Sunt exagerata?

Tonnia spune:

Eu cred ca nu s-a intamplat nimic grav si ca lucrurile trebuie luate mai usor, nu cred ca prea multa psihanaliza ajuta. Nu e nimic neobisnuit ca un copil sa nu se adapteze unui mediu si sa reactioneze aiurea. O sa se dezvete si de miorlait si de toate, dar sa le iei tu mai usor pe toate, asa cred. Nici discutii lungi cu el n-as avea, i-as spune doar cum ar fi trebuit sa procedeze, l-as invata niste chei, niste sabloane pe care sa le foloseasca incercand sa iasa din fel de fel de situatii.
Eu am o regula: plec unde nu se simt copiii bine, fara suparare, fara nimic, ma scuz si o tai scurt. Adica nu aleg sa-i calesc.
Am intalnit si eu copii de genul celui de 5 ani, copii incurajati, instigati sa fie mai agresivi ca deh...sunt baieti, sa stii ca singura cheie cu ei e verbala, ei se simt inhibati de anumite replici spuse pe ton ferm, ei sunt in pielea lor in fata unor reactii de teama sau copilaresti. Invata-l pe Vlad niste formule cu care sa raspunda, el le-ar sti dar nu-i vin in minte in momentele respective, invata-l sa faca fata cu vorba, ca asta e cheia. Ai sa observi ca cei mai agresivi nu sunt buni oratori, n-au limbaj pe masura si sunt inhibati tocmai de ceilalti.

Si in legatura cu neincrederea lui generala (dublata de faptul ca el e un copil super istet), ai citit vreodata despre sindromul "impostorului"? E interesant, nu stiu daca se potriveste dar merita citit. Uite link:
http://www.hoagiesgifted.org/imposter.htm

simali spune:

Sa sti ca eu nu i-am impus niciodata copilului sa faca ceva cu forta. Nu i-am smuls jucaria din mana ca s-o dau altui copil sau chestii de-astea. Pana pe la 3 ani nu accepta nici el sa imparta prea usor si aparea schimbul. Pe undeva intre 3 si 4 ani, cand au inceput sa vina copii in vizita (unii au ramas si peste noapte) s-a pus problema "daca nu esti gazda buna si copiii nu se simt bine la tine ei nu mai vin alta data". Si el si-a dorit sa vina copiii. A ales singur intre "tronez singur pe proprietatea mea" si "impart cu altii".

Si dovada ca in directia asta am facut treaba buna este ca de curand invatatoarea mi-a spus ca a surprins-o foarte placut Vlad cand, la ora de educatie plastica unde au avut de facut o lucrare pe echipe de 4 copii, el a fost cel mai entuziasmat de idee, a ajutat echipa, a muncit frumos, etc. Mi-a spus ca entuziasmul lui vizavi de lucrul in echipa a fost un exemplu molipsitor si pentru alti copii care nu vedeau cu ochi buni colaborarea cu altii.

alice

adelamaria spune:

Eu stiu ca in psihologie e recunoscuta tendinta (constientizata sau nu) de a ne modela copiii dupa noi. Pe mine asta ma sperie cel mai mult, nu pentru ca as fi o persoana groaznica, ci pentru ca as vrea ca fetita mea sa fie EA. Va lua multe de la mine, de la tatal ei, de la oamenii cu care va intra in contact in diferitele etape ale vietii, dar cel mai multi mi doresc (in afara de sanatate) sa invete sis a poata fi EA. Desigur, in cazul asta, exista pericolul de a-ti creste copilul pentru a fi exact opusul tau (daca nu te placi). Oricum, extremele nu sunt bune. Iar linia de mijloc e foarte greu de pastrat in mod constant.
De ce spun toate astea? Pentru ca sunt de acord co Mariamunteanu si Roxx.
V-ati straduit mult cu Vlad, ati investit afectiv, l-ati invatat prin puterea exemplului vostru, ati crescut un copil bun, generos, care are interese si un comportament civilizat peste media lui de varsta. Toate acestea sunt de apreciat si fiecare dintre noi isi doreste poate aceleasi lucruri pentru copilul lui.

