Cum crestem un copil ordonat?
Cum crestem un copil ordonat? | Autor: mihaela_80
As dori sa discutam aici despre metodele educative pentru a creste un copil ordonat, macar in linii mari. Eu am avut mult de suferit din cauza ca am fost dezordonata (au aparut imbunatatiri, de nevoie, de cand am copil).
Ma intereseaza ce metode aplicati cu succes cu copiii vostri, dar mai ales ce metode s.au aplicat cu succes la voi. aici ma pot gandi la
-exemplul personal al parintilor
-suficient spatiu pt aranjarea lucrurilor (eu lasam, de ex, hainele in dezordine pt ca erau f inghesuite, cand scoteam o bluza deranjam alte 4, etc)
De asemenea, ce metode nu au functionat. la mine ar fi asa:
-controale in camera, tipat, scos lucruri din dulap iar eu trebuia sa le pun la loc
-certuri f dese (zilnice) avand ca motiv ordinea din camera.
Am ajuns la varsta adulta, in perioada de studentie, incapabila sa pastrez o ordine constanta in lucruri, sa gasesc ce imi trebuie cand imi trebuie, am intarziat de f multe ori din cauza asta, in fine, mi-am facut singura rau.
Fiica-mea are 3 ani, nu dovedeste nici o sensibilitate la ordine sau dezordine. cu exemplul personal, eu ma straduiesc, taica-su e o catastrofa, asa ca imi trebuie metode puternice pt viitor, sa salvez generatia viitoare de pacatele parintilor.
Cu pedepsele si recompensele nu prea sunt de acord, as vrea, prus si simplu, sa ii imprim ei o stare de ordine interioara care sa o faca sa isi doreasca si o aranjare exterioara multumitoare.
Va rog, idei.
Raspunsuri
lorellay spune:
Eu cred ca totul porneste de la parinti.Voi trebuie sa fiti exemplu. Copilul va copiaza indiferent de ce ii spuneti.Daca face ce-i spui o face fortat nu o face ca vede asta la mami sau la tati.
Codrin imediat vede daca eu sau tati am lasat ceva in neregula si imediat face comentarii de care nu stiu cat este de constient.El face imediat 4 ani, dar e cam un an decand ne tinem de el :faci ordine la jucarii si dupaia te schimbi in pijama, culorile in ordine dupa ce termini de colorat, cartile frumos unele peste altele....etc.
Catodata mi-e greu sa fiu tot cu gura pe el...da asta e, nu-l slabim deloc.Indifernt cat e de obosit, sau foame sau graba..nu sare anumite etape.
Sorana 
de Diana (10.11.2008) si 
Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!
www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]
www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]
mihaela_80 spune:
Pai mama spunea ca la 3-4 ani si eu cooperam frumos la adunat jucarii, dupa aia a aparut problema, am crescut si m.am revoltat.
Ea insista f mult ca e mai usor sa pun lucrurile la loc imediat ce le-am folosit, sunt de acord, dar nu faceam asa de lene sau din spirt de fronda, nici eu nu stiu.
Si eu pe ideea asta merg acum, seara sa facem un pic de ordine in camera ei si in sufragerie (participam toti 3), dar nu mi se pare ca e suficient.
Oricum, inca e prea mica, dar as vrea ca pe la 7-8 ani sa aiba un simt al ordinii, sa isi puna lucrurile la loc din proprie initiativa, nu as vrea sa stau cu gura pe ea in fiecare zi.
dianas spune:
Eu cred ca facandu-i observatii mereu si obligand copilul sa isi faca ordine in lucruri (stiut fiind ca lor nu le place treaba asta) ai sa-i dezvolti o repulsie fata de curatenie ca si activitate.
Eu am fost terorizata cu curatenia de mica. Sincer nu intelegeam de ce trebuie sa imi strang hainele, cartile, caietele, jucariile din camera si sa le pun la locul lor cand nimeni nu venea in vizita in camera mea. SI in plus, nu intelegeam de ce sa stabileasca parintii care e locul lucrurilor. Pe vremea aia nici nu aveam o mobila potrivita, avea foarte putin spatiu de depozitare si era dificil sa asezi lucrurile. De asta imi era mai usor sa le trantesc pe pat.
