aceasta deprindere. Dar cred ca tine si de caracterul copilului (cat de repede poate fi motivat sa faca si sa mentina curatenia). De ex, fata mea cea mare care are 9 ani este o aiurita complet, pentru ea orice activitate alta decat cea de joaca reprezinta o privare din timpul de joaca (inclusiv invatatul...) Asa ca am dat-o la un program after-school unde lucrurile sunt destul de organizate, a inteles importanta unor activitati, in camera la ea este tot dezordine, dar macar mai arunca din lucruri si incerca totusi sa faca ceva pt ca eu am zis ca refuz sa-i mai fac curat, asa ca incearca ea, macar stie unde-i sunt lucrurile . Si apreciez stradania, nu am pretentia sa devina de azi pe maine super ordonata!

Mezina in schimb, care in cateva luni face 3 ani, este f. tipicara, cand se urca in pat isi aliniaza papucii, cand se dezbraca trebuie sa isi puna ea hainutele intr-un anumit loc si fel... opusul complet al surorii ei...

Intr-adevar conteaza foarte mult:
- exemplul personal,
- perseverenta (daca ii spun ca ii arestez jucariile pt ca nu-s la locul lor, i le bag in cutie pt cateva saptamani fara sa mai aiba acces la ele, indiferent cat tipa),
- discutiile continue - chiar daca par ineficiente, copilul trebuie sa inteleaga de ce vrei tu ordinea asta de la el,
- un sistem de recompense - ai facut curat, iti mai dau o jucarie din preferatele tale (din cele arestate, nu ma grabesc sa-i cumpar)-,
...si indiferent ce face nu cred ca e bine sa te arati furioasa (pt ca astfel arunci potul negocierii in ograda lui)...

Ceea ce mi se pare mie foarte greu este cum sa ne ajustam pretentiile noastre la calitatile innascute (si apoi pe masura ce le dobandesc) ale copilului.

IonescuOana spune:

Si la noi e dezastru cu curatenia.
Din pacate merge numai santajul (nu plecam afara/in vizita/la joaca etc. pana nu-ti pui jucariile in cutie) sau consecinta naturala (nu-ti gasesti jucaria x pt. ca nu ti-ai pus jucariile la loc).

mina spune:

Noi suntem pe undeva la mijloc, nici maniaci cu ordinea si curatenia, nici dezastru (adica atata ordine si curatenie cat sa te simti confortabil...eu mai exagerez uneori dar din fericire, sau din pacate, nu am timpul necesar sa fiu stricta).

Cred ca in privinta educatiei copilului trebuie gasit acel echilibru intre mai multe elemente: sa insisti fara sa se simta presat, sa repeti regulile de cate ori e nevoie fara sa il apuce atitutidnea "pt contra", sa respecti tu insuti regulile impuse lui si tot asa.
Eu cred ca repetitia e mama invataturii. Daca ma vede pe mine ca-mi pun lucrurile la loc, ca fac patul, ca nu las masa intinsa, daca-l vede pe taica-sau ca ma ajuta la treburile casei si daca-l fac sa inteleaga ca ocazional mai sunt si exceptii (lasam dezordine ca suntem obositi, avem alta treaba etc), eu cred ca rezultatul este cel dorit.

Am noroc de un copil ordonat, adica nu a fost niciodata genul "dezastru" care imprastie toate cele si ii seamana camera cu un uragan. La un an si un pic imi facea observatie bombanind in limba lui ca nu ii bag ghetele in dulapul de incaltaminte....insa cred ca si genetica e "de vina", genetica altuia din neam, ca pe asta nu de la mine a luat-o. Eu am devenit mai ordonata acuma la batranete, ca na, nevoia te invata ca daca nu le pui la loc la timp ai de lucru dupa aia

Il cointeresez, de cate ori facem curat il pun si pe el sa faca. Ordine facem periodic si, obisnuit cu asta, din cand in cand se cere: Mami, ma ajuti sa fac ordine in jucarii? Asta pentru ca, desi el le pune la loc, la varta asta nu le pune ordonat si, in timp, se cam fac gramezi. Puse la locul lor in dulap, dar gramezi.

Pentru ca nu vreau sa devina un tipicar de sa nu poata nevasta=sa sa mute mobila prin casa, ocazional, ii schimb locul la diverse obiecte, ca sa nu ajunga se se lege foarte tare si sa avem probleme mai tarziu.

Pana acum a dat roade, este un copil relativ ordonat (zic relativ pentru ca are doar 4 ani...), moderat de imprastiat (ce copil nu e?) care a inteles ca trebuie sa avem grija de lucrurile noastre si de spatiul in care vietuim, ca nu e dator nimeni sa stranga dupa noi.

Nu vreau ca atunci cand va fi mare sa stea ca mireasa in casa, sa puna mana sa-si ajute nevasta, ca mancare nu creste in frigider, curatenia nu se face singura si nici haine sa se impatureasca la comanda curate in dulap nu a vazut, inca nimeni.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

sorana spune:

Clar - cu Matei o s-o sfatuiesc pe Monica sa se marite

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

Rufus spune:

Din proprie experienta, experientele prietenilor, cunoscutilor si a unui psiholog, am tras concluzia ca metodele noastre educative sunt, in general, apa de ploaie, pentru ca copilul (si viitorul adult) ori este, ori nu este ordonat (asa, de la sine). Nu tine de gene mostenite, nici macar de zodie.
Ce putem face noi (prin tot felul de metode, diferite de la unii la altii) este sa le aratam ce trebuie facut, iar ei retin tot, dar aplica cand vor (sau niciodata).
Copilul la care, teoretic, visam toti (eu sigur!) este fata si apartine unei colege a Torei, are cam 10 ani si de cand s-a nascut a fost excesiv de ordonata si a ajuns sa o exaspereze pe maica-sa, daca puteti sa credeti asa ceva. De multe ori am spus ca vreau eu fata aia, dar desi nu mi-au dat-o, parintii ei mi-au spus ca nu e tocmai o fericire sa fie asa.
Si m-am calmat, odata cu fetele mele, care au scapat de raziile mele prin camerele lor.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

Giana spune:

Sa nu uitam totusi ca sunt persoana adulte care chiar sufera din aceasta cauza,a ordinii. Sunt asa-zisii MANIACI AI CURATENIEI(tulburare obsesional-compulsiva).Este o tulburare care face viata foarte grea...e bine sa intelegem si sa-i crestem si pe cei mici intelegegand ca OBIECTELE sunt pentru a ne servii ele noua si nu invers.
Asta nu inseamna ca trebuie sa cazi in cealalta extrema.


Chiar a fost un subiect aici in urma cu cateva luni.Psihologii de pe forum ar putea sa ne dea mai multe informatii.