Insa poate ca uneori copilul simte nevoia sa fie copil. Poate ca la un moment dat presiunea a fost prea mare pentru Vlad. Va iubeste mult si nu vrea sa va dezamageasca asa ca si-a insusit bine toate comportamentele si lectiile. Dar poate ca uneori ar fi vrut sa bata din picior, sa spuna NU, sa se catere desi stie ca nu-i bine, sa traga un obiect, desi stie ca vor fi consecinte neplacute. Nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun. In niciun caz nu vreau sa fac reprosuri, n-as avea niciun drept, dar aseara m-am gandit la urmatorul lucru: reactia baietelului tau poate fi o supapa prin care se elibereaza de presiune.
Poate ca prefera (in mod inconstient) sa ramana la un stadiu de copil mai mic pentru ca stie ca l-ai iubit cand era bebe si simte/se teme (tot inconstient) ca dorintele lui de acum ar intra uneori in contradictie cu valorile invatate de la voi. E ca si cum ar refuza sa creasca pentru ca poate realizeaza ca incepe sa simta diferit fata de ce ar “trebui” sa simta. Poate comportamentul lui e o refulare prin care vrea sa va spuna ca presiunea a fost/ e prea mare.

Sper din suflet sa nu te superi, dar cred ca ai transmis felul tau de-a fi si lui Vlad. Asa cum felul tau de-a fi ti-a fost transmis/generat de parintii tai. Tu crezi in acest mod de viata si e normal, e dreptul tau. Asa cum e dreptul tau sa-ti cresti copilul cum crezi ca e mai bine. Doar ca, dupa cum ai constatat si singura, in lume exista si altceva, alt model. Si intotdeauna vor fi cei care ataca si cei atacati. Tu ai vrea ca Vlad sa invete sa se apere, sa riposteze (in mod civilizat, desigur), dar el nu stie cum sau ii e teama ca modul pe care l-ar alege pentru a se exprima v-ar dezamagi.
Desigur, si personalitatea poate juca un rol important in comportamentul lui Vlad, dar nu cred ca e singurul factor. Cred ca ne nastem ca o pagina alba cu foarte putine randuri scrise (mostenire genetica, etc.). Iar restul, coplesitoarea majoritate a randurilor, sunt scrise de experientele noastre de viata, inca de foarte devreme.

Din pacate, nu stiu ce solutie sa sugerez. Parerea mea e ca Vlad trebuie sa inteleaga ca aveti incredere in el, in deciziile lui, ca poate uneori va va supara si atunci va suporta consecintele, dar ca-l veti iubi neconditionat, indiferent de ce va face. Sunt convinsa ca stii si tu teoria si sunt convinsa ca ati aplicat-o si pana acum. Dar poate ca mesajul n-a ajuns pana la el; poate el a perceput altceva. Poate a fost un scurtcircuit undeva.
Imi cer scuze de mesajul lung si te rog din nou sa il ignori pur si simplu daca ti se pare absurd. Am simtit nevoia sa-mi exprim parerea, dar asta nu inseamna ca aceasta parere e si pertinenta.

filofteia spune:

Alice, asa erai si la 8 ani?
Eu am inceput sa fiu asa abia dupa ce m-am angajat, deci dupa 23 de ani...
In scoala nici eu nu stiam sa gestionez prea bine relatiile cu ceilalti, in clasa a VIII-a chia am avut probleme pe fond psihic din cauza unui coleg...din pacate parintii mei n-au stiut sa-mi sara in ajutor...asa ca am iesit singura din situatie alegand un liceu la care nu mergea nimeni din clasa...

MissParker spune:

Alice, eu cred ca esti pe drumul cel bun cu Vladut. Citeste ce-a scris Osho despre EGO, despre cum parintii isi "educa" tot mai mult copiii in spiritul dezvoltarii unui ego cat mai puternic, lucru care duce la pierzanie dpdv al sufletului... Totul a devenit o conditionare, o lupta pentru supravietuire, totul e dus de si prin ego, asa ajung oamenii ca adulti si usor de m-a-n-i-p-u-l-a-t, isi pierd prospetimea si puritatea sufleteasca...

Lasa-l pe Vlad sa fie asa cum e el... ca e bine asa

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi ***** Povestea nasterii ***** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David

Vaccinurile in Romania NU sunt obligatorii (vezi Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea ordonantei guvernului nr. 53/2000). Informati-va cat mai bine si luati decizii in cunostinta deplina de cauza.

Pentru mamicile anti-vaccin sau cu copii vatamati in urma vaccinurilor: ne intalnim www.jabs.org.uk/" target="_blank">AICI.

AdiS spune:

simali mie imi place f mult felul cum abordezi lucrurile.