Personal cred ca cel mai eficient este sa-i asezi in camera o mobila ergonomica, eficient compartimentata, in care sa nu fie prea mare efortul sa-si aseze lucrurile. Iar in casa sa fie mereu ordine pentru ca odata ce crese va simti ca e ceva in neregula cand e dezordine.
Giana spune:
[b]Deoarece imi faceam mari probleme cu ordinea/dezordinea,am citit la indrumarea unor colege de forum cartea lui F.Dolto "Cand apare copilul".
Am sa va scriu cate ceva din capitolul Obiectele sînt la dispozitia noastră(Ordine sau dezordine?):
„Puteti să ne sfătuiti asupra modului în care un copil poate fi determinat să fie ordonat fără să devină totusi maniac? Altfel spus, cum să-l înveti să-si strîngă lucrurile fără a-i distruge
spontaneitatea si în acelasi timp respectîndu-l?“
Nu poti învăta un copil să fie ordonat înainte de patru ani – si asta în cazul unui copil precoce, vioi si în bune relatii cu lumea exterioară. Înainte însă, copilul trebuie să-i vadă pe părinţtii săi cînd îsi pun lucrurile la loc. Să i se spună: „Uite ce este, nu-mi mai găsesc lucrurile pentru că probabil ai umblat tu cu ele.“ Iar după ce le-au căutat împreună: „Ai văzut, le împrăstii peste tot.“
Copilul trebuie făcut atent că în joaca lui, în mod inconstient, ia unele lucruri pe care le lasă pe unde se nimereste cînd nu-l mai
interesează, apoi ia altele: asa sînt copiii. Nu poti să-i înveti să facă ordine înainte de patru ani, în schimb
poti să le vorbesti despre ordine înainte de această vîrstă.
La patru ani copilul întelege foarte bine că trebuie să-si pună lucrurile la loc. Iar mama poate să-i spună, nu înainte însă de cinci ani: „Dacă găsesc lucruri de-ale tale împrăstiate în toată casa, cu atît mai rău pentru tine, ti le confisc."
Ceea ce descrieti dumneavoastră pare a fi o situatie ideală. Dar dacă părintii au hotărît să insufle copilului dorinţta de a fi ordonat înainte de patru ani, există riscul, asa după cum vă întreabă acest medic,să-si piardă spontaneitatea?
Da, există riscul să devină maniac, după cum ne scrie acest medic, adică obsesiv: copilul nu se simte liber să se joace ca toti ceilalti copii de vîrsta lui; în privinta ordinii, a îmbătrînit înainte de vreme; simte„nevoia“ ca totul să fie la locul lui; este ca si cum corpul lui ar fi în dezordine; nu se simte în largul său
cînd lucrurile nu sînt puse la locul lor. Aceasta este o trăsătură a personalitătii obsesive.
Dimpotrivă, un copil se simte în largul lui înconjurat de jucării, cărti si haine de-a valma. Cu conditia ca, bineînteles, tatăl sau mama să nu fie maniaci si să nu-l certe mereu: adică să nu aibă mania ordinii pe care să dorească să o impună copilului lor. Aceasta crează un neajuns destul de important, deoarece maniacii, refractari la surprizele si tumultul vieiii, nu se simt în largul lor în relatiile sociale, care-i incomodează. Or, ceea ce contează este tocmai relatia. Obiectele sînt făcute pentru a servi această relaţie,
trezind interesul copilului în timpul jocului. Obiectele sînt la dispozitia noastră si nu noi la dispozitia lor.
Pana la 4 ani copilul doar o va ajuta pe mama la facut ordine...din pacate el va srange doar un sfert.
sorana spune:
Foarte interesant Georgiana.
Mihaela .. din pacate noi suntem destul de dezordonati si copilul e ca noi. Eu nu lupt cu chestia asta, asta e normalitatea mea, sa-mi caut mobilul 15 min prin casa dimineata 
Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein
monabella spune:
Eu am vazut familii in care un copil e ordonat altul nu, deci tb cumva ca e si genetic. sau in care un barbat ordonat s-a insurat cu o femeie dezordonata sau invers.
Eu cred ca atita vreme cit insisti ca jucariile tb puse searala locul lor sa doarma si ele bine in cutia lor nu pe jos unde pot fi calcate in picioare, cit ii implantezi ideea ca in camera tb sa fie facuta curatenie ca sa nu ne imbolnavim e ok. cind mai creste arata-i poze cu aminalutele alea din paf la microscop sa vezi daca nu face curat.