Poate ca Vlad pur si simplu a vrut sa iti faca tie pe plac (era doar ziua unui adult) chiar daca nu se simtea deloc bine. Nu avea de unde stii cum te simti tu. Desi era necajit nu a indraznit sa strice dispozitia ta (s-a comportat ca un adult) ci a incercat sa se descurce de unul singur cum a putut. Parca ai spus ca nu a venit la tine sa iti spuna ce se petrece. Gandeste-te in acest fel si nu spunand ca este plangacios, pesimist etc.etc..

El se simte cu mai multa responsabilitate decat poate duce chiar daca se achita f bine de ea, simte ca se asteapta de la el un comportament mai de .. adult si trebuie sa isi infraneze propriile porniri caracteristice varstei de altfel, ca ii este teama sa nu dea gres si astfel va supara pe voi.

Incet-incet ar trebui sa isi dea seama ca tu (voi) ai de fapt f multa incredere in el. Incet-incet trebuie sa aiba el mai multa incredere in sine si ca merita ceea ce obtine. Incearca sa il lasi mai liber fara sa ii spui ce trebuie sa faca/cum sa faca. Tu doar sa fi "in urma lui" si daca va fi o problema sa stie ca se poate baza pe tine. Bine, acum imi dau seama ca a fi "in urma lui" poate avea mai multe semnificatii de la om la om. Poate ca el este o firea mai linistita iar energia ta il face sa se considere mai putin bun decat tine.

Cu familia respectiva eu as proceda asa: daca ma suna ii spun adevarul - ca Vlad nu s-a simtit prea bine la petrecere iar eu nu mi-am dat seama ce se intampla dar fara sa adaug alte lucruri, daca nu ma suna nu i-as suna nici eu. Doamna respectiva si-a dat seama ca ceva nu este in regula, de aceea tot incearca sa vorbeasca cu tine.

mariamunteanu spune:

Nu cu forta, dar cu vorba. Si poate ca nu i-ai impus, dar l-ai formaz asa.

Sunt convinsa ca Vlad este un copil cum orice parinte si-ar dori, dar el trebuie sa devina asa cum isi doreste el, cum se simte el bine in pielea lui. Daca nu vrea ceva, atunci sa spuna NU VREAU, nu-mi place, nu sunt de acord, nu sa stranga din dinti si sa disimuleze, iar in sufletul lui sa sufere.

Ne-ai dat numai exemple in care Vlad face ce trebuie si ce e bine. As vrea sa aud si daca face sau a facut si ce nu e bine in acceptiunea ta. Nu e vorba de rautate sau de proasta crestere, ci de exprimare libera a sentimentelor, de curaj, de exteriorizare.

Maria

simali spune:

M-a sunat gazda si de data aceasta am raspuns.
I-am spus frumos si politicos ca din punctul de vedere al gestionarii copiilor petrecerea a fost un mare fiasco, i-am multumnit pentru invitatie si apoi i-am spus ceva gen "nu stiu cum, dar baietii nostri sunt ca apa si uleiul asa ca bine-ar fi sa nu-i mai aducem o vreme impreuna". A fost atat de simplu.

Nu stiu cum, dar cand am deschis subiectul eram nervoasa si mi se parea totul atat de importnat si de grav. Dar acum nu mi se mai pare deloc asa. De-aia e bina sa discuti si sa te calmezi. Multumesc pentru ca m-ati suportat si pentru ca v-ati pierdut timpul cu nebuniile mele.

Importnat mi se pare acum Vlad. Restul...

Si acum pregatiti-va pentru una buna: sambata aceasta sunt invitata impreuna cu copilul la ziua baiatului celei mai bune prietene. Vine si "gazda" cu baiatelul de 5 ani.

alice

rrox3 spune:

Simali si eu am avut asemenea probleme cu fetita cea mare, ce ti-am scris mai devreme de acolo era inspirat. Pe mine m-a ajutat mult perspectiva lui Gordon Thomas din "Manualul parintilor eficace", asa ca ti-o recomand si tie. Sunt multe idei bune acolo, in privinta cresterii increderii in sine a copilului.
In rest, am toata stima pentru tine si sunt convinsa ca vei face ce e mai bine pentru Vlad M-ai inspirat de multe ori cu postarile tale

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

simali spune:

Am citit. Si acum sunt foarte convinsa: sunt foarte exagerata. Pun pret pe ceea ce nu trebuie si mi-am facut un scop in viata din a ma agita aiurea-n tranvai. QED


alice