Parerea mea e ca e mai bine sa fie un maniac cu curatenia decit un dezordonat cind creste si crede0ma ca stiu ce spun. vorbesc din experienta proprie
Tisina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sorana Foarte interesant Georgiana. Mihaela .. din pacate noi suntem destul de dezordonati si copilul e ca noi. Eu nu lupt cu chestia asta, asta e normalitatea mea, sa-mi caut mobilul 15 min prin casa dimineata Sorana si Monica (6 ani) "Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein |
total off-line: Sorana, iti dau un pont (ce fac eu de regula cand patesc asa): cand nu gasesti mobilul, da-i un telefon de pe altul (al sotului, de ex., sau de pe fix, daca ai)
Mie mi s-a intamplat sa il aud sunand si in cutia de jucarii
anya spune:
Cred ca depinde totul foarte mult si de regulile locului in care se afla copiii.
Exemplu: copiii mei la gradinita isi fac patul, duc farfuria, ajuta la pusul mesei si isi impaturesc hainutele (nu prea le reuseste, dar se straduiesc). Acasa? La pus masa ma ajuta, ca le e foame, dar in rest nu. De ce ? Pentru ca nici noi nu facem. Daca eu nu-mi strang patul niciodata - de ce sa le cer lor? Sincera sa fiu nici nu stiu la ce-ar folosi stransul patului, pt ca plecam dimineata de acasa si ne intoarcem cu totii seara, mancam, ne spalam si ne culcam. Nu vine nimeni in dormitoare in control. Ordine in dulap? La sotul meu e ordine si nu gaseste niciodata ce-i trebuie. La mine...uneori e uneori nu, dar intotdeauna si pe intuneric pun mana pe obiectul care-l caut.
Singura metoda se strans jucariile e santajul. Daca nu strangeti jucariile din sufragerie - nu va pun masa, sau daca pana se face ceasul "00" (adica ora fixa) nu e strans in sufragerie - ce mai gasesc duc la gunoi. La ei in camera e destul de greu sa fie toate in cutii, deoarece nu mai incap.
timeea spune:
Copilul meu are 9 ani, am observat ca e ordonat , de pe la 5 ani , de cand a primit camera lui .
Privind in urma , cateva concluzii :
-nu l-am certat/santajat pt aranjat jucariile la loc
-cand era mic, am facut impreuna (sau singura) efortul de a aranja jucariile la loc dupa ce nu mai avea nevoie de ele
-noi , parintii, suntem si noi ordonati
-de cate ori primea o jucarie noua, alegeam impreuna sau il lasam doar pe el sa decida, locul unde va sta jucaria
Hm, acum, as putea spune ca mai si exagereaza cu ordinea , ca daca vine un copil la el, jucariile nefolosite le pune imediat la loc .
Si eu cred ca e o componenta genetica la mijloc , pt ca n-am depus nici un efort sa devina asa ; sau , poate nu e asa, si de fapt, puterea exemplului a facut totul .
sorana spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Tisina
total off-line: Sorana, iti dau un pont (ce fac eu de regula cand patesc asa): cand nu gasesti mobilul, da-i un telefon de pe altul (al sotului, de ex., sau de pe fix, daca ai) Mie mi s-a intamplat sa il aud sunand si in cutia de jucarii Tisina |
Sigur ca asa fac, dar tot 15 min imi ia pana il gasesc pe al sotului
.On-topic:
Jucariile stau in cutii, pe categorii. Ca sa stim unde le gasim cand vrem sa ne jucam cu ele si ca sa nu se amestece (puzzle-urile de ex.). Jocurile se strang in cutii dupa ce ne jucam cu ele. Jucariile ... mai rar. Adica mai sunt imprastiate si le strangem (uneori impreuna, uneori doar eu) in cutiile lor in general in weekend. Una peste alta fi-mea se descurca mai bine decat mine la gasitul lor prin casa. Apropos de ceea ce scria Georgiana si eu cred ca pe la 5 ani incepe copilul sa fie capabil sa isi organizeze si ordoneze lucrurile. Pentru ca atunci in incepe sa inteleaga ca e greu sa faci un puzzle daca ai piesele de la 5 puzzle-uri diferite.
Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein